coaching

Maică-mea, coach number one :)

Publicat pe Actualizat pe

w1Ceea ce am să povestesc (acum, aici) era ceva greu de conceput pentru mine. Până aseară. E o lecție de coaching, dar, în același timp, o lecție de spiritualitate autentică. A fi spiritual nu înseamnă neapărat să mergi la fiecare slujbă din weekend, să te spovedești la preot ori să crezi că doar religia ta e cea adevărată, corectă, mântuitoare. Dar nu intru acum în astfel de detalii.

Aveam o problemă. Mare. Mă simțeam rău, nu mă puteam concentra pe niciun proiect în care lucrez, îmi bubuia capul de la atâtea  întrebări. Și nici nu voiam să mă plâng cuiva.

Au venit ai mei pe la mine; maică-mea e o foarte bună bucătăreasă, mă-nțelegi? 🙂 Și mă autosugestionasem anterior: „fii bine, fii vesel, nu lăsa să se vadă că te doare ceva! nu tre’ s-o încarci pe maică-ta cu problemele tale”. Sunt, oricum, un om pozitiv. Îmi vindec astfel multe chestii fizice sau mental-emoționale. Fiindcă ele apar, dar nu înseamnă că tre’ să și rămână. Dacă eu nu le dau voie, nu rămân. Dar n-am reușit și de data asta. Iar maică-mea a observat. „Te doare ceva?” Citește în continuare »

Fericirea e aici, în buzunarul de la piept

Publicat pe Actualizat pe

nickvEști supărat/supărată pe viață? te-ai despărțit de cineva drag? te enervează soția, iubitul, șefa, administratorul? te obosește jobul? nu ai bani pentru ceva ce-ți dorești de mult? te încearcă o răceală cumplită? simți că prietenii nu sunt așa cum ai vrea să fie?

Uită-te la el și spune-mi ce vezi! E speaker motivațional!! Oamenii îl ascultă, îl privesc în ochi și, câteodată, simt nevoia să-l îmbrățișeze compătimindu-l. Și el ce face? Le zâmbește calm, senin, sigur pe el! Își trăiește viața așa cum o are. Se bucură de ea ca și când totul ar fi perfect. Îi citești bucuria pe față. Eu am ales să-l iau ca pe un exemplu de urmat.

Crezi că Citește în continuare »

Panama, în pana mea! :) Ce aventură!

Publicat pe Actualizat pe

domfirenzeÎn sejurul tocmai petrecut în Italia, am experimentat un retreat & coaching de 6 zile cu un grup minunat. După care am hotărât să mai rătăcesc vreo 3 zile prin Florența/Firenze. Și m-am cazat la Hotel Panama. Seara, ieșit fiind la plimbare, fotografii și ce s-o mai nimeri, am staționat puțin în fața catedralei florentine. Care e fabuloasă la exterior, fie vorba-ntre noi. Marmură albă, verde și roz. Te-ai aștepta la ceva mai baroc în interior, însă totul a fost gândit puțin minimalist, gothic. În fine.

Și stau în fața domului, și fac poze, și-mi zâmbesc cu unul, cu alta… lângă un tip care admira catedrala cu chipul bine luminat de extaz. Nu se mai poate abține și-mi zice (în engleză): Citește în continuare »