iubire neconditionata

iubire și IUBIRE

Publicat pe

love1Judson Brewer, profesor de psihiatrie la Universitate Yale și atent cercetător al creierului uman, face diferența clară, probată, între iubirea ce o acordăm, de regulă, omului cu care suntem într-o relație și iubirea adevărată, necondiționată, fără crearea de dependențe ilogice. Scanările cerebrale de tip RMN și FMRI arată că iubirea condiționată (îndrăgosteala, dependența) activează exact aceiași centri nervoși din creier (responsabili cu recompensa) ca și cocaina. „Îți dau dacă-mi dai, sunt dacă ești, fac dacă faci, te iubesc dacă mă iubești…” Se cere o veșnică răsplată. Citește în continuare »

Despre mine. Nu mi-e rușine (2)

Publicat pe

La un moment dat, am început să descopăr iubirea necondiționată. Doar să descopăr că există. La alții. Un concept abstract, ilogic pentru cineva ca ăla care fusesem eu înainte. Apoi, începi s-o simți ușor. Ca pe o mângâiere caldă, neanunțată, necerută. Și crește. Dacă îi dai voie, crește atât de mult, încât simți că ea e cea care dă sens vieții tale. Adevărat, iubirea necondiționată e foarte greu de atins, de trăit în mod real. Dar măcar pot tinde către ea în fiecare zi, pot încerca și o pot avea în mine în tot mai multe situații. Fiindcă, dincolo de iubire, de curățenia sentimentului, noi singuri ne educăm, ne exersăm din plin atașamentele. Care fac parte din iubire doar până la un moment dat. În general, ele ne frânează autenticitatea, ne iau speranța, ne fac să credem că „doar așa se poate, cum gândesc eu acum; că dacă nu voi avea aia, e dezastru”. Lipsă de flexibilitate. E ușor să fii flexibil când discuți cu cineva despre un film, de exemplu. Dar e foarte greu să fii la fel de flexibil când simți că e bine să schimbi locul de muncă, să dai cuiva libertate deplină, să îți dai voie să crezi în primul rând în tine cel autentic și mai puțin în dogmele religioase, familiale, legislative, sociale care ți-au fost setate în mod convențional…

Acum, Citește în continuare »