fata frumoasa

Bucurați-vă de voi!

Publicat pe Actualizat pe

-DSC_3359smFăcând fotografie peste tot pe unde merg, am observat un lucru… ușor ciudat, dar explicabil, ce-i drept.

În România, multe dintre fetele pe care le surprind în poze pe stradă, în locuri publice, se uită repede, într-o primă fază, la ele însele, la ținuta lor, se pipăie pe cap rușinate, parcă le vine să se întoarcă din drum. De ce? Teama că ar arăta rău din cine știe ce punct de vedere. Lipsa încrederii în sine.

Explicabil, spuneam. După atâția ani de societate închisă, comunistă, părinții au uitat să dea, să inspire încredere, libertate copiilor lor. În plus, comunismul a continuat cu o perioadă „perfectă” a ziarelor și emisiunilor tv de tip tabloid, în care apar fotografiate și filmate numai fetele de tip „piți”, pline de calități estetice îndoielnice. Citește în continuare »

Declaratie de dragoste (II)

Publicat pe Actualizat pe

Accept fericirea chiar si atunci cand doare…

Chiar si atunci cand cere efort…

Am si uitat cum sunt alte sentimente decat iubirea…

Imbraca-te cu sufletul meu, sa vezi ce cald e inauntru!

Ia-ma in sufletul tau, sa vezi ce zambet pot sa aduc cu mine!

In tot Universul nu mai gasesc atata frumos cat am descoperit in tine…

Pentru prima oara in viata nu imi e frica Citește în continuare »

Pledoarie pentru suflet

Publicat pe Actualizat pe

M-am indrăgostit. Grav de tot!

Impușcați-mă in suflet!! Nici nu știu ce e ăsta: ordin sau rugăminte?

Fără ea, simt că nu am aer. Că sunt degeaba. Că pierd motivația de a trăi. Deci e grav, nu?

Cu ea… cu ea, totul e posibil! Si când spun „totul”, asta inseamnă „TOTUL”!

Pentru că e unică, pentru că e minunată, pentru ca e plină de viață, pentru că e altfel, pentru că e sublimă! Ea știe asta.

E a doua oară când imi incalc un principiu simplu scriind pe blog lucruri prea serioase, care mă privesc pe mine și pe cineva foarte apropiat. Nu știu dacă e bine, nu știu de ce o fac, nu știu cât mai am până ce o iau razna. 🙂 Sau poate că am luat-o deja, de-aia și scriu pe-aici…

M-a făcut să trăiesc in două luni ce n-am trăit in toți anii pe care-i am. In fiecare zi, parcă mai fac câte ceva in premieră personală. Bine sau rău.

Pentru ea, aș uni soarele și luna in cea mai luminoasă cunună pe care a purtat-o cineva vreodată… Pentru ea, mi-aș mai pune o inimă in piept ca să o pot iubi de două ori mai mult. Pentru ea, aș rescrie Miorița, ca să avem și noi, in sfârșit, o baladă națională plină de fericire. Pentru ea, m-aș mai naște incă o dată și din nou i-aș așterne la picioare toată viața mea! Pentru ochii ei verzi și pentru zâmbetul ei inconfundabil… ce-aș mai putea sa fac?…

Ah, ce mă doare depărtarea de ea!… E iubire asta sau ce e?