film bun 2012

Liberal Arts. Liberalizarea emotiilor

Publicat pe Actualizat pe

liberal_arts_posterUneori mă întreb de ce oare ne atinge un moment, o carte sau un film atât de tare? Pentru că momentul în sine este extraordinar? pentru că acea carte e o capodoperă? sau pentru că filmul e de Oscar, chiar dacă n-au reușit criticii să vadă asta? Nu, nu prea. Toate sunt doar gusturi, preferințe, stări transformate în judecăți de valoare, seturi de repere convenționale. Combinații între partea emoțională și cea rațională.

În viață, tot ce ne atinge foarte profund reprezintă, în realitate, acel lucru pe care îl trăim la momentul cel mai potrivit pentru noi înșine. Înseamnă că, în sfârșit, am prins momentul pentru a învăța maxim din acea întâmplare, oricum ar fi ea reprezentată practic, fizic. Citește în continuare »

Silver Linings Playbook. „Poți să ierți? Ești bun la asta?”

Publicat pe

silver-pÎncepe ca un film despre ospicii și se termină cu „Dansez pentru tine”. 🙂

Pat Junior (Bradley Cooper), un maniaco-depresiv, trăiește o dramă sentimentală de proporții psihiatrice.

Pat: Melodia care cânta… când am intrat si sotia mea, Nikki, facea duș cu profesorul ala de istorie… era melodia de la nunta noastra. Și când am auzit-o… am cam înnebunit. Uneori o aud chiar si când nu cântă. Asa ca m-au pus sa iau medicamente de care îmi este rusine.

L-a bătut pe profesor de l-a rupt, chiar acolo sub duș. Dar Pat iese din spital, după opt luni jumate, cu ajutorul mamei sale, care semnează singură și sigură pentru buna lui purtare. Tatăl, Pat Senior (Robert De Niro), se miră când Juniorul apare acasă tam-nesam, și, ca un om cu capul pe umeri, își întreabă soția: „Nu era mai bine să decida doctorii daca e sau nu e bine ca fiul nostru sa iasa acum de acolo?…„. Om sănătos la minte. Care își aranjează în mod obsesiv batista, biroul și cele 3 telecomenzi, neavând nimeni voie să se atingă de ele… Mai țineți minte? „O telecomandă, două… Doă!” 🙂 Citește în continuare »

Seven Psychopaths. Râzi cu gloanțe :)

Publicat pe

sp1„Șapte psihopați și un câine”, tradus la noi. Englezul Martin McDonagh e la doar al patrulea film ca regizor. Și ca să fie sigur că-l face, i-a scris și scenariul, a găsit și banii din postura de producător. Anterior, semnase In Bruges, un film de excepție, dându-i rolul principal tot lui Colin Farrell. Apoi, s-a uitat cam mult la Tarantino și Robert Rodriguez. Ăștia 7 psihopați joacă într-o comedie. Dar anul trecut a plouat mult în America și s-au făcut gloanțele de nu mai avea cin’ să le culeagă de pe câmp. 🙂 Fiindcă pe câmp se dă ultima bătălie. Adică în deșert, mă rog. Printre cactuși halucinogeni.

Dacă nu te deranjează excesul de împușcături, capete explodând și sânge care pătează tot, filmul ăsta are să-ți placă mult. E foarte amuzant, e interesant scris, e bine jucat, e altfel! Woody Harrelson e genial. E în rolul lui preferat, ăla din Natural Born Killers. Sam Rockwell, de asemenea, face o treabă super bună!

Totul Citește în continuare »