inteligenta emotionala

Despre minte, despre alegeri, despre rezultate (Video)

Publicat pe

adevarulFilmul, prin definiție, e o metaforă. O poveste menită să te pună pe gânduri, să sape în subconștientul privitorului, acolo de unde vin atât limitările (învățate, educate), cât și resursele, reușitele potențiale (înnăscute).

Se fac mult mai multe filme cu bătăi, pistoale, sex și subiecte ușoare pentru că oamenii refuză întrebările care-i scot din zona de confort, amână să-și acorde timp pentru autocunoaștere. Cei mai mulți nu au disponibilitatea de a se privi în oglindă, decât pentru a-și aranja bretonul și un rimel acolo unde e cazul. 🙂 Citește în continuare »

Competiția

Publicat pe

federer-djokoAm învățat că, zi de zi, avem de demonstrat câte ceva lumii în care trăim. Că totul sau aproape totul se reduce la „cine e cel mai bun dintre toți”. Ne-am obișnuit să concurăm unii cu ceilalți, fiind siguri că nu există două locuri 1 și că locul 2 înseamnă „loser”. Și nici măcar nu acceptăm că această paradigmă poate fi pusă la îndoială. „Adevărul e că.” Cine spune cuvintele astea se subînțelege că deține adevărul, că-l știe fix așa cum e el. Citește în continuare »

Cu calm, chiar si despre morti

Publicat pe Actualizat pe

conflictA fost poet, a fost om politic, a fost publicist, a ajutat mult niște oameni… A avut și destule calități pe care unii i le neagă acum. Citeam că a fost un incult. Orice, oricum, dar nu asta. Pe când eram încă un puști și lucram în TVR, la Divertisment, am avut ocazia să mă întâlnesc cu Vadim Tudor chiar la el acasă. În camera sa de lucru, toți pereții erau căptușiți cu cărți. Citite, nu de decor. Mi se părea o încăpere construită din cărți. M-a fascinat! Citește în continuare »

3 instrumente la îndemâna inteligentei emotionale

Publicat pe Actualizat pe

roberta vinciÎmi place să vorbesc zilnic despre inteligența emoțională, despre definițiile ei, despre exemple faptice pro și contra, despre ceea ce pot face eu însumi pentru a-mi crește maturitatea emoțională. Inteligența cognitivă, intelectuală există degeaba dacă nu fac nimic să-mi găsesc și să-mi păstrez echilibrul în cele mai delicate dintre situații. Învăț, aplic, greșesc, iarăși învăț, în sfârșit înțeleg și schimb ceva în bine, merg mai departe. E drumul fiecăruia dintre noi; înseamnă evoluție, fie că o vedem, fie că nu reușim să devenim conștienți de ea. Citește în continuare »

Liberal Arts. Liberalizarea emotiilor

Publicat pe Actualizat pe

liberal_arts_posterUneori mă întreb de ce oare ne atinge un moment, o carte sau un film atât de tare? Pentru că momentul în sine este extraordinar? pentru că acea carte e o capodoperă? sau pentru că filmul e de Oscar, chiar dacă n-au reușit criticii să vadă asta? Nu, nu prea. Toate sunt doar gusturi, preferințe, stări transformate în judecăți de valoare, seturi de repere convenționale. Combinații între partea emoțională și cea rațională.

În viață, tot ce ne atinge foarte profund reprezintă, în realitate, acel lucru pe care îl trăim la momentul cel mai potrivit pentru noi înșine. Înseamnă că, în sfârșit, am prins momentul pentru a învăța maxim din acea întâmplare, oricum ar fi ea reprezentată practic, fizic. Citește în continuare »

95% din ceea ce facem zilnic facem în mod inconstient

Publicat pe Actualizat pe

inteligentaÎn ultimii 15-20 de ani, cantitatea de informație a crescut într-un ritm amețitor. Suntem bombardați zilnic cu informații dintre cele

-mai diverse,

-mai interesante,

-mai utile,

-mai spectaculoase,

-mai convingătoare.

Pentru fiecare dintre noi, cele 5 caracteristici pot avea conotații diferite. Citește în continuare »

Educația emoțională salvează calitatea vieții

Publicat pe

E adevărat, vezi în jurul tău o mulțime de lucruri care ți se par nedrepte, urâte, respingătoare… Însă calmul, toleranța, acceptarea se educă, se exersează, se integrează exact așa cum s-a întâmplat cu frica, furia, orgoliul… Nici cu ele nu ne-am născut, dar ne-au fost predate îndelung, pas cu pas, în mod cotidian. Până ce le-am învățat atât de bine, încât acum ni se pare că așa e firesc să gândim, să simțim și să ne comportăm unii față de alții.

toleranta modestie

Frica de frică

Publicat pe

Frica se formează ca o parte distinctă a omului și-l macină în profunzime. Ea trebuie transformată din dușman în prieten, trebuie gestionată astfel încât să ajute, nu să blocheze. Pentru asta, e nevoie să te confrunți, să vorbești, să negociezi, să te împaci cu frica ta. E singura soluție.

Frica este emoția primară cu cele mai multe variante. Oamenii se izolează din cauza fricii. Se protejează în mod exagerat din cauza fricii. Urăsc din cauza fricii. Își anulează visuri din cauza fricii. Rup relații din cauza fricii. În fiecare zi, ajut oameni să-și transforme fricile în mod magic. Nu o fac eu pentru ei. Eu doar îi susțin. EI sunt magicienii.

Cea mai nouă variantă a acestei emoții este frica de frică.

frica

5 to 7. Iubire de după-amiază.

Publicat pe

5-to-7-posterUn film din 2014, despre care cred foarte tare că merită o notă mai mare decât ce are deocamdată pe imdb (6.9). Scris și regizat de un anonim – Victor Levin. Cu Anton Yelchin în rolul principal. Și cu o franțuzoaică, Berenice Marlohe, în rolul franțuzoaicei Arielle. Cu o cuceritoare coloană sonoră în limba parizienilor.

E o poveste de dragoste dintre Brian și Arielle. Doi străini care se cunosc pe stradă, în New York, la o țigară. El, 24 de ani, singur, scriitor în devenire. În continuă devenire. Ea, 33 de ani, măritată, cu doi copii, trăindu-și prima iubire nebună.

Arielle: În cultura mea, acest lucru nu e judecat atât de dur.

Brian: Dar aici suntem în cultura mea. Si în cultura mea, daca nu am avea atâtea lucruri pe care sa le judecam dur, nu am avea cu ce sa ne umplem ziua.

Arielle: Poate cultura ta ar trebui sa se dezvolte putin… Poate sunt si alte moduri în care poti privi viata… Citește în continuare »

Insurgent. Razboiul e în noi însine

Publicat pe Actualizat pe

insurgent-posterAl doilea film făcut după trilogia Veronicăi Roth. A fost Divergent (aici despre el), în 2014. Anul ăsta, Insurgent. Urmează Detergent, cred. 🙂 Nu, glumesc; deși cred că un Detergent ar scoate toate petele din primele două părți. 🙂

Filmul are aceleași personaje principale ca și primul din serie. Shailene Woodley rămâne cheia: Tris. Kate Winslet rămâne vedeta de pe afiș: Jeanine, șefa Erudiților. S-a schimbat însă regizorul: Robert Schwentke, un neamț.

Încă am impresia că e mult mai bună cartea, chiar dacă nu am citit-o. 🙂 Citește în continuare »