Am mai primit o lecție. Importantă!
Deunăzi, stăteam de vorbă cu cineva despre o colaborare profesională. O persoană educată, citită, talentată, veselă, de treabă. Un om deosebit. Doar că eu nu puteam duce la bun sfârșit nici măcar o frază. 🙂 Acel gen de om care vorbește peste tine, care te întrerupe permanent, care te ascultă ca să-ți dea replica, nu ca să te înțeleagă cu adevărat. E imposibil să înțelegi pe cineva în mod real dacă nu taci ca să-l asculți. Imposibil! Oricât de greu îți vine să crezi asta.
Și ce s-a întâmplat la un moment dat? Am căzut în capcana acelei persoane. 🙂 În mod inconștient sau necontrolat, vorbeam peste ea. Asta nu e o soluție. Când am realizat ce se întâmplă, am ales să schimb ceva.
Oamenii care nu știu să asculte nu iau niciodată în calcul puncte de vedere care nu coincid cu ale lor. Nu pot fi de acord cu convingerile tale, nici măcar din respect. Te vor pune la punct, frumos, în felul lor. Pentru ei, verbul „trebuie” e cel mai important și mai des folosit. „Ar fi bine să”, „ar fi nevoie să”, „mi-ar plăcea să” li se pare că sunt formulări fără suficientă forță și preferă „trebuie”. Obligatoriu, asta înseamnă „trebuie”. Nu ai dreptul la opțiuni. Și nici măcar lor nu-și dau voie să aibă opțiuni.
Un om care nu știe că face o greșeală nu va corecta niciodată nimic. Pentru că nu pune deloc la îndoială propriile convingeri, propriul comportament, nu-și permite să observe dacă nu cumva se poate și altfel.
Și eu vorbesc mult. 🙂 Iar atunci când se întâlnesc doi oameni care vorbesc fără limite, e nevoie ca măcar unul să recadreze puțin situația, ținându-și sub control tendința de a vorbi mult. Mai ales atunci când nu prea mai ai ce să spui, însă nu poți accepta cu niciun chip să-l asculți pe celălalt. Asta din urmă nu mi-e caracteristic. Dacă termin de spus, termin. Și dau microfonul mai departe. 🙂
Se întâmplă să ai în jurul tău oameni care, dimpotrivă, vorbesc puțin și se bucură să asculte. Sau oameni care te lasă pe tine să-ți faci damblaua și ei se gândesc la ale lor, prefăcându-se că te ascultă. 🙂 Sau oameni care rezonează foarte tare cu ceea ce spui tu și nu mai simt nevoia să o spună și ei. Da, se întâmplă. Dar ai nevoie să comunici cu toată lumea, să înțelegi și să te faci înțeles/înțeleasă de cât mai mulți și cât mai bine. Ai nevoie să gândești; iar dacă vorbești tot timpul, mintea se blochează în anumite gânduri, ca un ac stricat de pick-up. 🙂
Așa am învățat să ascult. Să ascult ca să-l înțeleg pe celălalt; ca să empatizez cu el, chiar dacă nu-mi convine cum gândește; ca să realizez de ce gândește el așa cum gândește (indiferent că-mi place sau nu); ca să învăț. Când asculți, înveți ceva. Când vorbești, spui ceea ce știi că știi deja, nu? 🙂
Dacă nu schimbi, oamenii te vor ocoli și nu vei ști de ce, pentru că tu, teoretic, nu le-ai făcut nimic. Și te vei simți trădat. E mai ușor să te simți trădat decât să te întrebi: oare ce puteam face eu mai bine decât am făcut?
Știi… oamenii uită deseori ce le spui sau ce le arăți. Dar nu uită niciodată cum i-ai făcut să se simtă. Și de aici vine provocarea.
Creează altora stările care vrei să-ți fie create, nici mai mult, nici mai puțin!
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 
septembrie 6, 2015 la 7:54 pm
Mi se intampla ceva care nu-mi placea deloc.Ok ,mi-am zis , sunt o buna ascultatoare ,ce mai fata cumsecade sunt… da,din dorinta de a nu deranja pe nimeni in forul lui interior,am tot” pastrat linistea”,dar nu era bine deloc,nici mie ,nici celuilalt. Asa ca am inceput sa schimb ceva la mine., adica sa invat sa ma exprim clar . Noi suntem mai mult decat simple idei pe care ni le-am insusit din surse diferite,din experiente diferite de viata. Si ,atunci cand observi ceva ce la un moment dat celuilalt ii scapa,amandoua partile au de castigat.Nimeni nu reuseste sa fie in permanenta constient ,de aceea avem nevoie de oglinzi,de oameni care sa ne ajute sa fim mai atenti.Si stii Catalin, am adunat atatea invataminte ,incat ma vad si vorbind lumii despre asta,din pura placere de a vorbi, de a incuraja ,uneori spun si ce nu stiu si spun bine. Parerea mea chiar conteaza ! Chiar,cum l-ai facut sa se simta pe omul de care vorbeai ?
septembrie 6, 2015 la 10:42 pm
Atenție! A fi un bun ascultător înseamnă a fi un ascultător activ. Unul care ascultă ca să înțeleagă. Pentru a înțelege, e nevoie ca ascultătorul să pună întrebările potrivite. Întrebările potrivite îl fac pe cel ascultat să conștientizeze niște lucruri despre el, despre viața lui, despre ce face și ce nu face bine…
Să înveți să te exprimi clar, cum spui tu, face parte de asemenea dintr-o comunicare corectă. Eu am niște cursuri în care exact în privința asta îi ajut pe oameni să învețe și să aplice: buna comunicare spre o excelentă influențare. Fie că deschidem gura sau că n-o deschidem, influențăm. Niciodată nu vei putea conduce mai multe persoane decât poți influența; e o regulă. Iar cine spune că nu vrea să influențeze nu se dezvoltă, nu-și trăiește potențialul și cu siguranță nu e un om fericit. Maica Tereza, de exemplu, a fost un lider fabulos. Nu trebuia să le ceară oamenilor s-o urmeze, căci ei o urmau din proprie inițiativă, atât de mult se dezvolta pe sine încontinuu. Diverse persoane care nu mai sunt printre noi continuă să ne influențeze prin cărțile lăsate, prin ceea ce am moștenit de la ele și încă ne adaugă valoare.
Ai foarte mare dreptate, Lucica: suntem mult mai mult decât niște idei pe care ni le-am însușit. Suntem niște conștiințe extraordinare, care aleg să se cunoască pe ele însele sau nu.
Mă bucur să aud că-ți place să dai mai departe din ceea ce tu ai: informație, încredere, bucurie, curaj… Fă-o! Oamenii îți vor mulțumi, măcar în gândul lor! În plus, un om pe care-l ajuți să crească, chiar dacă la început se va simți neplăcut scos din zona sa de confort, mai târziu îți va fi cu siguranță recunoscător! Căci va vedea diferența între ce era și ce este, între ce avea și ce are.
La un moment dat, am ajutat acea persoană (despre care vorbeam) să conștientizeze ce face. Să observe că nu acceptă dialogul, ci doar crede că îl acceptă. Să descopere singură cum se comportă în general și la ce rezultate ajunge, fiindcă tocmai îmi povestise cum o trădează oamenii, cum nu reușește ea să aibă succesul profesional dorit, deși făcea totul perfect. 🙂 Abilitățile emoționale sunt predictori de performanță mult mai buni decât abilitățile tehnice, profesionale. Când realizăm esența acestei paradigme, începem să nu mai lăsăm lucrurile la voia întâmplării, crezând că tot ce e bun ni se cuvine.
septembrie 7, 2015 la 10:44 am
Aha,era vorba despre o ”ea”.Eu am o prietena care poimane urmeaza sa suporte o operatie de micsorare a stomacului aici in Austria,pt ca a acumulat muuuuulte kilograme si e genul care vorbeste intr-una.I-am zis ,i-am dat sa citeasca ,dar nu a fost destul. Ma simt oarecum vinovata ca nu am fost mai convingatoare,pur si simplu m-au coplesit argumentele ei. Imi pare sincer rau ca nu pot sa fac mai mult…E nerabdatoare sa faca operatia cu toate cosecintele ,in loc sa aiba rabdare cu ea insasi,E a treia persoana care apeleaza la solutia asta rapida ,din cele pe care le cunosc.Pe mine ma inspaimanta !
Comunicarea ,folosirea abilitatilor emotionale intr-un mod cat se poate de constructiv,nu doar creeaza o punte extraordinara intre oameni ,dar ne ajuta sa fim sanatosi ,sa ne cunoastem resursele interioare,sa le exploram.,sa ne ajutam semenii.Realizez asta intuitiv cat si din propria experienta,dar vreau sa invat mai mult despre CUM sa fiu convingatoare, ,vreau sa fiu printre oamenii care au acelasi tel ca si mine ,sa le simt energia ,sa ma contaminez ! Daca eu am reusit sa ma ridic,sa merg inainte ,vreau sa motivez !
Eu de 3 ani,lucrez in Austria,vin si plec din tara,fetele mele invata in Timisoara si vreau sa le sustin financiar sa-si urmeze visul.In paralel,ma gandesc ca as putea sa fac ceea ce-mi place la mine acasa,in tara ,visez la asta. Cand anume,nu stiu,dar stiu ca VREAU.
septembrie 7, 2015 la 10:59 am
Bravo! Caută în fiecare zi să te apropii de împlinirea visului tău prin tot ceea ce faci! La un moment dat, vei avea acele rezultate dorite fără ca tu să-ți dai seama, însă vei descoperi de la ceilalți. 🙂
Multă baftă îți doresc! Știi deja cum e: Atitudinea îți decide Altitudinea! 🙂 Fără atitudinea potrivită, nu ajungem niciodată unde ne dorim.
septembrie 7, 2015 la 2:32 pm
Mai am de lucru la atitudine,stiu.Multumesc pt incurajari,Catalin ! Mult succes tie,si…cat mai sus !
septembrie 8, 2015 la 5:17 pm
Mulțumesc, asemenea! Numa’ bine, bine să ne fie! Hai sus! 🙂
septembrie 7, 2015 la 8:58 pm
[…] https://drstoica.wordpress.com/2015/09/06/am-mai-primit-o-lectie-importanta/ […]