film bun

The Imitation Game. O altă față a adevărului mondial

Publicat pe

imitation_game_18 nominalizări la Oscar 2015. O poveste care iese din tipare. Dramă, conspirație, aroganță, un altfel de iubire, minciuni, vieți distruse, vieți salvate. „Oare ce sunt eu? Erou sau criminal?” Întrebarea la care nu va putea răspunde nimeni niciodată în mod obiectiv.

Alan Turing (Benedict Cumberbatch) era un matematician englez. Geniu. A început Al Doilea Război Mondial și s-a pus în slujba guvernului britanic, a serviciilor de informații și a obsesiei sale pentru cuvinte încrucișate. Nemții invadau Europa și luau permanent prin surprindere inamicul. Anglia murea de foame. America trimitea săptămânal 100.000 de tone de mâncare care nu ajungeau niciodată la destinație. Pentru că, niciodată, aliații nu reșeau să descifreze mesajele de atac ale armatei germane. De interceptat era foarte simplu. O putea face orice radio-amator. Dar de decodat… imposibil. Nemții aveau „Enigma”. Cea mai performantă mașină de criptare care existase vreodată. Și în fiecare zi procesa altfel. Citește în continuare »

Boyhood. Un film făcut în 12 ani

Publicat pe Actualizat pe

boyhood3M-am gândit să dau puțin iama în filmele de referință ale anului cel mai recent încheiat. 🙂 Deocamdată, în cele nominalizate la Golden Globe pentru o treabă sau alta. Ți-am povestit despre Still Alice aici.

Acum, Boyhood. E, pe jumătate, un film de familie. Cealaltă jumătate s-ar încadra la „dramă fără lacrimi și umor involuntar”. Categoria: cum să ai o copilărie normal de grea și să reușești să devii tu. 🙂 Citește în continuare »

The Double. Ca să te dea putin peste cap :)

Publicat pe Actualizat pe

double1După prima jumătate de oră, am devenit aproape sigur de un lucru: Kafka trăiește. 🙂 Pe imdb, filmul din 2013 e considerat „așa și-așa”. Am ținut, ca de fiecare dată, să nu plec de la premisa asta, să nu iau de bună părerea altora în locul părerii mele. Și m-am uitat la un film care mi-a cam zgâlțâit puțin creierii în cap. După ce s-a terminat, am descoperit de ce mi se părea că-l văd pe Kafka în spatele calculatorului. Fiindcă The Double e făcut după Dublura (Dvoynik), nuvela lui Dostoievski, scriitor care a pătruns adânc în mintea lui Kafka. Eh, dacă vrei să vezi ceva grav, uită-te la filmul de care-ți povestesc! 🙂 Citește în continuare »

Lore. Când viața = minciună

Publicat pe Actualizat pe

loreLore e un film germano-australian, din 2012, despre 5 copii ai unui ofițer nazist, de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Numele filmului e dat de numele celui mai mare dintre copii, o puștoaică nevoită să-și îngrijească frații, inclusiv un sugar, după ce părinții au ajuns în închisorile dedicate adepților lui Hitler. Ai ocazia să privești drama războiului dintr-o altă perspectivă. Ocazia aceea de a vedea că, în oricare dintre tabere, sunt atâția care suferă nevinovați.

„Când viața toată e o minciună, în cine să mai ai încredere?” (E tag-line-ul filmului.) În cine? În tine! Întotdeauna!

Puștoaica asta crescuse urându-i pe evrei, detestându-i, știindu-i ca pe niște paria, ca pe dușmanii înnăscuți ai celorlalți. Iar Hitler era eroul; salvatorul care nu se mai putuse salva pe el însuși. „I-am înșelat așteptările!” se plânge o bătrână după ce Fuhrerul dăduse colțul. Bătrâna nu fusese pe front, nu făcuse rău nimănui, nu avea, practic, nicio vină; dar așa știa ea: că Hitler e personajul bun în toată povestea lor. Era ceea ce societatea îi spusese, ceea ce ai ei o făcuseră să creadă atâția ani. O situație similară cu ce primesc, în zilele noastre, cetățenii ruși din partea guvernanților lor. Citește în continuare »

American Hustle. Țeapă în stil american

Publicat pe

american-hustle-posterUn alt film candidat la Oscar 2014. De 10 ori. După ce s-a ales deja cu două Globuri de Aur. Toate astea îl recomandă ca fiind un film cel puțin interesant, nu? Probabil, principalul favorit. Jocul actorilor e aproape de perfecțiune. Trăiești odată cu personajele fiecare dintre secvențele încâlcite și confuze care se derulează pe ecran. Vezi, după cum îi spune și numele original, o îmbulzeală de urzeli, de planuri, de aranjamente care mai de care mai greoaie. Până și iubirea devine aici un plan de pus cu grijă în aplicare.

Christian Bale e de nerecunoscut. Fizic. Profesional mi-a plăcut mereu de el. 🙂 Amy Adams m-a făcut să o iubesc. E primul rol mare care i se încredințează. Cred că a depășit toate așteptările. Și e, parcă, mai frumoasă ca niciodată, la 38 de ani (câți avea la momentul facerii filmului). În poveste se numește Sydney: „Eram falită, fără frică, nu aveam nimic de pierdut. Și aveam visuri. Mai mult decât orice altceva.”. Citește în continuare »

HER. Cum e să te îndrăgostești de cineva virtual?

Publicat pe

her-movie-posterAm mai văzut niște filme zilele astea. Adică, nopțile astea. 🙂 Aș putea să-ți recomand Saving Mr. Banks, un film biografic, cu Tom Hanks, în rolul lui Walt Disney, și cu o Emma Thompson genială! Și ți-l recomand, dar așa, pe scurt. 🙂

Ai văzut HER? 5 nominalizări la Oscar și un Glob de Aur în 2014. Făcut anul trecut, cu Joaquin Phoenix în rol principal (Theodore). Și cu Amy Adams jucând un personaj cu numele Amy. Și cu Scarlett Johansson. Demențială, doar că n-o vezi nici măcar o secundă în film. 🙂 Citește în continuare »

The Pursuit of Happyness. Fericirea – iluzie sau realitate?

Publicat pe Actualizat pe

tpohDeși e din 2006 și l-am pus deoparte încă de-atunci ca să-l văd când oi avea chef, abia acum am reușit să mă uit la „The Pursuit of Happyness”. Pentru filmul ăsta, Will Smith a fost nominalizat la Oscar și la Golden Globes. Bazat pe un caz real. Un tip, care vindea greu niște scanere medicale prea scumpe și fără cine știe ce calități în plus față de alea mai ieftine, își reamintește ce vrea să fie în viață: fericit. Are o soție, un copil de grădiniță și o casă în care locuiesc cu chirie. Prima și ultima dispar din cauza problemelor financiare.

E un film bine făcut, bine cotat, inclusiv pe imdb. Știam Citește în continuare »

The Help. Despre suflete si culori

Publicat pe

Un film despre suflete si culori, intr-adevar. Puteau fi albii in locul negrilor; doar imagineaza-ti asta in timp ce vezi povestea. Intai scrisa, abia apoi ecranizata.

Cu un Glob de Aur pentru un rol secundar feminin si cu alte 4 nominalizari. Plus inca 4 la Oscar. Meritate.

O tanara (Skeeter Phelan) pe care niciun baiat din oraselul Jackson (Mississippi) n-o invitase vreodata undeva. Linistita si rebela in felul ei. Indragostita de scris. Se apuca de-o rubricuta gospodareasca in ziarul local. Viseaza sa publice carti adevarate. Si incepe cu niste marturii triste ale menajerelor de culoare din casele albilor bogati. Tocmai in anii ’60… si tocmai in statul Mississippi, cel mai refractar la emanciparea populatiei de culoare din intreaga America. Blasfemie curata din partea lui Skeeter. Citește în continuare »

Mr. Nobody. Un nimeni de vazut

Publicat pe Actualizat pe

Filmul e din 2009. Cu Jared Leto, un tip care si-a facut bine treaba de fiecare data cand regizorii l-au distribuit in vreun rol principal ori secundar. In Requiem for a Dream, in Lord of War…

E vorba despre un copil care vine pe lume alegandu-si niste parinti simpli si cu bun simt. Creste, se face de 9 ani, parintii i se despart si, de-aici, viata lui se muta in mai multe dimensiuni. Povesti diferite, pana ce ajunge la 118 ani, intr-un viitor ultra tehnologizat, in care oamenii au devenit nemuritori, nu mai fac sex si traiesc prin toata galaxia. Nasol. 🙂 Mr. Nobody continua sa creada ca are 34 de ani… Citește în continuare »

The Boy in the Striped Pajamas. Pijamalele mortii

Publicat pe

Din 2008. Primul film serios facut de Mark Herman (se cunoaste, inca ii lipseste talentul de a nu fi previzibil). Cu Vera Farmiga, nominalizata la Oscar pentru rolul din Up in the Air.

Daca ai vazut „La vita e bella” (multipremiatul lui Roberto Benigni), trebuie sa-l vezi si pe-asta! Lagarul de exterminare, prin ochii unui copil german de 8 ani. Mama, o familista si-o afectata de regimul nazist. Tatal, comandantul lagarului… un parinte la fel de bun ca toti parintii din lume. Citește în continuare »