kiss

Radio Zu e numarul 1. Ba nu e.

Publicat pe Actualizat pe

Radio Zu, proaspatul FM al Intactului voiculescian, a comandat cu putina vreme in urma niste masuratori de audienta ca sa vada cum stau muschii lor pe piata radio din Romania. Adica oamenii de acolo ori n-au mai avut rabdare sa vina rezultatele masuratorilor mari (IMAS si Mercury Research), unanim acceptate… ori aveau nevoie de niste cifre imbucuratoare care sa le ajute Departamentul de Vanzari atat de flamand in perioada scursa de la lansare si pana azi.

Cei de la Zu au masurat audienta timp de doua saptamani cu IMAS. Si le-a iesit ca sunt numarul 1 de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. Formatul, noutatea, ambitia si nebunia au dat nastere unui nou „cel mai ascultat fm din Bucuresti”.

Problema e ca masuratorile oficiale, pe 10 000 de subiecti, efectuate timp de 3 luni incheiate, inca nu si-au prezentat rezultatele. Iar ARA (Asociatia pentru Radio Audienta), probabil la sesizarea concurentei, a contracarat in acest weekend comunicatul celor de la Zu, privind noul clasament al radiourilor comerciale.

Parerea mea e ca, per total, Zu va deveni si in mod oficial numarul 1 in Capitala. Aflam daca da sau nu pe 1 iunie, de ziua picilor.

Problema e ca masuratorile timp de doua saptamani nu iau in calcul eventualele fluctuatii, nu tin cont ca un radio concurent s-ar fi putut afla intr-o pauza de ploaie cu premii pe capul ascultatorului, nu pot echivala cu unele realizate pe parcursul a trei luni, nu, nu, nu…

Nu tin cu Zu, dar cred ca vom da Cezarului ce-i al Cezarului. Noul radio CHR din Romania face exact ce place maselor. Si mai au un atu extrem de important: deocamdata toata lumea vine la serviciu cu zambetul pe buze, de parca ar intra in concediu zi de zi.

Pe marginea a ceea ce reprezinta Zu, discutiile ar putea dura o luna. Cu pro si contra. Pana una, alta, insa, felicitari baietilor de acolo! Felicitari directorului de programe Tony Tesiu ca pune suflet si iata ca se cunoaste, felicitari prietenului Cristi Paun ca stie cum trebuie sa arate un playlist „de vanzare”, felicitari ex-profm-istei Raluca Leahu (pentru ca dintotdeauna si-a dorit sa devina DJ), felicitari celor doi matinali pe care nu-i cunosc personal si… om vedea exact cum stam pe 1 iunie.

Cadouri irepetabile

Publicat pe Actualizat pe

cadou-cu-coada1Vorbeam cu cineva despre cele mai ciudate, mai tampite, mai bizare, mai haioase, mai mmm! cadouri primite/facute vreodata. Adica de-alea de nu le faci oricui si in fiecare zi. Mi-ar fi iesit un clasament mai lung decat ala din Liga lu’ Mitica, asa ca ma rezum la cateva pe care mi le aduc aminte in 3 minute.

Odata, prin scoala generala,  mi-a daruit cineva o carte furata de la biblioteca. Mama, ce rusine mi-era ulterior sa o si scot de pe raftul de acasa, sa nu care cumva sa ma vada bibliotecara aia pe care o stiam foarte bine, dar la care cum sa ma duc si sa-i zic „stiti, v-am adus o carte care va apartine si pe care ultimul care a imprumutat-o mi-a facut-o mie cadou”? 🙂 Il faceam de ras pe omul cu atat de bune intentii (fatza de mine). 🙂

Trandafiri tanga. Astea-s cadouri de factura moderna. Oferi trandafirul frumos impachetat, rosu ca focul si evident artificial, rogi tipa sa inspire adanc deasupra lui si sa-l traga nitzel de petale. O face si pac! ramane cu un tanga veritabil in mana. Rosu ca trandafirul din care se naste. 🙂

Cadouri de mancare (pui, branza etc) oferite invatatoarei de 8 Martie, pe vremea lu’ Cescutza. Dar nici ea nu zicea nu, ca-i chioraiau matzele, na!

Un peste viu, de balta, pe care l-am tinut in cada plina cu apa pana ce s-a imputit baia si i-am exasperat pe ai mei. Nu-i lasam sa mi-l prajeasca. Daca vroia cineva dush, mutam pestele intr-o oala inghesuita, dupa care hop inapoi in cada. Noroc ca a murit singur si l-am ingropat in galeata de gunoi.

O pereche de chiloti frumos purtati de catre o madmoazela…mmm!… I-am indesat printre ai mei in sifonier. Ce dantela! Ce lucratura fina! 🙂

Un pisoi pe care l-am daruit gagica-mii si care acum e cea mai frumoasa si mai activa jucarie pe care am avut-o vreodata.

Numarul de telefon al profei de engleza. Eram clasa a 8-a si era pe vremea raposatului, deci nu se purtau relatiile interscolare ca acum. Doar ca m-a rugat profa sa am grija, cand o sun, sa nu raspunda maica-sa – alta profa (scorpie) de chimie. De unde naiba era sa stiu eu cine-mi va raspunde la telefonul fix?! Asa ca n-am sunat-o niciodata, dar macar stia toata clasa ca mi-a dat aia numarul. 🙂

Poezie de dragoste pe cravata rosie de pionier, cu autograf, normal. Ce romantic!… M-a si pupat pentru asta.

Primul sarut. In clasa-ntai, in fatza bisericii, dupa ore. Nu-l uit cat oi trai. Nici nu mai stiu cine cui l-a dat: eu ei sau ea mie? 🙂

O revista italiana porno de la colegul de banca, de ziua mea, in scoala generala. N-am apucat s-o vad niciodata cap-coada fiindca trebuia s-o tin atat de bine ascunsa acasa, incat pana o scoteam, ai mei isi puteau face aparitia in camera si ma prindeau cu ochii prabusiti asupra buchetelor de picioare ca-n visele mele eroice.

Eva Kent se pupa-n fund

Publicat pe

mare_270545_1foto2Asistenta lui Capatos si-a tatuat niste buze carnoase pe fesa dreapta. Invita amatorii (si profesionistii) sa traga la tzinta cu kissurile. Daca intr-o seara zace pustie pe-acasa, se pupa singura in fund. E ca in bancul cu Chuck Norris – cel mai tare om din lume. Vestitul politist texan cica se poate pupa in cot. E ca va vine sa incercati chiar in clipa asta? 🙂 Ntz, n-o sa reusiti, parol.

Foto Click.

Pfff… mariti poza, va rog! :)

Publicat pe Actualizat pe

Da, si ea e vara mea. Le luam pe rand, ok? Abia astept o noua vara! 🙂 Cea din 2009.

Mie imi place maimutica de pe pieptul ei. 🙂

dsc_8554asm3

E nasol ca imi place asta?

Publicat pe Actualizat pe

Cu piesa de fatza, Dan Balan pacaleste publicul. I-am ascultat albumul inainte ca el sa apara pe piata. Se cautau piesele de single, de promovat pe radiouri. Am fost de parere ca alea doua care au si intrat in difuzare sunt cele mai potrivite pentru a vinde brandul in formare „Crazy Loop”. Muzici de curtea scolii, doua bucati, care contrastau extrem de evident cu restul pieselor incluse in materialul discografic in pregatire. Era o a treia piesa care suna chiar bine, bine. Dar fara lipici comercial. Fara sanse mari de castig financiar. Cine s-a dat pe spate ascultand hiturile 1 si 2 a dat cu CD-ul de pamant dupa ce l-a cumparat si a auzit ce muzici diferite il umpleau. Era rock curat. 🙂 Citește în continuare »

Alt lup, aceeasi zi

Publicat pe Actualizat pe

Cred ca inca aveam in minte omul care facea flotari perfecte pe trotuar. Un sarit, ca altfel nu-mi explic. Mai avea putin si invita si trecatorii. Dar nu, ca atunci chiar era de la camera ascunsa.

Ma intorceam acasa. Tot pe Basarabia. Pe acelasi trotuar de poveste. In fatza mea, o gagica micutza de statura, cu picioare de doua ori mai lungi ca ale mele, cu funduletz bine fabricat, ok intzolita…tipa ca lumea (din spate), nu exagerez! Citește în continuare »