Filmul, prin definiție, e o metaforă. O poveste menită să te pună pe gânduri, să sape în subconștientul privitorului, acolo de unde vin atât limitările (învățate, educate), cât și resursele, reușitele potențiale (înnăscute).
Se fac mult mai multe filme cu bătăi, pistoale, sex și subiecte ușoare pentru că oamenii refuză întrebările care-i scot din zona de confort, amână să-și acorde timp pentru autocunoaștere. Cei mai mulți nu au disponibilitatea de a se privi în oglindă, decât pentru a-și aranja bretonul și un rimel acolo unde e cazul. 🙂 Citește în continuare »
Să începem săptămâna bogați! Întâi mental și emoțional, bogați în convingeri susținătoare, uitând, pe cât posibil, de limitele autoimpuse: nu știu, nu pot, nu merit, nu am cum.