intalniri

Coboară de pe facebook în viața reală! :)

Publicat pe Actualizat pe

mkPfff… exact despre ce vorbeam noi AICI.

Un australian de 28 de ani are în lista de prieteni, pe facebook, peste 1000 de persoane, deocamdată. Și pentru că socializarea, comunicarea, viața înseamnă mai mult decât niște like-uri date din reflex din când în când, tipul a inițiat un proiect de tip reality cu el însuși. Unul care, cu siguranță, îl va îmbogăți mental-emoțional, îl va transforma măcar puțin (chiar dacă nu vrea acest lucru), îl va ajuta să trăiască, nu doar să se prefacă.

Din luna septembrie a anului în curs, Matthew Kulesza s-a apucat să-și scoată la o cafea, la un suc, o bere sau la ce s-o mai putea TOȚI prietenii de pe facebook. Pe rând, bineînțeles. Că va fi ceva de investit în cafelele alea. 🙂 Citește în continuare »

„O zi din șapte”

Publicat pe

Astăzi a fost o zi plină de drumuri. Întâlniri la foc automat, vorbe, zâmbete, fapte. Am întâlnit și-am vorbit numai cu oameni frumoși! Atât de frumoși, încât am furat câte ceva din atitudinea și din frumusețea fiecăruia.

Am cunoscut personal un om pe care-l admir de mulți ani. Iar de astăzi încolo, probabil, am să-l cunosc din ce în ce mai bine. 🙂 Și mai adaug, în felul ăsta, o activitate în portofoliul profesional cotidian.

Am revăzut un prieten foarte bun care mi-a mai strecurat în suflet și în viață niște motivație pură. I-am oferit, la schimb, o ședință de hipnoză de relaxare. 🙂

houseAm intrat în casa unor bătrâni trecuți de 90 de ani. El – fost general de armată. Ea – îndrăgostită de două pisicuțe pe care le are. Am pătruns acolo într-o cu totul altă lume. Fascinantă! Doar starea actuală a lucrurilor o pătau grav… O vizită ca o lungă întoarcere în timp. Gândurile mi se amestecau, nebune, și nu știam ce să fac mai întâi: să admir sau să compătimesc ce vedeam. Mi-am zis la un moment dat că așa nu vreau să ajung niciodată. Și totuși… cu ce drept să judec eu traiul unor oameni care chiar arătau fericiți, cu toată bătrânețea cruntă care-i încerca? Într-un decor de „Enigma Otiliei” mixat cu „Domnișoara Christina” (a lui Eliade), oamenii se încăpățânau să aprecieze viața, să o trăiască de plăcere cu toate durerile ei vizibile, să mulțumească pentru tot ce au și pentru vizitele care li se fac.

Am vorbit, am râs și am acceptat să scriu o carte pentru un editor. Rămâne de văzut când. 🙂

Și-am mai întâlnit ploaia. De care m-am ferit, inițial. Apoi, am lăsat-o să mă picure puțin, să-mi spele creierul. Acum e curat, pot să desenez din nou ce vreau în el. 🙂