cancan

Întrebări potrivite

Publicat pe Actualizat pe

valoareAm scris de mai multe ori pe-aici despre calitatea vieții. Că ea depinde de calitatea întrebărilor pe care ți le pui. Întrebările în sine reprezintă un instrument fabulos de dezvoltare personală, de trăire a stării dorite, de atingere a succesului visat… Nu (îți) poți pune întrebări de tip cancan ori facebook și viața ta să devină mai frumoasă. Devine precum răspunsurile primite.

Se spune că, într-o conversație, atunci când nu există rezultatele dorite, vina este a comunicatorului. A celui care nu a reușit să se facă înțeles. Pentru că nu pune întrebări, pentru că nu caută să afle ce-l ajută să înțeleagă la rândul lui, preferând SĂ RĂMÂNĂ neinformat, decât SĂ PARĂ neinformat. Vorba lui Einstein: dacă nu poți explica ceva unui copil de 6 ani, înseamnă că nici tu nu ai înțeles. 🙂 Citește în continuare »

Apar mizeriile. Cum le contracarez cu adevărat?

Publicat pe Actualizat pe

sh1Două dintre cele mai manipulative ziare online – cancan și gândul – au apărut cu primele titluri de tib tabloid despre Simona Halep, pe internet. Corect, mie nu-mi place situația. Deloc. Dar nu câștig nimic dacă mă enervez. Nu rezolv deloc problema dacă mă apuc să-i înjur. Devin doar un altul ca ei.

Soluția? Le scriu politicos că nu-mi place și-i rog să evite așa ceva pe viitor sau… observ și trec mai departe. Eventual, nici măcar nu citesc. Pentru că, dacă „știrile” astea îmi stârnesc interesul, înseamnă că ei nu publică degeaba acest gen de informații, iar eu nu sunt chiar atât de cum cred eu că sunt.

Una dintre teoriile fizicii cuantice (Interpretarea Copenhaga) spune că un om, un obiect, un eveniment, o informație există doat atâta vreme cât sunt observate. Altfel, nu există? „Adică nu se întâmplă??? Nu există omul X dacă eu nu-l observ???” Dacă nimeni nu-l observă, dacă nimeni nu-mi transmite informația, nu, acel ceva sau cineva nu există. Decât pentru cine primește informația. Citește în continuare »

Cum s-a bagat Zavoranca in relatia dintre 3 gagici

Publicat pe

Am stat ieri vreo jumatate de ora, intamplator si involuntar, langa 3 gagici. Simpatice, scuturate, cu un apetit de comunicare iesit din comun. Au vorbit despre mancare, despre sex, despre facultate, despre sex, despre mamaie si, nu in ultimul rand, despre sex. Am invatat o multime de lucruri in jumatatea aia de ora. 🙂 Una dintre ele, draguta si eleganta, batea lejer un miner la Campionatul de Injuraturi. Chiar si pe Becali il batea, serios! 🙂 Citește în continuare »

Sclavia macina Romania

Publicat pe Actualizat pe

Cancan, inscenare, sclavi, succes(uri).

Ziaristii tabloidului mentionat au descoperit-o, probabil intamplator, pe cea mai proaspata sosie a Lenutzei Basescu. E din Bucuresti-Pantelimon, are 20 de ani si, dupa parerea mea, seamna destul de putin cu aia mica de la Cotroceni. Citește în continuare »

Traim in Romania si asta ne astupa. Tot timpul!

Publicat pe

Se deschide tot mai des discutia despre cum e societatea romaneasca si despre cum, de obicei, o strica ALTII. Intotdeauna altii, nu noi. Adica Romania ar fi mai buna daca as trai doar eu si cu familia mea in ea?

Scot zi de zi capul in lume pseudo-modele de oameni, se creeaza vedete in cel mai artificial mod cu putinta, discutam non stop despre „aia din ziare, de la televizor”, dupa care ne impartim in doua categorii. Unii care zicem: „Ba, e destept Gigi, vreau sa am banii lui, nu conteaza cum. Sau Traian; il votez. Sau imi place Nikita, ca e proasta.” Altii: „Futu-i, baga-mi-as, duce-s-ar!”. Si-atat. Fiindca in continuare, cele mai vandute si citite publicatii raman tabloidele. De ce nu incearca majoritatea suparata pe viata sa boicoteze scandalurile construite cu migala in fiecare zi? De ce nu incepe Romania brusc sa citeasca numai Adevarul, Cotidianul, Jurnalul National, Evenimentul Zilei?… Pentru ca chiar daca nu e de acord cu ce se scrie in tabloide, omul prefera sa se amuze/scarbeasca/enerveze gratuit si sa ramana indiferent, adica pe banca de rezerve a unei societati fara initiativa (transpusa in fapta).

Discutia asta poate dura un an, nu 3 minute. E clar ca ne complacem in ceea ce ni se ofera. Suntem cuminti unii dintre noi; suntem, sa zicem, educati, civilizati, cu principii sanatoase, dar insuficiente. Fiindca nu luam cu adevarat atitudine.

Scriam un comentariu pe blogul lui Loreley si ma gandeam a nu stiu cata oara cat de eronat gandim in general. „Basescu, Tariceanu, Geoana sunt de vina pentru ca traim noi prost! Naomi, Nikita, Ogica… jos, sunt niste nimicuri!”. Dar ei nu sunt acolo unde sunt tocmai pentru ca ne-au impresionat intr-atat incat ne pierdem vremea sa-i votam sau sa-i vedem? Societatea e omogena, iar raul se construieste sau accepta de jos, nu de sus. Suntem toti din acelasi aluat, iar exceptiile stau prea mult in banca lor.

Cu ceva vreme in urma, am vazut cu ochisorii mei cum o tanti a fost prinsa si amendata de Politie fiindca isi parcase masina de teren pe un spatiu verde, neatins pana la ea. Total neregulamentar. Si s-a luat in gura cu politistul. Era medic si locuia de mai multi ani in nordul Italiei. La intrebarea „Si acolo tot asa faceti, doamna?”, tantutza respectiva a raspuns clipind des: „E, acolo nu-mi permit sa fac asa ceva, ca e legea aspra si se respecta!”.

Iata! Iata cum gandeste un roman la el acasa si cum gandeste la altii. O fi normal? Intelectual cica rasat, cu buzunarasul plin, plimbat prin lume… si totusi ingrat in comportament, din cand in cand.

Buletinul de Stire (7)

Publicat pe Actualizat pe

Dupa principiul „pe noi nu ne intereseaza, dar poate pe altii… cine stie?”, iata un nou buletin de stire prezentat de Stanica si Stanel, el cu ea si ea cu el. 🙂

monica-columbeanu-1203352155Stanel: Kiky-Ricky-Martin-Panzaru, soferul care o conduce pe Monica Talambeanu pe unde vrea masina ei, si-a pus pe ecranul telefonului mobil poza cu patroana acoperita doar pe 7,4% din suprafata corpului.

Stanica: Cu ce era acoperita? Cu pamant?

Stanel: Draga, vezi ca esti rea la cap si te plesnesc! Moni e iubita mea prin telepatie si nu-ti permit!

Stanica: Bine, Stanele, dar tu cand faceai misto de Artimon, iubitul meu inexistent, eu nu mai ziceam nimic. Plangeam si te bateam cu prajina din curtea studioului de stiri.

Stanel: Draga, lasa-l pe Artimon, revino la Ricky Martinescu al nostru.

Stanica: Da, e clar: domnul Ricky Panzaru o are pe Monica Talambeanu in chilotii goi pe telefonul mobil si se da mare cu ea.

Stanel: Fara nicio legatura cu soferul personal, Monica Talambeanu si-a luat mama de la coada vacii si a dus-o la chirurgie plastica.

Stanica: Hai nu ma-nnebuni! Ce vroia? Sa-i puna silicoane la batranetze?

Stanel: Nu vroia sa-i puna. Vroia sa-i ia. Sa-i ia niste riduri de pe fatza, s-o faca si pe ea diva sau un pic de zana.

Stanica: I-auzi! Dar de ce? Iese baba la agatzat pe ulitza satului cu vecina Israela si mamaitza lu’ nea Iri?

La Multi Ani, Doroftei!

Publicat pe

Azi e ziua lui si cred ca-si merita urarea. 39 de ani.

Un tip care nu a uitat niciodata de unde a plecat. Chiar n-a uitat. Banal? Nu; mare lucru!

Aici, pe terasa pubului sau, intr-o poza cu o echipa de promoteri Radio Prahova, ca tot vorbeam despre ei ceva mai jos. Imaginea le apartine.

Apropo de fotografii. Mi-a aratat Doroftei, la un moment dat, un album de fotografii. L-am rasfoit si mi l-am adus aminte cum arata in copilarie. Locuiam in acelasi cartier. Stiti genul de album. De-ala in care ori prinzi colturile pozei in pagina, ori lipesti fotografia cu aracet. Lipseau mai multe poze. In locul lor, pete vizibile de carton amestecat cu lipici. „Ce-ai facut, Mosule, unde le-ai pitit pe-astea de-aici?” „A, nu, ma. Am mai dat albumul cate unui ziarist care mi l-a cerut sa scaneze fotografiile, iar el mi le-a luat cu totul.” Frate, ce oameni! Sa nu-i daruiesti aluia un scuipat in ochi daca-l prinzi? Doroftei ce-a zis? „Are omul nevoie de o poza cu mine mic, sa ma dea la ziar. Daca-mi cere, hai sa-i dau.” Facerea de bine… exact, futere de mama. Traditional.

doroftei