americani

The Hurt Locker, daca ai chef de bombe

Publicat pe Actualizat pe

thehurtlocker141Am facut o excursie in Irak. Printre bombe de bombe si bombe de oameni. Printre ruine si suflete ratacite. Printre vinovati si nevinovati.

Vezi povestea si-ti mai pui o data intrebarile despre situatia din Orientul Mijlociu, despre teroristi, despre religie si razboi, despre multe la care nu-ti poti raspunde decat daca ajungi din greseala in mijlocul evenimentelor.

E un film facut de o tanti curajoasa si plina de sentiment: Kathryn Bigelow, care s-a trecut inclusiv in caseta producatorului. La fel ca in cazul mai celebrului „K-19: The Widowmaker”.

Apare si Ralph Fiennes in excursia asta periculoasa.

Mie mi-a placut, deci poftiti in sala!

Later Edit: Iata, azi, 3 februarie 2010, vad ca filmul in discutie tocmai a fost de 8 ori nominalizat la Oscar (a noua nominalizare inca nu s-a decis – cea pentru cel mai bun film al anului). Asteptam sa vedem daca va fi declarat de Academie drept productia cu cea mai buna regie sau cu cel mai bun scenariu sau cu cel mai bun actor intr-un rol principal…

Desi e din 2008, filmul se afla pe lista posibilelor oscarizate din 2009. Acum, in 2010. 🙂 Ceva cred ca merita, are suficienta incarcatura psihologica. E de 8+.

Milk. Lapte de Oscar

Publicat pe

Nu mai sunt impresii la cald, fiindca a trecut ceva timp de cand l-am vazut, dar nu puteam astepta 22 februarie fara sa scriu putin si despre el. Duminica noaptea vom vedea daca americanii din Academie i-au pus filmului deoparte vreo statueta, doua din opt posibile.

E regizat de un nene – Gus Van Sant – care s-a ocupat in trecut de productii nu tocmai excelent calificate. Nici de critica, nici de public. E de vazut, totusi, din filmografia omului Elephant. Ok.

Inapoi la Milk. E un fel de Brokeback Mountain pe un accentuat fundal politic. Harvey Milk e gay, accepta si recunoaste public, dupa care se implica foarte activ in normalizarea tolerantzei intr-o perioada in care nici americanii nu inghiteau minoritatile sexuale. Ba dimpotriva.

Milk nu promoveaza homosexualitatea, a fost criticat gresit din acest punct de vedere. Personajul principal chiar a existat si s-a remarcat. Odata cu el, s-a oficializat prezenta in politica americana a homosexualilor declarati. Tipul s-a zbatut mult pentru minoritatea lui, iar Sean Penn il interpreteaza magistral. Face perfect rolul unui gay care nu seamana deloc cu Capote. Sau cu Solcanul Mondenilor. Sau cu Naomi. E un om obisnuit, cu gesturi efeminate intr-un fel temperat; nu exagereaza. Nu stiu daca asta a fost cu adevarat Harvey Milk, dar Sean Penn e de nota 10. Te impresioneaza placut toata povestea. Te enerveaza excesele de ambele parti, te deranjeaza discriminarea, te bucura ceea ce bucura de obicei un om normal. Nu tzii cu nimeni; nu te implici. Dar apreciezi. (N-as vrea sa revad, totusi, saruturile intre barbati fara o lamaie langa mine.)

E clar cel mai bun film facut vreodata de Gus Van Sant. Se bate pentru statuetele americane din 2009. Si e in mod inspirat inclus intre filmele nominalizate anul acesta. Intamplator, actuala editie a Oscarurilor prezinta niste productii de calitate, meritorii, fara chixuri indiscutabile ca in alti ani. Iar Milk e realizat dupa calapodul gandirii unui academician american: cu dragoste, cu drama, cu putina actiune, cu implicatii politice, cu niste adevar istoric, cu tot ce-ar putea impresiona atat juriul, cat si publicul deopotriva.

Va recomand sa vedeti Milk. Nu-l dati la gunoi, nu merita.

2008_milk_002

Foto de pe allmovie.

Slumdog Millionaire. Pfuaaa!

Publicat pe Actualizat pe

Stiu, e cu indieni si e facut la ei acasa. Producatorul – american, regizorul – britanic. Danny Boyle, omul care a rupt gura targului in ’96 cu Trainspotting.

Cu aceasta realizare, anglo-americanii i-au bagat in lumea buna a filmului pe bollywoodieni. Au intrerupt (pentru cat timp?) nesfarsita serie a filmelor cu muzici, dansuri si lacrimi brunete din tzara celui mai mare producator cinematografic din lume: India.

Actorii se comporta bine. Nu canta deloc, desi cursul povestii seamana izbitor cu traditionalele telenovele pentru marile ecrane. Insa totul e scris, filmat, realizat atat de ca lumea, incat la final esti tentat sa zici: Da, frate, e filmul anului!

Are 10 nominalizari la Oscar.

Daca va era dor de Virgil Iantu…joaca si el, dar in varianta indiana. De fapt, in jurul emisiunii-concurs „Vrei sa fii milionar” se invarte totul. Un pusti care castiga ce n-a castigat nimeni vreodata in tzara lui la aceasta emisiune. Si-atunci, stramosii minoritarilor nostri arsi de soare il suspecteaza de blat. De aranjamente. Doar ca el, saracul, o incaseaza degeaba, intrebarile vizau niste personaje ori evenimente foarte concrete si marcante din viata lui. Cum ar fi baitza salvatoare intr-o hazna. 🙂 Cah! Cred ca fiecare dintre noi retine mici si aparent nesemnificative fetze, nume, notiuni datorita sau din cauza unor intamplari conexe greu de uitat.

Nu va spun care-i finalul, ca seamana cu toate indienele pe care le-ati vazut vreodata pana acum, daca le-ati vazut. Dintr-o pornire obsesiva, traditionala, sau ca o subtila ironie la ceva ce lor nu le lipseste din filme nicicum, povestea extrem de bine pusa la punct se termina cu un dans al tuturor celor care tranziteaza o gara, ca na! nu s-au putut abtine, ii manca in talpa. Doar Raj Kapoor lipsea din peisaj.

Nota mea pentru filmul lor: macar 8,5. Merita toti banii.

Update 13.01.2009: Ma simt, o data-n plus, european. Filmul a avut 11 nominalizari la BAFTA, din care s-a ales cu 7 premii. Cel mai bun film al anului trecut, cea mai buna regie, cea mai buna muzica, cel mai bun scenariu adaptat… Iar indianul Dev Patel (din rolul principal) a fost si el nominalizat. Pentru ca merita, chiar daca americanii nu-l vad cu ochi tocmai buni. Terminand de vizionat cam tot ce au crezut englezii si americanii ca merita premiat pe 2008, pot spune cu mana pe inima ca Slumdog Millionaire nu e deloc perfect, dar e numarul 1.

2008_slumdog_millionaire_007

Sursa imaginii: allmoviephoto.

Scrisorile caporalului Papusel

Publicat pe Actualizat pe

Il stiti pe caporalul Papusel? Face instructie saptamanala la Pro FM. Sambata si duminica dimineata, pe la al noualea cantat al cocosului.

De azi m-am gandit sa-i public scrisorile pe care mi le trimite fara sa stie ca nu sunt ma-sa, nu sunt tac-su. Nu-i corectez nimic in pagina. Vi le-arat fix asa cum le citesc si eu.

Mi-l si inchipui: mic, bondoc, cu mustacioara, cu vocea blanda pana la tembelism si cu un chistoc neaprins in coltul gurii. S-a lasat de Citește în continuare »