familie

Short Term 12. Un roller-coaster emoțional

Publicat pe Actualizat pe

short-term-12-posterE numele unui centru care adăpostește adolescenți aflați în pericol în propria familie, în propria casă. Copii abuzați într-un fel sau altul, trădați grav de cei din partea cărora ar fi cel mai puțin normal să se întâmple așa ceva: părinții.

Grace, Mason, Jessica și Nate sunt supraveghetori la Short Term 12. Supraveghetor înseamnă supraveghetor. „Nu prietenul, nu terapeutul adolescenților de aici.” Ei trebuie doar să-i păstreze în siguranță. Ușile camerelor deschise peste tot, interdicția deținerii de „arme albe”, iar dacă un tânăr se hotărăște să fugă și reușește să iasă pe ușa stabilimentului, supraveghetorii mai au timp să-l întoarcă din drum doar până la poartă. Dacă fugarul a apucat să iasă din curtea centrului, nu mai poate fi atins, conform legii. Citește în continuare »

Viața îți dă. Trebuie doar să știi să iei

Publicat pe Actualizat pe

suroriCei de la Singular redau, pe scurt, povestea adevărată a două surori. Doi oameni la fel ca tine, la fel ca mine, la fel ca mulți alții din România. Cu vreo 15 ani în urmă, ai fi zis că sunt niște orfane, niște ghinioniste, niște persoane care nu vor reuși în viață din cauză că, din cauza lui și bineînțeles, pentru toate astea, țara e de vină. Dar ele au crezut altceva. S-au întrebat pe ele însele dacă pot și nu pe altcineva. Au căutat soluții în ele și nu la alții. Și-au trăit propriile convingeri și nu pe ale altora. Au acționat de fiecare dată, indiferent cât de grea și cât de lentă părea schimbarea unor obiceiuri. Ghici unde le-a dus această mentalitate! Citește în continuare »

Trăiești cum crezi tu sau cum cred alții?

Publicat pe Actualizat pe

cre2A fi autentic înseamnă a te teme tot mai puțin de ce zice lumea. Închipuie-ți că, într-o zi, îți cumperi niște haine care-ți plac foarte mult – culoare, croială, în care te simți foarte confortabil, care îți vin exact așa cum vrei să-ți vină. Ești încântat(ă). Mergi acasă și un om drag te întreabă serios: „Ce e, mă, cămașa asta? Mie nu-mi place deloc!”. A doua zi, la serviciu, un coleg se uită la tine și zice: „De unde naiba ți-ai cumpărat o așa cămașă?!”. Două păreri vor fi de ajuns. Și atunci, culmea, îți vine să arunci, să dai imediat de pomană hainele alea în care te simțeai super bine. Și te umpli de nervi că ai cheltuit atât de mult pe ceva așa urât și neapreciat. Citește în continuare »

Despre mine. Nu mi-e rușine (2)

Publicat pe

La un moment dat, am început să descopăr iubirea necondiționată. Doar să descopăr că există. La alții. Un concept abstract, ilogic pentru cineva ca ăla care fusesem eu înainte. Apoi, începi s-o simți ușor. Ca pe o mângâiere caldă, neanunțată, necerută. Și crește. Dacă îi dai voie, crește atât de mult, încât simți că ea e cea care dă sens vieții tale. Adevărat, iubirea necondiționată e foarte greu de atins, de trăit în mod real. Dar măcar pot tinde către ea în fiecare zi, pot încerca și o pot avea în mine în tot mai multe situații. Fiindcă, dincolo de iubire, de curățenia sentimentului, noi singuri ne educăm, ne exersăm din plin atașamentele. Care fac parte din iubire doar până la un moment dat. În general, ele ne frânează autenticitatea, ne iau speranța, ne fac să credem că „doar așa se poate, cum gândesc eu acum; că dacă nu voi avea aia, e dezastru”. Lipsă de flexibilitate. E ușor să fii flexibil când discuți cu cineva despre un film, de exemplu. Dar e foarte greu să fii la fel de flexibil când simți că e bine să schimbi locul de muncă, să dai cuiva libertate deplină, să îți dai voie să crezi în primul rând în tine cel autentic și mai puțin în dogmele religioase, familiale, legislative, sociale care ți-au fost setate în mod convențional…

Acum, Citește în continuare »

În familie

Publicat pe Actualizat pe

dinerÎn fiecare seară mâncau în familie. El, ea, aia mică a lor, de 5 ani, și mama lui. Era perfect. Se simțeau o familie întreagă și frumoasă. În fiecare seară, în fiecare an… Doar că mamei lui a început să-i tremure mâna cu care ducea la gură. Și răsturna ciorba din lingură. Și scăpa carnea din furculiță. Și vărsa paharul cu apă, din când în când. Tot mai des. Prea des. „Prea des!” a făcut ea nervoasă într-o seară. „Curățăm întruna după dumneata. Nu poți să fii puțin mai atentă??” „Ba da, pot, încerc”, răspunse mama lui. Și a încercat, într-adevăr. Dar ciorba se încăpățâna să se scurgă din ce în ce mai des din lingura tremurândă… Citește în continuare »

Impreuna, la bine si la greu…

Publicat pe

Par dezlipiti de pe afisul unui film american, nu? Doar ca el si ea sunt colegi si-atat. 🙂 El e om insurat si, in curand, tatic, deci nu se joaca.

dsc_4239lsm