cinema

Two Lovers. Interzis accidentatilor sentimental

Publicat pe Actualizat pe

Am vazut aseara „Two Lovers” (tradus la noi drept „Iubire la New York”). Din 2008, in regia lui James Gray, un tip de 40 de ani (acum), care nu mai facuse decat 3 filme artistice inainte de cel in discutie. N-aveam cine stie ce habar de povestea productiei, dar Joaquin Phoenix, Gwyneth Paltrow si Isabella Rossellini pe afis m-au facut curios. Deci l-am vazut.

Si m-a enervat cumplit! Citește în continuare »

Valkyrie. Das ist gut, ya

Publicat pe Actualizat pe

Habar n-am daca am scris corect chestia in germana, dar filmul e bun. Tomitza Cruise pare atat de convingator in rolul sau de ofiter german fara mana si cu ochiul in pahar, incat ti se face mila si-ti vine sa-l respecti inca din start.

Cand m-am asezat pe canapea sa vad „Valkyrie”, aveam deja o stare care ma recomanda perfect pentru rolul de spectator al unei asemenea povesti. Citește în continuare »

Dead Like Me. Poti sa mori, dar nu de ras

Publicat pe Actualizat pe

Am vazut Dead Like Me: Life After Death. E un film de anul acesta; o comedie neagra, daca ne luam dupa ce-au vrut producatorii. Dar nu le-a iesit.

E o poveste cu niste „culegatori de suflete” pe care nu-ti recomand sa o vezi decat daca trebuie neaparat sa alegi intre ea si Nora Pentru Mama. In rolul principal – o fata urata a carei dublura e chiar frumusica. Si niste glume care le scapa personajelor doar din 19 in 44 de minute. Si te tot astepti sa inceapa odata filmul, sa depaseasca stadiul de Teleenciclopedie fara sare si piper. Si incerci in zadar sa adormi. Si gata, ca m-am plictisit si sa-mi aduc aminte de filmul asta.

The Hurt Locker, daca ai chef de bombe

Publicat pe Actualizat pe

thehurtlocker141Am facut o excursie in Irak. Printre bombe de bombe si bombe de oameni. Printre ruine si suflete ratacite. Printre vinovati si nevinovati.

Vezi povestea si-ti mai pui o data intrebarile despre situatia din Orientul Mijlociu, despre teroristi, despre religie si razboi, despre multe la care nu-ti poti raspunde decat daca ajungi din greseala in mijlocul evenimentelor.

E un film facut de o tanti curajoasa si plina de sentiment: Kathryn Bigelow, care s-a trecut inclusiv in caseta producatorului. La fel ca in cazul mai celebrului „K-19: The Widowmaker”.

Apare si Ralph Fiennes in excursia asta periculoasa.

Mie mi-a placut, deci poftiti in sala!

Later Edit: Iata, azi, 3 februarie 2010, vad ca filmul in discutie tocmai a fost de 8 ori nominalizat la Oscar (a noua nominalizare inca nu s-a decis – cea pentru cel mai bun film al anului). Asteptam sa vedem daca va fi declarat de Academie drept productia cu cea mai buna regie sau cu cel mai bun scenariu sau cu cel mai bun actor intr-un rol principal…

Desi e din 2008, filmul se afla pe lista posibilelor oscarizate din 2009. Acum, in 2010. 🙂 Ceva cred ca merita, are suficienta incarcatura psihologica. E de 8+.

Che: Part One. Pentru iubitorii de revolutii

Publicat pe

Parerea mea? Noroc cu Benicio Del Toro.

E simpatic filmul, e interesant, e lung, e cu niste istorie prin el. Dar e partizan. E pentru fanii lui Che Guevara. Iar eu nu prea sunt. Il vad ca pe un, sa zicem, revolutionar de succes cu aptitudini mediocre (din alte puncte de vedere). Argentinianul a condus la victorie revolutia cubaneza, dupa care a chixat la greu: ca si ministru al Industriilor, ca si revolutionar pe alte meleaguri sud-americane de culoare comunista… Pana cand Fidel Castro i-a tras clapa, ofticat pe brandul de succes ce i se construia lui Che.

Iar fotograful Alberto Korda l-a imortalizat pentru eternitate, l-a transformat in mit, in poza de pus pe tricouri, pe sepci, pe gecile rebelilor sociali de pretutindeni. S-au facut muzici foarte tari despre acest personaj de-a lungul timpului. O dovada: Hasta Siempre – Comandante Che Guevara. S-au facut multe lucruri care l-au avut drept sursa de inspiratie sau in centrul atentiei. In fine, nu discutam despre valoarea lui Che; nu exista marturii foarte concludente care sa-l dovedeasca intr-adevar bun sau intr-adevar rau. Pentru unii ramane erou, pentru altii, asasin. El s-ar putea sa fie o combinatie complexa de foarte bun cu foarte rau, nu stim.

Filmul, prima parte a seriei de doua, merge cu actiunea pana in clipa cand cubanezii (la fel ca noi in ’89) strigau: „Revolutia a invins!”. Restul e tacere, vorba lui Caranfil.

Steven Soderbergh a muncit mult la aceasta poveste, dar cu siguranta i-au iesit mai bine alte filme. Asteptam si Che: Part Two, deja terminat, dar nearuncat inca pe piata. Prima parte poarta drept nume alternativ „The Argentine”. Sau in spaniola: „Che, El Argentino”. Partea a doua se va mai numi si „Guerrilla”.

Elegy. Poezie de film

Publicat pe

Un film despre care nu stiam mare lucru cand am hotarat sa-l vad. Elegy e din 2008. De la Sweet November n-am mai fost atat de diferit impresionat de un film romantic.

Ben Kingsley in rolul lui David, care mi-a placut foarte tare in House of Sand and Fog.

Penelope Cruz (Consuela), adorabila. Cu nuduri inspirate din picturile lui Goya. Da, e si asta un motiv sa vedeti filmul, domnilor.

Dennis Hopper, Peter Sarsgaard, Patricia Clarkson. Adica o distributie din jumatatea superioara a clasamentului, clar.

Un nene (cu o varsta respectabila si o pozitie social-profesionala asemenea) se indragosteste de o domnisoara cu treizeci si ceva de ani mai tanara. Ea de el, la fel. Nenea se teme ca in orice clipa fata si-ar putea lua zborul catre o prospatura masculina. De fapt, cei doi au inceput relatia ca pe o poveste de scurt metraj: o frumusica, interesanta si culta aventura. „Ai mituit-o ca sa se culce cu tine”, ii spune lui David cel mai bun prieten al sau. „Doar ca spaga ta a fost cultura.”

O relatie intre un mosulica si o fetiscana nu e nici ceva obisnuit, dar nici iesit din comun. Da, stiu, ne gandim cu totii la Iri cu Moni. Nu seamana deloc. Astia din filmul regizat de o femeie (Isabel Coixet) au si calitati reale.

2008_elegy_015

allmoviephoto, sursa imaginii.

And the winner is…

Publicat pe Actualizat pe

Best Motion Picture of the Year: Slumdog Millionaire.

Director: Danny Boyle (Slumdog Millionaire).

Actor in a Leading Role: Sean Penn (Milk).

Actress in a Leading Role: Kate Winslet (gata, actritza asta e complet premiata in 2009; a luat tot ce se putea lua, pana acum).

Actor in a Supporting Role: Heath Ledger (The Dark Night).

Actress in a Supporting Role: Penelope Cruz (Vicky Cristina Barcelona).

Adapted Screenplay: Simon Beaufoy (Slumdog Millionaire), dupa un roman de Vikas Swarup.

Original Screenplay: Dustin Lance Black (Milk).

Costume Design: Michael O’Connor (The Duchess).

Make Up: Greg Cannom (Benjamin Button).

Foreign Language: Departures (Japan).

Music (Original Score): A.R. Rahman (Slumdog Millionaire).

Music (Original Song): „Jai Ho” from Slumdog Millionaire.

Animated Feature Film: WALL-E.

Dar astea nu-s toate. Slumdog Millionaire a fost alintatul serii (diminetii, la noi): 8 premii Oscar.

In privinta principalelor statuete ale anului, m-am inselat total doar asupra rolului secundar masculin. Il vedeam pe Hoffman castigator (in Doubt), insa Academia Americana a tinut sa-i trimita un premiu si lui Heath Ledger, acolo unde o fi el acum. Iar Benjamin Button, pelicula cu cele mai multe nominalizari (13), a plecat acasa cu doar 3 statuete, toate la categorii tehnice. Ar putea fi considerat marele invins al serii.

23osca3spanready