jurnalul national

Traim in Romania si asta ne astupa. Tot timpul!

Publicat pe

Se deschide tot mai des discutia despre cum e societatea romaneasca si despre cum, de obicei, o strica ALTII. Intotdeauna altii, nu noi. Adica Romania ar fi mai buna daca as trai doar eu si cu familia mea in ea?

Scot zi de zi capul in lume pseudo-modele de oameni, se creeaza vedete in cel mai artificial mod cu putinta, discutam non stop despre „aia din ziare, de la televizor”, dupa care ne impartim in doua categorii. Unii care zicem: „Ba, e destept Gigi, vreau sa am banii lui, nu conteaza cum. Sau Traian; il votez. Sau imi place Nikita, ca e proasta.” Altii: „Futu-i, baga-mi-as, duce-s-ar!”. Si-atat. Fiindca in continuare, cele mai vandute si citite publicatii raman tabloidele. De ce nu incearca majoritatea suparata pe viata sa boicoteze scandalurile construite cu migala in fiecare zi? De ce nu incepe Romania brusc sa citeasca numai Adevarul, Cotidianul, Jurnalul National, Evenimentul Zilei?… Pentru ca chiar daca nu e de acord cu ce se scrie in tabloide, omul prefera sa se amuze/scarbeasca/enerveze gratuit si sa ramana indiferent, adica pe banca de rezerve a unei societati fara initiativa (transpusa in fapta).

Discutia asta poate dura un an, nu 3 minute. E clar ca ne complacem in ceea ce ni se ofera. Suntem cuminti unii dintre noi; suntem, sa zicem, educati, civilizati, cu principii sanatoase, dar insuficiente. Fiindca nu luam cu adevarat atitudine.

Scriam un comentariu pe blogul lui Loreley si ma gandeam a nu stiu cata oara cat de eronat gandim in general. „Basescu, Tariceanu, Geoana sunt de vina pentru ca traim noi prost! Naomi, Nikita, Ogica… jos, sunt niste nimicuri!”. Dar ei nu sunt acolo unde sunt tocmai pentru ca ne-au impresionat intr-atat incat ne pierdem vremea sa-i votam sau sa-i vedem? Societatea e omogena, iar raul se construieste sau accepta de jos, nu de sus. Suntem toti din acelasi aluat, iar exceptiile stau prea mult in banca lor.

Cu ceva vreme in urma, am vazut cu ochisorii mei cum o tanti a fost prinsa si amendata de Politie fiindca isi parcase masina de teren pe un spatiu verde, neatins pana la ea. Total neregulamentar. Si s-a luat in gura cu politistul. Era medic si locuia de mai multi ani in nordul Italiei. La intrebarea „Si acolo tot asa faceti, doamna?”, tantutza respectiva a raspuns clipind des: „E, acolo nu-mi permit sa fac asa ceva, ca e legea aspra si se respecta!”.

Iata! Iata cum gandeste un roman la el acasa si cum gandeste la altii. O fi normal? Intelectual cica rasat, cu buzunarasul plin, plimbat prin lume… si totusi ingrat in comportament, din cand in cand.

Mihaela Radulescu. Iti vine sa mori!

Publicat pe Actualizat pe

Mihaela_RadulescuAm citit scrisoarea de adio a Mihaelei Radulescu din Jurnalul National. Stiti, a anuntat ca se retrage din televiziune, ca ne lasa pe noi astialalti sa suferim de dorul ei si ca pleaca din tara ca sa murim noi de ciuda si ea de batranete in alta parte.

Cred ca mai bine o lasa asa cum o daduse prima data, in propria emisiune: plec, va pup, la revedere. Dar ea se intoarce ca sa dramatizeze cat o tine penelul. Si-o tine, ca e fata isteata, cu talent. Iar Marius Tuca i-a dat voie sa se zbenguie cum vrea caracterul ei, in Jurnalul.

Cititi scrisoarea. Merita. E proba maxima de grandomanie tipica unor asemenea oameni. E narcisismul ala pe care nu-l poate trata decat Freud, dar s-a dus, amaratul.

Textul de adio facut public in ziar are un mesaj care arata JALNIC! Reiese ca persoanele care nu au o parere super  despre Mihaela sunt niste „jeguri”, ca sa preiau din caracterizarea facuta de diva. Ea pare sfanta, cumsecade, altruista lu’ peste prajit, binefacatoarea, ultima samariteanca de dupa ultimul samaritean. Cea care a salvat Romania cu prezenta ei. Si pe care diavolii de oameni au distrus-o, au facut sa pierdem eroina ultimului sfert de secol. E un fel de „Die Hard” cu final trist.

Cum naiba te poti considera atat de bun cand tu aglomerezi intr-un singur trup si suflet calitati si defecte pe care ti le expui permanent cu o asemenea nonsalanta? De ce e musai sa te aduleze toata lumea cand tu te intreci in porcarii dintre cele mai diverse, neaparat cu stirea publicului larg? Cate vipuri se pot lauda cu nu mai stiu cate intamplari penibile in care ti-a placut sa detii rolul principal ani la rand? Cate femei s-au aruncat in atatea paturi, cu sau fara acte, ca sa mai poata urca o treapta in cariera si sa-si mai umple un buzunar pana la refuz? Adica scuze, aici raspunsul e „o-ho-ho”.Toate astea pun in umbra, de multe ori, faptele bune si foarte bune pe care le faci. Te reduc la zero ca om.

Narcisismul Mihaelei Radulescu devine greu de egalat. Un scriitor ca lumea ar putea-o face personaj de roman cu monstri. Sacri sau nu. Ar fi o noua si excelenta Caterina de Medici. Ar fi un personaj care n-a fost scris niciodata pe de-a-ntregul. Iar oameni seriosi (precum Tuca in cazul de fatza) ii dau apa la moara, din diferite motive sau interese, lasand-o sa se creada Atotputernica, Vesnic Regretata, Inegalabila.

Mihaela Radulescu e o vedeta, in sensul curat al cuvantului. O vedeta de cu totul alta factura decat Nikita, Ogica, Naomi… O tipa desteapta, culta, creativa, ambitioasa, uneori frumoasa… Si Dani Copil i-ar mai gasi si alte calitati, cu siguranta. Dar, asa cum scriam mai sus, si-a creat de prea multe ori ocazia de a fi in centrul unor scandaluri, a scarbit lumea cu vorbe si fapte, incat defectele afisate si ridicate la rang de calitati au redus-o la zero. Unii au ras, altii au injurat-o. Ea nu i-a acceptat decat pe cei care au adulat-o.

Iulian Comanescu e un tip pe care-l apreciez foarte tare pentru opinia sa pertinenta, echilibrata, care denota experienta serioasa in media. Ieri am citit pe blogul lui un post in care o facea pe Mihaela Radulescu „monstru sacru al televiziunii romanesti”. Pe bune, fara ironie. Par vorbele unui prieten de-al ei, desi omului ii este mai degraba cunostinta. Apoi bate usor in retragere, caci comentatorii ii sugereaza totusi o caracterizare gen „Mihaela e un monstru al televiziunii romanesti”. Cam mult, dar asta e impresia pe care si-o face cineva despre femeia care nu poate misca un deget in viata fara sa cheme „paparazzi”, fara sa se vada zi si noapte in ziare si la tv, dar care arunca din plin cu noroi atunci cand fix aceiasi „paparazzi”, aceleasi ziare o arata altfel decat vor muschii ei… O persoana careia i-a placut intotdeauna ca lumea sa stie ca ea arata mai bine, are mai mult succes si face mai multi bani decat Andreea Marin. Ca organizeaza actiuni de caritate pentru X si Y, omitand ca din astea, initiatorului insusi ii ies sume frumusele foc. Ca are un trup perfect, impunand eforturi disperate in Photoshop ca sa-i dispara orice alunita, cearcan, sani lasati ori prea mici (atunci cand era cazul), solduri defectuoase, ten ca la 60 de ani etc.

Pa, Mihaela, du-te, sa vedem: rezisti? Eu nu prea cred. Eu vad in ultimele tale gesturi niste noi modalitati de a tzine prima pagina peste tot. Te-ai scarbit, dar nu ti-ajunge, parol?

A, si n-o mai cheama Tiganu. Nici Radulescu. Ci din nou Schwartzenberg, desi ne asteptam la Otil. 🙂