europa

Suntem mai buni decât migranții africani?

Publicat pe Actualizat pe

ganduri-caracterSe tot vorbește, în ultimele zile, despre „invazia afro-arabă organizată”, despre „ocuparea Europei în mod bine premeditat, de către o armată sub acoperire”.

În filmulețul ăsta se vede foarte clar pe fețele imigranților că sunt, într-adevăr, niște invadatori deghizați în amărâți, niște aliens gata să ne ia continentul și să plece cu el acasă. Mâine, poimâine, va apărea însuși Vader, fluturându-și prin aer sabia laser. Împreună cu ăla mic de respiră greu.

În multe din țările arabe și africane, oamenii sunt crescuți și ținuți într-o lipsă de educație cruntă, într-o ignoranță devastatoare. Asta conferă conducătorilor lor o imensă putere de manipulare. Regăsim o astfel de ignoranță și în România, pe ici, pe colo, la oamenii care nu citesc decât Libertatea și se uită numai la Măruță. Ne dăm cu părerea din fața calculatoarelor ca și când am fi terminat Biblioteca din Alexandria, am fi experimentat tot ce poate fi experimentat și-i cunoaștem pe ăia din Orientul Mijlociu ca pe rudele cele mai apropiate. Știm tot, suntem analiștii perfecți și-i condamnăm la moarte pe cei ale căror fețe nu ne plac nouă. Citește în continuare »

Mozart a trecut prin Drumul Taberei

Publicat pe Actualizat pe

Sambata si duminica, in Parcul Drumul Taberei din Bucuresti, s-a petrecut de Ziua Europei.

In prima tura, organizatorii au amestecat muzica folk si poezia cu muzica clasica si pop-rock. Patrunderea in spatiul de spectacol s-a facut la liber, prin urmare locul s-a umplut scurt cu vreo mie de gura-casca. Avand in vedere evenimentul muzical prea putin comercial, te-ai fi asteptat ca spargatorii de seminte sa se plictiseasca, sa plece (ca incepea „Regina” pe Acasa) ori sa interpreteze live glume de cartier. Colegul Tzurla de la Pro FM a cantat acolo folk si baga mana in foc, ba chiar se mai si mira cat cuprinde ca lumea s-a comportat ca si cand ar fi dat bani pe bilet si stia exact la ce vine: chitaristul clasic italian Luca Villani, actorii Eusebiu Stefanescu, Rodica Mandache, Ion Lucian, cantautorul Ion Marinescu Tzurla, Corul Filarmonicii „George Enescu”, Bucharest Wind Orchestra si Bere Gratis. Fara Bambi. Ca ele au venit in a doua seara, impreuna cu Fly Project si Conect-R.

Pe 9 mai, toti urcatorii pe scena erau ca lumea impachetati in tzol festiv. Numai Tzurla venea pentru prima oara in viata lui la un spectacol in frumusete de blugi cu tricou de strada. I s-a facut rusinica si nu stia cum sa dreaga busuiocul. Prezentatorul evenimentului si Eusebiu Stefanescu au conchis: „Lasa, ma, nu plange, intri asa. Recitalul conteaza.”

Cand i-a venit randul, Tzurla a urcat mandru pe scena intr-un sacou de stofa scumpa, prezentabil si gata sa culeaga aplauze. Omul imprumutase obiectul vestimentar de la invitatul italian Luca Villani, care venise de acasa ambalat intr-un costum impecabil. Cam frumos gestul. Astazi, la Pro, glumeam cu Tzurla pe seama intamplarii: publicul l-a vazut pe folkist cu sacoul respectiv, dupa care, la fel imbracat in jumatatea de sus, l-a vazut aparand pe italian. Ce-o fi zis lumea? „Ia uite, ba, italianul asta, saracu’, n-a avut bani de-un sacou… A trebuit sa imprumute de la un romanas.” :))

Daca vreti sa-l ascultati 2 minute pe Tzurla, promit ca nu e pierdere de vreme. Aici (impreuna cu o colega de la Teatrul Nottara; el e chitaristul) – impresionanta piesa si voce… si aici. Enjoy!

Am revenit dintr-o alta lume

Publicat pe Actualizat pe

dsc_5812csm

M-am plimbat pentru a doua oara prin capitala Angliei. Nu-s admiratorul infocat al britanicilor. Nu e orasul unde sa-mi fi dorit sa traiesc o viata. Nu m-am indragostit de el la prima vedere ca de alte locuri prin care am mai umblat cand am putut.

Dar Londra e indiscutabil alta lume. Probabil cel mai pestrit oras din Europa. Unic in diversitate, dupa New York, la nivel mondial. Inchizi ochii in Piccadilly Circus, de exemplu, si ti-e aproape imposibil sa spui in ce tzara te afli. Pentru ca in jurul tau, pe 100 de metri patrati, auzi vorbindu-se in mod simultan atatea limbi ca n-ai degete la maini sa le numeri.

Albi, negri, intre, galbeni… De toate culorile, orientarile, mirosurile.

Mandria de a fi altfel i-a facut pe britanici, in special pe englezi, sa devina chiar ciudati de-a lungul istoriei. Doar acolo vezi milioane de masini circuland in acelasi timp pe contrasens. 🙂 Dupa ei s-au mai luat si altii.

robineti-mNu-i doare nicaieri de nimeni in mod special; nu renunta la lira sterlina, desi sunt in UE, iar moneda li s-a devalorizat in favoarea Euro; nu refuza imigrantii din Asia si Africa, cu toate ca Londra e noul Turn Babel al mapamondului. Si nu-i intelegi cand le vezi fiecare chiuveta cu cate doi robineti (ca in fotografie), unul de apa fiarta, altul de apa gheatza, de trebuie sa fugi cu mainile de la un jet la altul ca sa te poti spala si tu ca omul. 🙂

Bineinteles ca la restaurantele fast food, in magazinele mici, in locurile considerate ca fiind cu joburi degradante ori prost platite muncesc NUMAI imigranti. Iar fluxul asta imens de straini veniti de peste tot cred ca a facut din Londra o metropola in continua expansiune, foarte populata, colorata, agitata, cu libertati umane dintre cele mai inedite, extrem de interesanta, evolutiva si murdara. Intr-un singur cuvant: fantastica! Apropo de mizerie; daca aia n-ar face curat incontinuu, zi si noapte, strazile s-ar inveli cu o mare patura de gunoaie in cartierele centrale, in zona 1. Si totusi e foarte verde. Parcuri multe si mari.

Am luat Londra la pas. Am mers atat prin partea ei scumpa, la propriu si la figurat, cat si prin cartiere despre care esti avertizat sa nu le vizitezi noaptea. Oricat de deschis la minte ai fi in general, presupun ca e imposibil sa nu ramai cu gura cascata macar din cand in cand, la vederea unor oameni/lucruri/fapte care la noi nu-si au locul nici macar in proportie de 5%.

Londra e un oras care te corupe, fara doar si poate. Pozitiv si negativ. In 6 luni, as deveni ca oricare alt locuitor: indiferent la ceva sau cineva care nu seamana cu mine, care pare rupt din filmele extreme, care incearca sa fie altfel fara sa deranjeze pe absolut nimeni in jurul lui. Intr-un an as semana cu ei; si nu din snobism, nu din cauza fitzelor. Ci pentru ca londonezii traiesc cu o libertate maxima pe cap. Suporta perfect libertatea de exprimare, diversitatea, ideile noi, ciudate, inovatoare. Si accepta gunoiul. Dar cand slefuiesti diamante, e greu sa nu ramana si ceva praf in urma.

Ma tem ca daca mai merg acolo de vreo doua, trei ori, nu ma mai intorc. Nu pentru ca e orasul perfect. Ci pentru ca m-am indragostit de el. Si repet: nu e cel mai frumos oras, nici cel mai civilizat din cate am vazut. Spre exemplu, sunt mai atras de Viena ca si turist. Dar in Londra mi-ar fi placut cu siguranta sa ma nasc din parinti romani get-beget. Si sa cresc acolo, sa le vorbesc limba la perfectie si sa incerc tot ce-mi trece prin cap, iar aici, in Romania, nu pot aplica pentru ca: nu sunt bani, nu exista curajul de a risca, nu pot trece de partipriuri, nu pot pupa in cur, nu suntem pregatiti sa fim cu adevarat o tzara de campioni. Fiindca intr-o tzara dezvoltata, campionii se regasesc la toate nivelurile. Si un sofer de autobuz poate fi campion daca isi face treaba ca lumea si are cine sa remarce asta. Dincolo de genii, exista campionii din fiecare zi, oamenii care au satisfactia muncii bine facute si apreciate cum se cuvine. Normal, acolo vei ramane toata viata un strain, daca nu esti englez din tata-n fiu. Insa ei, conservatorii seculari, fac schimbari sociale mult mai mari decat reusim noi, pe-aici.

Intr-un oras ca Londra, al doilea clasat in topul celor mai scumpe din Europa (dupa Moscova), nici nu te gandesti ca ai putea merge din Romania la shopping. Pana si asta se intampla, vrei, nu vrei. Dar, in general, pretul vietii de acolo te cam zvanta.

Inainte sa plec in excursia asta cu gagica-mea, colegul Ivan de la Pro Fm, gagica-sa si inca o  prietena, eu vroiam Parisul. Dar luptam singur contra a trei filo-englezi. 🙂 Acum nu-mi mai pare rau.

Intr-un post viitor va povestesc cum mi-am pierdut pentru prima oara in viata un act important. Si cum l-am pierdut intr-un moment cum nu se putea mai prost. Si da, pun si poze, ca am facut vreo cateva mii. 🙂

De vis

Publicat pe Actualizat pe

O fotografie care ma arunca imediat cu gandul in basmele ce le citeam cand eram copil. E facuta de prietenul Doru Oprisan de la Europa FM. Oare omul chiar poza intr-un basm sau e un loc de langa noi? Sau e vis?

Mai multe si la fel, de pus in rama, Citește în continuare »

Romania-Franta 2-2. Ai zice ca am fost buni, este?

Publicat pe Actualizat pe

Vazandu-i pe francezi in teren, te pui de acord cu presa din Hexagon: ce cauta bomba de Domenech in postura de selectioner? 80% dintre cocosii galici sunt supranaturali; oricum ai da-o, n-ai cum sa le tii piept cu aia unspe imprastiati prin iarba de Piturca. De ce sa ne cacam pe noi si sa credem ca suntem mai buni decat suntem? Poate Mutu…poate Chivu…poate Lobont… Probabil ca nu gasim 10 portari mai buni ca Lobont in Europa, la ora actuala. Ceilalti din echipa s-au daruit, au alergat ca iepurii de colo-colo, au dat in mingea aia de-au umplut-o de sange. Citește în continuare »

Omulet si Miss FM

Publicat pe Actualizat pe

Ia uitati ce pereche minunata! 🙂 Sunt personajele principale si simpatice ale unei campanii de promovare pentru Radio Prahova din Ploiesti. Un fel de: „Cu mic, cu mare – Radio Prahova!”. Foarte misto intreaga desfasurare de forte. Nu degeaba radiourile nationale s-au alimentat si se alimenteaza constant de la acest post local, dar fasnetz foc. Ivan la Pro FM, Doru Oprisan la Europa FM, Soci, Bubanu, Blaj la Radio21, Paun la Radio Zu…si cred ca lista nu se opreste aici. Citește în continuare »