1.ACADEMIA DE BINE

Testează FERICIREA în mod conștient!

Publicat pe Actualizat pe

SOHP Poster.pmdLumea mea exterioară este o oglindire perfectă a lumii mele interioare. Nu văd lumea așa cum este. Văd lumea așa cum sunt. Dacă sunt bine înăuntru, mi-e frumos și în afară. Dacă în mine e cam dezordine, nici afară nu poate fi armonie. Și… dau repede vina pe alții, că din cauza nu știu cărui om/ lucru/ întâmplare mă simt eu nasol, nu? N-ar trebui. “Schimbă-te tu și se va schimba lumea!” E un îndemn care deja generează replici de genul: “Mă lași?”. Pentru că pare greu să mă schimb. Îmi vine greu să mă și gândesc la asta. Nu-s chiar fericit, dar nici rău nu îmi e. Și apoi… cine știe ce-mi mai aduce și schimbarea?… SAU: Nu înțeleg: de ce acum e atât de aiurea ceea ce fac, deși înainte, după același tipar, totul era foarte ok și-mi mergea bine?

Simplu: Citește în continuare »

De ce m-am schimbat?

Publicat pe Actualizat pe

faricirea1Am hotărât, la un moment dat, că vreau să fac ceva mai mult cu și în viața mea decât până atunci. Că nu e suficient de cool să-mi pese doar de partea profesională. Că există laturi ale vieții încă prea puțin descoperite ori trecute cu vederea. Că mă consideram trăind prin mine, pentru mine, când, de fapt, conta atât de mult părerea celor din jur. Fiindcă așa suntem educați: în spiritul competiției atroce, permanente. Să ne trăiască foarte bine capra, însă, dacă se poate, a celuilalt să slăbească; nu îndrăznim să-i dorim chiar moartea, că suntem oameni educați, nu? Dar remarcăm imediat la alții când gândesc astfel și ne enervează. Doar la alții. Noi? Îngerași sau pe-aproape.

Citește în continuare »

În familie

Publicat pe Actualizat pe

dinerÎn fiecare seară mâncau în familie. El, ea, aia mică a lor, de 5 ani, și mama lui. Era perfect. Se simțeau o familie întreagă și frumoasă. În fiecare seară, în fiecare an… Doar că mamei lui a început să-i tremure mâna cu care ducea la gură. Și răsturna ciorba din lingură. Și scăpa carnea din furculiță. Și vărsa paharul cu apă, din când în când. Tot mai des. Prea des. „Prea des!” a făcut ea nervoasă într-o seară. „Curățăm întruna după dumneata. Nu poți să fii puțin mai atentă??” „Ba da, pot, încerc”, răspunse mama lui. Și a încercat, într-adevăr. Dar ciorba se încăpățâna să se scurgă din ce în ce mai des din lingura tremurândă… Citește în continuare »

Lupta mea

Publicat pe Actualizat pe

1Un maestru călugăr budhist și discipolul său mai tânăr au plecat împreună la drum lung, bătut cu pasul, prin Tibet. Ajunși la marginea unui lac, s-au văzut nevoiți să-l treacă înot. Pe malul lacului, o tânără goală și frumoasă i-a rugat foarte tare să o ducă și pe ea dincolo, fiindcă nu știa să înoate. Citește în continuare »