copilarie

Frica din basme, groaza din viață (1)

Publicat pe Actualizat pe

frica6Poporul știe el, din vremuri străvechi, că frica e cel mai deștept instrument de educare. Mă refer la poporul planetei, în general. Fiindcă au descoperit oamenii că dacă bagă frica în ceilalți, ceilalți tac, poate se și umilesc și fac ce li se cere. Nu mai contează că fac în silă, că fac din obligație, că fac fără plăcere, că fac cu gând de răzbunare. Și tot poporul ajunge, la un moment dat, să se vaite că generațiile de oameni sunt tot mai superficiale, că lumea e îmbibată de războaie. Războaie personale, războaie intercomunitare, războaie planetare, războaie cărora, am observat, li se zice uneori „constructive”. Pentru că, în realitate, frica e un foarte prost instrument de educare (a copiilor, a oamenilor în general) și cel mai puternic instrument de manipulare. Unora frica le dă satisfacții, pe alții îi inhibă și îi pune cu botul pe labe. Sunt destui pe care frica de alții i-a marcat cândva atât de tare, încât o transmit conștient sau inconștient mai departe, încercând să-i controleze pe cei din jur prin frică. Citește în continuare »

Fumatul în copilărie ucide fumatul care ucide :)

Publicat pe

fumStăteam aseară pe o terasă cu mai mulți prieteni. Doar doi nu fumam. De mine știa toată lumea. Pe al doilea l-au chestionat imediat ce nu i-au văzut țigara aprinzându-se cu grupul: „Ce faci, mă, tu nu fumezi?”.

„Nu. M-am lăsat la 8 ani.”

„Bă, ești nebun?! LA 8 ani sau DE 8 ani??”

„La 8 ani, mai băgam câte una cu fotbaliștii de la bloc. Și l-a prins tata pe frate-miu într-o seară. I-a dat bătaie cât pentru tot cartierul. Și m-a convins.” 🙂

Dar a mai luat o bere. Ca să tragă și el din ceva, dacă din țigară n-avea chef încă de la 8 ani… 🙂

Povesti cu carti. De citit, nu de joc

Publicat pe Actualizat pe

Am citit un post de pe blogul lui Serbanica Huidu si m-a cuprins o mare stare de bine. Uitasem cum era pe vremea cand nu aveam alta distractie decat sa citesc. Nu tu televizor, prea putin cinema, nema discoteci si alte treburi care sa-mi umple timpul dintre prea multele/obositoarele ore dedicate scolii.

Pe vremuri, lectura era datorie si placere deopotriva. Ma enervau, Citește în continuare »