facebook

Coboară de pe facebook în viața reală! :)

Publicat pe Actualizat pe

mkPfff… exact despre ce vorbeam noi AICI.

Un australian de 28 de ani are în lista de prieteni, pe facebook, peste 1000 de persoane, deocamdată. Și pentru că socializarea, comunicarea, viața înseamnă mai mult decât niște like-uri date din reflex din când în când, tipul a inițiat un proiect de tip reality cu el însuși. Unul care, cu siguranță, îl va îmbogăți mental-emoțional, îl va transforma măcar puțin (chiar dacă nu vrea acest lucru), îl va ajuta să trăiască, nu doar să se prefacă.

Din luna septembrie a anului în curs, Matthew Kulesza s-a apucat să-și scoată la o cafea, la un suc, o bere sau la ce s-o mai putea TOȚI prietenii de pe facebook. Pe rând, bineînțeles. Că va fi ceva de investit în cafelele alea. 🙂 Citește în continuare »

„Nici nu-mi pasă, așa să știi!”

Publicat pe Actualizat pe

honestCând strigi în gura mare ori scrii repede pe blog, pe facebook: „Nici nu-mi pasă că…! Nu mă interesează că…! Mă doare la bașcheți de…!”, pfff… înseamnă că chiar îți pasă, te interesează, te doare, dar nu la bașcheți. 🙂 Strigarea asta exprimă tocmai frustrarea pe care ți-o provoacă omul sau întâmplarea despre care spui că nu-ți pasă. Dacă chiar nu-ți pasă, înseamnă că aproape ai uitat, că nu mai dai atenție; nu simți deloc nevoia să-ți strigi „nepăsarea” în gura mare în ideea în care, de fapt, te aștepți să audă/vadă și persoana de care spui că nu-ți pasă și să se îndurereze de nepăsarea ta. Dar ea, în mod inconștient, va simți că-ți pasă și, spre nenorocul tău, îi vei da, poate, satisfacție. Citește în continuare »

„Dacă vrei să-i mai ajuți și pe alții, share aici…” (?!?)

Publicat pe Actualizat pe

like-and-shareContinuăm și terminăm ce am început aici și aici.

Se mai întâmplă ceva pe facebook care, de multe ori, trădează ușor starea interioară profundă și continuă a omului. La fiecare postare: „dacă ți-a plăcut (și vrei să-i mai ajuți și pe alții), distribuie postarea asta / dă un share!”. Omul crede, în sinea sa, că așa păcălește lumea, că ascunde perfect și decent dorința imensă de a fi aplaudat zgomotos, de a fi umplut de Like-uri. E o mască socială pe care ceilalți, mai devreme sau mai târziu, o citesc, chiar dacă nu o spun, chiar dacă nu studiază psihologia. Cum vezi că „o citesc” ceilalți? Simplu: nu distribuie, nu dau Like. Ba dimpotrivă, îi resping acel îndemn „nevinovat”: „dacă și tu crezi că…, dă mai departe!”. Este, mental-emoțional, doar echivalentul a ceea ce fac cerșetorii pe stradă. Cei care fac asta zilnic pe facebook, ce atitudine crezi că au față de cerșetori? Îi urăsc, îi disprețuiesc. Oricum, un sentiment neplăcut față de ei. E modul în care proiectează în afară propriul lor defect (dacă îi putem spune defect). Simt nevoia să refuleze, să verse în altcineva ceva ce-i deranjează la ei înșiși. Citește în continuare »

like, selfie… Cum se traduc postările de pe facebook

Publicat pe Actualizat pe

fericireNu intenționez să deranjez ori să întristez pe nimeni cu postarea asta. Ba, dimpotrivă: dacă se poate, să dau oamenilor de gândit, spre succesul lor personal. Pe care numai singuri și-l pot asigura!

Liniștea. Ea stă indubitabil la baza vieții frumoase. Apoi, încrederea și stima de sine. Orice omul construiește, orice realizează în viață, oricât de mic ar fi acel „orice”, își are originea, temelia în cele două trăsături/resurse INTERIOARE: încrederea și stima de sine. Fiindcă ele sunt procese pornite dinăuntrul nostru, nu din lumea exterioară. Citește în continuare »

Spălare de creier cu Bonus Perlan

Publicat pe

adevmincAm ajuns aseară pe o pagină de facebook. Aș vrea să spun întâmplător, dar știu de la Jung (și de la alții ca el) că nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Revin. Autoarea paginii respective de facebook scrie doar atât: „Joi”. Și pac! 100 de like-uri. „Luni”, cu 200 și ceva de like-uri. „Noapte”; 300 de like-uri. Sunt consternat!
Dresaj? Chiar așa am ajuns?! Ne plângem că televiziunile, că nu ș’ ce servicii secrete ori clasa politică ne spală creierele. Problema e că noi înșine implorăm, parcă, pe câte cineva să ne mai spele niște bucăți de creier, să ne mai umple mințile cu Dero, cu spălare automată. Citește în continuare »

România rămâne România. Bună? Rea? E și a mea.

Publicat pe Actualizat pe

bfBrad Florescu. Un român în Thailanda. Noua lui casă. Fost lucrător în fabrică, la Pro Tv. 🙂 Un călător prin excelență. Un explorator de viață și de vieți. Un fotograf. Un „Writer. Travel maker. Prophet in exile”, așa cum se autointitulează pe blogul/site-ul său, aici.

A intrat într-un concurs organizat de municipalitatea orașului Hangzhou, din China. Se caută noul Marco Polo, care să fie desemnat ambasadorul turistic al localității respective în lume, vreme de un an. Contra unei excursii de două săptămâni în Hangzhou și a unui „salariu” de 40.000 de euro. Aproape totul sau mare parte se desfășoară pe facebook, AICI.

S-au înscris Citește în continuare »

Pe umarul lui Moromete

Publicat pe Actualizat pe

Aseara am trecut pe la Moromete. Da, Moromete-sexperimentatorul, cel despre care am tot povestit aici, pe blog. De fapt… suntem nu doar foarte buni prieteni, ci si ex-colegi, acum pot s-o recunosc. Colegi de radio. Om ca el… foaaarte rar intalnesti! E genul de „prieten pana la moarte”. Mi-a cantat la chitară si lăută de inima albastra de mai aveam putin si ne taiam venele impreuna. Am baut asa cum nu o fac niciodata si am depanat. Nu povesti de budoar, ci unele… altfel.

Citește în continuare »