drama

Decoding Annie Parker.Tu (ce) crezi?

Publicat pe Actualizat pe

ap1Din 2013, cu Samantha Morton și Helen Hunt. Începe ca o comedioară ciudată, înecată în dramă. E un film bolnav de cancer de la-nceput până la sfârșit. Bazat pe viața celei exact așa numite: Annie Parker. Cu bunica moartă de cancer. Cu mama moartă de cancer. Cu sora moartă de cancer. Cu ea gata să moară de cancer. La sân. În vremurile când medicina nu știa mai nimic despre așa ceva. Anii ’70. Apoi, ’80… ’90… Atunci, doctor Mary-Claire King face, în sfârșit, descoperirea secolului în ceea ce privește gena răspunzătoare de transmiterea bolii din generație în generație. Doar că descoperirea ei nu vindecă. Iar Annie Parker pune boala la pământ de fiecare dată. De câte ori crezi că o are? Nu-ți spun; trebuie să vezi și să trăiești odată cu ea, cu glumele ei, cu durerile ei, cu lacrimile ei, cu credințele ei ambițioase care îi salvează viața.

E tânără și se îndrăgostește de un tip bine, „viitor mare muzician”. Până atunci, tipul curăță piscine. „Atunci” nu se știe când o să vină. Se căsătoresc, fac toată ziua – bună ziua „hodoronc-tronc” în pat și, firește, un copil. 🙂 Citește în continuare »

Silver Linings Playbook. „Poți să ierți? Ești bun la asta?”

Publicat pe

silver-pÎncepe ca un film despre ospicii și se termină cu „Dansez pentru tine”. 🙂

Pat Junior (Bradley Cooper), un maniaco-depresiv, trăiește o dramă sentimentală de proporții psihiatrice.

Pat: Melodia care cânta… când am intrat si sotia mea, Nikki, facea duș cu profesorul ala de istorie… era melodia de la nunta noastra. Și când am auzit-o… am cam înnebunit. Uneori o aud chiar si când nu cântă. Asa ca m-au pus sa iau medicamente de care îmi este rusine.

L-a bătut pe profesor de l-a rupt, chiar acolo sub duș. Dar Pat iese din spital, după opt luni jumate, cu ajutorul mamei sale, care semnează singură și sigură pentru buna lui purtare. Tatăl, Pat Senior (Robert De Niro), se miră când Juniorul apare acasă tam-nesam, și, ca un om cu capul pe umeri, își întreabă soția: „Nu era mai bine să decida doctorii daca e sau nu e bine ca fiul nostru sa iasa acum de acolo?…„. Om sănătos la minte. Care își aranjează în mod obsesiv batista, biroul și cele 3 telecomenzi, neavând nimeni voie să se atingă de ele… Mai țineți minte? „O telecomandă, două… Doă!” 🙂 Citește în continuare »

Altu’ mai bun!

Publicat pe

One Man’s Loss, din 2013. E un scurt metraj de 6 minute. Cu un El, o Ea și-un homeless. Umor și dramă în aceleași 6 minute.

Mizeria are multe fețe. Ține de fiecare dintre noi când și cum spală situația.

Disconnect. Când povestea o ia razna

Publicat pe Actualizat pe

poster-disconnectNimeni și nimic nu mi l-a recomandat să-l văd. „Am dat” peste el rătăcind aiurea printre filme.

E un amestec de povești (simple sau nu) de viață. Povești ca a mea, ca a ta, ca a multora pe care-i întâlnim zi de zi. Nu mă refer la întâmplările cu care scenariul agață spectatorul. Ele sunt speciale, cu intrigă, cu tot tacâmul. Dar sentimentele, emoțiile, obiceiurile, apucăturile, trăirile din spatele acestor întâmplări sunt generale.

3 povești pornite pe internet.

O tipă – reporter de televiziune – vânează, deontologic profesional, un caz senzațional. Un puști de 18 ani, probabil, care face videochat, alături de alți copii, fete și băieți. Cu cât mai tineri, cu atât mai bine, fiindcă le crește succesul la public. Tipa începe să se simtă atrasă de puști, doar că situația se complică dramatic. Citește în continuare »

Despre mine. Nu mi-e rușine (1)

Publicat pe Actualizat pe

Sunt doi ani de când viața mea, așa cum o știam, o acceptam și o trăiam, s-a terminat. Sunt doi ani de când, greu și conștient, treptat, am ales să schimb radical ceva în mine. Ceva ce nu îmi convenea, poate în mod inconștient; ce simțeam că mă trage în jos. Am călătorit de la extaz la agonie și din nou la extaz.

Acum, privesc în urmă și nu-mi vine a crede că am fost în stare să fac tot ce am făcut. Nu spun că am făcut bine sau rău. Am făcut; atât. Dar sunt lucruri multe, decisive și altfel decât până la momentul respectiv. În toate planurile: personal, profesional, spiritual, interuman… Cine mă cunoaște știe… Un om se schimbă mai greu decât o pereche de ciorapi.

Totul a început cu o poveste de dragoste. Datorez Citește în continuare »

Seven Pounds. Daca vreti lacrimi

Publicat pe Actualizat pe

E film. E cu Will Smith. N-am mai plans asa de la „O floare si doi gradinari”, de pe la inceputul anilor ’80.

Actiunea curge bine, personajele se descurca de minune. Will Smith e fix de-acolo; simti tristetea in ochii lui chiar si atunci cand i se umple fatza de zambete.

Seven Pounds e regizat de un italian: Gabriele Muccino. Acelasi care a facut, cu Will Smith, The Pursuit Of Happyness, acum 3 ani. Pentru rolul principal masculin, actorul-cantaret a fost recompensat atunci cu un Glob de Aur si cu o nominalizare la Oscar.

Povestea lui Seven. Ben Thomas e agent al Fiscului. Si crezi ca aduna datoriile de la cei care vor sa fenteze statul. Dar pare om ca lumea. Si face mult bine, da’ nu prea stii cui si de ce. Apoi se indragosteste de una. Dar o viseaza pe alta. Montajul excelent te baga si te lasa intr-o ceatza cinematografica de nota 10. In final, lucrurile se lamuresc, iar lacrimile iti spala fatza mai ceva decat apa dimineatza.

Cam fortzata treaba cu donatiile de organe, dar treci peste ea si bucura-te de lacrimi.

Nota 7 si ceva, clar.

2008_seven_pounds_024

Sursa foto: allmoviephoto.