cadouri

Să zicem că e încă decembrie :)

Publicat pe Actualizat pe

Tu ai vrea să mai vină o dată Moșul? 🙂

mos craciun

Părerea mea, părerea ta

Publicat pe

daruriE mai greu să ai o părere proastă despre tine dacă ai făcut și faci bine altora. Nu altuia, ci altora! Cât mai multora! Când faci un bine dezinteresat, când dăruiești ceva cu drag, orice, RMN-ul dinamic arată clar că satisfacția mental-emoțională este mai mare decât atunci când primești. Poate părea ciudat, dar e realitatea curată.

Iar dacă simți că nu poți face bine decât cu anumite condiții, măcar nu face rău! Nu-i răni pe alții doar din orgoliu, din nevoia de superioritate, din „obligația” de a le răspunde la fel, din obișnuință. Fiindcă am ajuns să criticăm din obișnuință. Dar orice învăț are și dezvăț. Puțin câte puțin, până ajungi să descoperi că relațiile tale conflictuale chiar s-au împuținat. Că nu te mai interesează ce crede nu știu cine despre tine, ce-i face Gâdea lu’ Băsescu, ce șocant e că, în Vrancea, s-a produs un cutremur pe care nimeni nu l-a simțit, dar l-a văzut la televizor. Citește în continuare »

Ce înseamnă, de fapt, o sărbătoare?

Publicat pe

daysAm făcut printscreen unei postări de pe blogul acesta. Din Japonia. Deci, neamerican. Valentine’s Day, ca și Ziua Recunoștinței, ca și Halloween, ca și Free Hugs Day, vine de peste ocean. Sărbătoare „importată”, ar spune unii. Care ne distruge nouă tradițiile, cultura, identitatea națională, frumusețea propriilor obiceiuri. Nu? Auzi peste tot părerea asta. Ca și când cei care critică respectă și se bucură cu sfințenie de sărbătorile pur autohtone. Apoi, ca să-și justifice supărarea, românul caută să-ți explice rădăcina profund nocivă a sărbătorilor americane: evreii ce s-au umplut de bani inventând ocazii în care să vândă cât mai multe cadouri. Pare logic. Citește în continuare »

Mama ta!

Publicat pe Actualizat pe

Azi e  Ziua Mamei. Pe bune, ma, nu sunt nebun! In prima duminica din luna mai, in Romania se sarbatoreste mama mea, mama ta, mama lui, a ei…

Doar ca petrecerea asta nu se da in toate tarile la fel, ca de 8 Martie – Ziua Femeii. Scrie aici.

Prima mama sarbatorita intr-un an calendaristic e cea norvegiana. In a doua duminica din februarie, copiii scandinavi isi pastreaza banii de suc, placinte si tigari pentru a-i cumpara un cadou mamei. Citește în continuare »

Cadouri irepetabile

Publicat pe Actualizat pe

cadou-cu-coada1Vorbeam cu cineva despre cele mai ciudate, mai tampite, mai bizare, mai haioase, mai mmm! cadouri primite/facute vreodata. Adica de-alea de nu le faci oricui si in fiecare zi. Mi-ar fi iesit un clasament mai lung decat ala din Liga lu’ Mitica, asa ca ma rezum la cateva pe care mi le aduc aminte in 3 minute.

Odata, prin scoala generala,  mi-a daruit cineva o carte furata de la biblioteca. Mama, ce rusine mi-era ulterior sa o si scot de pe raftul de acasa, sa nu care cumva sa ma vada bibliotecara aia pe care o stiam foarte bine, dar la care cum sa ma duc si sa-i zic „stiti, v-am adus o carte care va apartine si pe care ultimul care a imprumutat-o mi-a facut-o mie cadou”? 🙂 Il faceam de ras pe omul cu atat de bune intentii (fatza de mine). 🙂

Trandafiri tanga. Astea-s cadouri de factura moderna. Oferi trandafirul frumos impachetat, rosu ca focul si evident artificial, rogi tipa sa inspire adanc deasupra lui si sa-l traga nitzel de petale. O face si pac! ramane cu un tanga veritabil in mana. Rosu ca trandafirul din care se naste. 🙂

Cadouri de mancare (pui, branza etc) oferite invatatoarei de 8 Martie, pe vremea lu’ Cescutza. Dar nici ea nu zicea nu, ca-i chioraiau matzele, na!

Un peste viu, de balta, pe care l-am tinut in cada plina cu apa pana ce s-a imputit baia si i-am exasperat pe ai mei. Nu-i lasam sa mi-l prajeasca. Daca vroia cineva dush, mutam pestele intr-o oala inghesuita, dupa care hop inapoi in cada. Noroc ca a murit singur si l-am ingropat in galeata de gunoi.

O pereche de chiloti frumos purtati de catre o madmoazela…mmm!… I-am indesat printre ai mei in sifonier. Ce dantela! Ce lucratura fina! 🙂

Un pisoi pe care l-am daruit gagica-mii si care acum e cea mai frumoasa si mai activa jucarie pe care am avut-o vreodata.

Numarul de telefon al profei de engleza. Eram clasa a 8-a si era pe vremea raposatului, deci nu se purtau relatiile interscolare ca acum. Doar ca m-a rugat profa sa am grija, cand o sun, sa nu raspunda maica-sa – alta profa (scorpie) de chimie. De unde naiba era sa stiu eu cine-mi va raspunde la telefonul fix?! Asa ca n-am sunat-o niciodata, dar macar stia toata clasa ca mi-a dat aia numarul. 🙂

Poezie de dragoste pe cravata rosie de pionier, cu autograf, normal. Ce romantic!… M-a si pupat pentru asta.

Primul sarut. In clasa-ntai, in fatza bisericii, dupa ore. Nu-l uit cat oi trai. Nici nu mai stiu cine cui l-a dat: eu ei sau ea mie? 🙂

O revista italiana porno de la colegul de banca, de ziua mea, in scoala generala. N-am apucat s-o vad niciodata cap-coada fiindca trebuia s-o tin atat de bine ascunsa acasa, incat pana o scoteam, ai mei isi puteau face aparitia in camera si ma prindeau cu ochii prabusiti asupra buchetelor de picioare ca-n visele mele eroice.