facebook

Primesti ceea ce esti

Publicat pe Actualizat pe

Dacă ești pe facebook, pe bloguri, pe rețele de socializare, înseamnă că îți pasă ce cred oamenii despre tine.

Dacă vrei o părere frumoasă, creeaz-o în fiecare zi! Nu din obligație, nu de teamă, nu cu disperare… Pentru că, în viață, nu primești ceea ce-ți dorești. Ci primești ceea ce ești, ceea ce dăruiești.

daruire

Cum mai înțeleg oamenii ideea de Dumnezeu

Publicat pe

fericireaÎți poți da seama cât de singuri sunt unii oameni atunci când vezi de câte zeci de ori postează zilnic pe facebook. Și te întrebi de ce, de ce se condamnă la atâta singurătate, fiind siguri că alții sunt de vină pentru asta?

Apreciază lucrurile frumoase, dau Like citatelor interesante, postează flori, animale, muzici, niciodată pozele lor sau, dimpotrivă, numai pe ale lor, dar nu fac nimic pentru a ieși din zona de confort, din acea lume interioară care le spune: „nu ai nicio șansă, stai aici, că lumea de afară e rea, că tu nu te pricepi la nimic altceva”. Citește în continuare »

Întrebări potrivite

Publicat pe Actualizat pe

valoareAm scris de mai multe ori pe-aici despre calitatea vieții. Că ea depinde de calitatea întrebărilor pe care ți le pui. Întrebările în sine reprezintă un instrument fabulos de dezvoltare personală, de trăire a stării dorite, de atingere a succesului visat… Nu (îți) poți pune întrebări de tip cancan ori facebook și viața ta să devină mai frumoasă. Devine precum răspunsurile primite.

Se spune că, într-o conversație, atunci când nu există rezultatele dorite, vina este a comunicatorului. A celui care nu a reușit să se facă înțeles. Pentru că nu pune întrebări, pentru că nu caută să afle ce-l ajută să înțeleagă la rândul lui, preferând SĂ RĂMÂNĂ neinformat, decât SĂ PARĂ neinformat. Vorba lui Einstein: dacă nu poți explica ceva unui copil de 6 ani, înseamnă că nici tu nu ai înțeles. 🙂 Citește în continuare »

Ai poza ta la profilul de facebook sau te ascunzi?

Publicat pe Actualizat pe

curaj_minteExistă o statistică socială ca un tipar, similară cu legea lui Pareto (care spune că, în viață, obținem 80% din rezultate cu doar 20% din eforturi). Conform statisticii, dintre toți cei ce ajung să citească o informație, oricare ar fi ea, chiar și cea de pe blogul ăsta, cam 20% vor spune: „tare chestia!” și vor aplica imediat ce au învățat, pas cu pas, ca să constate singuri rezultatele. În timp ce marea majoritate exclamă: „foarte tare!” și nu vor aplica niciodată. Cu toții așteaptă, bineînțeles, rezultate diferite și mai bune în viața lor. Cum oare s-ar putea întâmpla asta? 🙂 Citește în continuare »

IQ vs EQ. După alegeri, punctul pe Om

Publicat pe Actualizat pe

electAu trecut, gata. După ditamai furtuna socială cauzată de alegerile prezidențiale, putem trage niște concluzii. Nu neapărat cu caracter politic, fiindcă acolo sunt și eu novice, nu mă bag. Niște concluzii referitoare la comportamentul uman generat de un asemenea eveniment.

Atenție! Nu vorbesc aici de (in)corectitudinea alegerilor, de „mafie”, de cine merită să devină președinte. În plus, fiecare dintre noi poate rămâne la părerea + opțiunea lui politică, așa cum și eu le am pe ale mele. Citește în continuare »

Un gram de limba română (10)

Publicat pe

Doi români. Ciprian Marica și Marcel Răducanu. Un fotbalist și un fost fotbalist. Fiecare a avut performanțele lui în fotbalul național și internațional.

Ăla negru cu coadă 🙂 i-a provocat să-și vorbească prin ziare, sub imboldul impulsului.

Apoi, Marcel Răducanu îi scrie lui Marica într-un mesaj privat. Marica îi răspunde public pe facebook, atașând și mesajul privat al lui Răducanu. Răducanu se supără în ProSport: „Mai bine să râdă lumea de mine că nu știu să vorbesc sau să scriu, decât să râdă un stadion întreg că îmi sare mingea din picior.” Așa să fie oare?

Război inutil. Dar limba română suferă. Plânge. 🙂 Și avertizez: Citește în continuare »

Coboară de pe facebook în viața reală! :)

Publicat pe Actualizat pe

mkPfff… exact despre ce vorbeam noi AICI.

Un australian de 28 de ani are în lista de prieteni, pe facebook, peste 1000 de persoane, deocamdată. Și pentru că socializarea, comunicarea, viața înseamnă mai mult decât niște like-uri date din reflex din când în când, tipul a inițiat un proiect de tip reality cu el însuși. Unul care, cu siguranță, îl va îmbogăți mental-emoțional, îl va transforma măcar puțin (chiar dacă nu vrea acest lucru), îl va ajuta să trăiască, nu doar să se prefacă.

Din luna septembrie a anului în curs, Matthew Kulesza s-a apucat să-și scoată la o cafea, la un suc, o bere sau la ce s-o mai putea TOȚI prietenii de pe facebook. Pe rând, bineînțeles. Că va fi ceva de investit în cafelele alea. 🙂 Citește în continuare »

„Nici nu-mi pasă, așa să știi!”

Publicat pe Actualizat pe

honestCând strigi în gura mare ori scrii repede pe blog, pe facebook: „Nici nu-mi pasă că…! Nu mă interesează că…! Mă doare la bașcheți de…!”, pfff… înseamnă că chiar îți pasă, te interesează, te doare, dar nu la bașcheți. 🙂 Strigarea asta exprimă tocmai frustrarea pe care ți-o provoacă omul sau întâmplarea despre care spui că nu-ți pasă. Dacă chiar nu-ți pasă, înseamnă că aproape ai uitat, că nu mai dai atenție; nu simți deloc nevoia să-ți strigi „nepăsarea” în gura mare în ideea în care, de fapt, te aștepți să audă/vadă și persoana de care spui că nu-ți pasă și să se îndurereze de nepăsarea ta. Dar ea, în mod inconștient, va simți că-ți pasă și, spre nenorocul tău, îi vei da, poate, satisfacție. Citește în continuare »

„Dacă vrei să-i mai ajuți și pe alții, share aici…” (?!?)

Publicat pe Actualizat pe

like-and-shareContinuăm și terminăm ce am început aici și aici.

Se mai întâmplă ceva pe facebook care, de multe ori, trădează ușor starea interioară profundă și continuă a omului. La fiecare postare: „dacă ți-a plăcut (și vrei să-i mai ajuți și pe alții), distribuie postarea asta / dă un share!”. Omul crede, în sinea sa, că așa păcălește lumea, că ascunde perfect și decent dorința imensă de a fi aplaudat zgomotos, de a fi umplut de Like-uri. E o mască socială pe care ceilalți, mai devreme sau mai târziu, o citesc, chiar dacă nu o spun, chiar dacă nu studiază psihologia. Cum vezi că „o citesc” ceilalți? Simplu: nu distribuie, nu dau Like. Ba dimpotrivă, îi resping acel îndemn „nevinovat”: „dacă și tu crezi că…, dă mai departe!”. Este, mental-emoțional, doar echivalentul a ceea ce fac cerșetorii pe stradă. Cei care fac asta zilnic pe facebook, ce atitudine crezi că au față de cerșetori? Îi urăsc, îi disprețuiesc. Oricum, un sentiment neplăcut față de ei. E modul în care proiectează în afară propriul lor defect (dacă îi putem spune defect). Simt nevoia să refuleze, să verse în altcineva ceva ce-i deranjează la ei înșiși. Citește în continuare »