cosmote

Vodafone – serviciul de telefonie la misto

Publicat pe Actualizat pe

Ma batea gandul sa-mi reziliez contractul cu Vodafone. Am un abonament la ei de fix 10 ani si, de cand a disparut Connex, avantajele oferite de companie sunt tot mai putine. Dar nu mai intru in amanunte, ca deja le stiti multi dintre voi.

Mi-am zis ca pe langa ce am la Orange, m-ar ajuta mai mult un abonament Cosmote. Si i-am anuntat pe vodafonisti. La telefon, una dintre zecile de femei care-ti raspund prin rotatie mi-a zis ca tre’ sa fac o cerere si s-o duc la reprezentantza lor. M-am dus direct, fara cerere. Acolo, poate stiti cum e: iti iei bon de ordine inca de la intrare, ca sa te simti ca-n Occident. L-am luat. Scria pe el: „Ai in fata ta 2 persoane”. Au trecut prin fatza mea vreo 6, iar pe mine si pe cineva care venise inaintea mea nu ne mai striga nici dracu’. M-a invatat cineva: „Luati un nou bon de ordine de aici, bon ca pentru unul care vrea sa-si faca abonament acum, si va garantez ca veti fi chemat imediat!”. Asa am facut, asa mi s-a intamplat. Incredibil!

Ajuns in fatza lu’ tanti Vodafone, i-am spus ce vreau: rezilierea contractului. Mi-a raspuns ca asta se face online, doar sa sun la *222. Si-am plecat dupa ce asteptasem vreo ora si zece minute aiurea.

Am sunat la Vodafone. M-a luat in primire o voce blonda care a-ncercat sa ma intoarca din drum. Mi-a facut, una dupa alta, 3 oferte. Am cerut respectuos timp de gandire. M-a rugat sa revin: „Oricine o sa va raspunda la telefon va sti ce v-am propus, fiindca eu las aici in calculator discutia cu dumneavoastra. Bine?” Bine, da. Am tot comparat ofertele concurente si mi-am zis ca frumos ar fi sa continuu cu Vodafone; parca m-am indragostit deja de ei, iar a treia dintre oferte suna chiar bine. Doua zile mai tarziu, adica azi, i-am sunat din nou. Alta voce blonda care nu stia cum sa ma aduca mai repede la orgasm. Doar ca… surpriza: habar n-avea ce vorbisem eu cu tipa anterioara si nici ofertele alea nu erau valabile.

„Domnisoara, vreti sa spuneti ca am inteles eu gresit?”

120-vodafone1„A, nu, nu am spus asta…”

„Si atunci?!”

„Pai… problema e ca nu va pot accepta oferta facuta de colega mea; oferta nu exista.”

Tampita! Nu i-am zis asa, ca eram in Vinerea Mare 🙂 si, oricum, nu obisnuiesc sa vorbesc in felul asta cu strainele.

Oare la asemenea porcarii sunt supusi zilnic si locuitorii altor tari? Cat i-o costa pe politicieni sa nu minta, pe afaceristi sa nu fure, pe oameni, in general, sa fie corecti? Cred ca muuult, foarte mult. Altfel, s-ar conforma si ei unor legi/reguli, nu?