Ignoranța doare, chiar dacă nu pare

Posted on Updated on

ignorantaÎn timp ce unii oameni aleg să se dezvolte, să crească, să fie din ce în ce mai buni în tot ceea ce fac, în mod conștient,… alții aleg superficialitatea. ȘI aici se simte o creștere, dar a ignoranței, a opiniilor exprimate fără un minimum de cercetare personală. Citeam de dimineață, online, un articol despre Florin Piersic. Un mini interviu cu el în care își exprima tristețea că lumea îl taxează pentru vorba lui foarte multă. Actorul are acolo o opinie atât de rațional și de puternic emoțional exprimată, încât, chiar de erai de acord că, în general, vorbește prea mult, te înmoaie și-ți dă de gândit. De gândit mai degrabă cu privire la tine decât la el. „Oare de ce nu am putut vedea lucrurile doar așa?” m-am întrebat și eu. Și am schimbat ceva în propria percepție.

florin piersicTitlul articolului: „Ziua în care Florin Piersic a tăcut! Un actor imens și-a trăit moartea.” Da, un titlu bombastic, cu care media ne-a obișnuit deja. Pe mine m-a deranjat, pentru că eram sigur că nu la moartea fizică a actorului se referea. Dar am intrat să văd exact despre ce e vorba. Să citesc. Îmi lua un minut. Să citesc exact așa cum am învățat încă de la 5-6 ani. Pentru mine, asta nu pare deloc o corvoadă.

Și m-am lămurit. Iar titlul suna mai nou ca o metaforă extrasă din pilda spusă de Florin Piersic. Suna totul altfel decât mai devreme.

În după amiaza asta, văd o postare a cuiva pe facebook. Link către articol. Și câteva cuvinte din partea persoanei care a postat (copy/paste): „Nu stiu… poate ca cineva a glumit!????!!! Nu poate fi adevarat! FLORIN PIERSIC NU POATE SA MOARA VREODATA!!!”

Comentariile? În nota celor scrise de autoarea postării! Plus 10 Like-uri la momentul la care am văzut eu pe fb!

florin piersic5Concluzia? Oamenii nu a avuseseră un singur gram de curiozitate, de inteligență și de decență să citească articolul înainte de a posta ceva!

Chiar așa, oameni buni?!? Ne e atât de lene să ne informăm în situații atât de la îndemână? Am ajuns să devorăm cu maxim de ignoranță păreri la kilogram ca pe hainele second-hand? Ni se pare că e vina altcuiva pentru viața pe care o trăim? Da, doar ni se pare. Ne place să ne însușim păreri (bune, false) la grămadă și să le dăm mai departe ca și când ar fi ale noastre. Refuzăm să mai gândim, ni se pare inutil.

De-aia Libertatea e cel mai citit ziar din România. Fiindcă iubim titlurile fără acoperire, senzaționale, catastrofale, pline de „inevitabilul s-a produs”! Le iubim și ni se par suficiente pentru a fi niște oameni informați. Ce păcat!…

Vedeți? Nu insist degeaba pe vorbele alea magice: Atitudinea ne decide Altitudinea! Întotdeauna.

 

6 thoughts on “Ignoranța doare, chiar dacă nu pare

    Iustina said:
    Septembrie 3, 2015 la 8:32 pm

    Din păcate da, există cititori de Libertatea, există emisiuni îngrozitoare la tv… iar oamenii aceștia votează și participă activ la Atitudinea nației😦

      drstoica responded:
      Septembrie 3, 2015 la 9:41 pm

      Iustina, putem spera că atitudinea noastră, din ce în ce mai bună, pe termen lung, îi va influența și pe ei și va schimba punctul de masă critică, se vor înmulți cei cărora le pasă cu adevărat și se implică. Deocamdată, unii oameni doar cred ei că le pasă și se implică. Însă le e lene, n-au chef.

        Iustina said:
        Septembrie 3, 2015 la 10:07 pm

        Sigur că putem spera și crede în schimbare. Mi-aş dori însă să știu cum o putem grăbi. Este exclus să o lăsăm să aibă loc treptat, în câteva generații. Pe de altă parte, știu că realismul este absolut necesar. Eu trăiesc în globul meu de cristal corporatist, mă bucur de iarba pe care pot călca zilnic, sunt înconjurată de oameni ok. Dar știu că asta e realitatea mea și a încă unor oameni. Nu e realitatea pe care o trăiesc mulți, foarte mulți.

          drstoica responded:
          Septembrie 4, 2015 la 12:41 am

          Nu putem grăbi nimic dacă nu suntem pregătiți pentru altceva, Iustina. Fiecare primește ceea ce este deja, iar lumea se schimbă doar în ritmul în care face cu adevărat ce e necesar pentru asta. Uite un exemplu: imigranții, refugiații africani și arabi. Ne raportăm la ei ca la pericolul pericolelor, stând și comentând de pe un scaun moale, în fața calculatoarelor. Cu siguranță că e complicat cu ei. Foarte complicat. Nici eu nu știu ce ne așteaptă. Dar să devenim atât de lipsiți de empatie… Știi, lipsa empatiei e caracteristică psihopaților. Stimulăm în noi această latură atât de întunecată…
          Aurel Manea e un om care s-a hotărât să se ridice de la calculator și să meargă să-i vadă la fața locului pe refugiați, fiind speriat de ei, ca majoritatea. M-a impresionat foarte tare echilibrul lui; o persoană realistă, empatică și rațională, deopotrivă.
          Eu îmi văd de viața mea și mă străduiesc să ajut pe cât mai mulți să își vadă cu succes de viețile lor. Cred că asta mi-e sarcina; nu pot grăbi nimic, dar sunt recunoscător pentru ce sunt, ce fac și ce am în jurul meu.
          http://www.aurelm.com/2015/09/02/m-am-alaturat-unui-grup-de-emigranti-sirieni/

            Iustina said:
            Septembrie 4, 2015 la 7:38 am

            Mulțumesc frumos pentru link! Mi-a plăcut foarte mult.
            În rest, încerc să ingerez partea cu „nu putem grăbi”.
            Cât despre ceea ce faci, mie mi se pare extraordinar. Îmi place să revin aici mereu pentru că știu că găsesc totul spus mereu direct, cu un ton pozitiv.
            Weekend plăcut!

              drstoica responded:
              Septembrie 4, 2015 la 11:31 am

              Și eu îți mulțumesc mult, Iustina!
              În grup, în comunitate, putem trăi aceleași întâmplări, dar lecția fiecăruia e diferită, fiecare persoană are altceva de învățat decât restul lumii. Am descoperit asta pe pielea mea. Privim împreună la același tablou, la aceeași pictură și vedem lucruri distincte. Pentru că oamenii, la nivel declarativ, știu: „da, așa e, normal”, am creat un alt exercițiu-test de o simplitate ieșită din comun.🙂 Arăt ceva grupului și rog să scrie fiecare pe hârtie ce vede acolo. La final, nu le prea vine să creadă că nu există nici măcar două descrieri la fel din zece. „Suntem cu toții diferiți, din fericire” zice un slogan publicitar inteligent făcut. Avem experiențe subiective de viață foarte diferite și diferit percepute. După fiecare experiență, percepția se mai schimbă puțin, vedem lumea (în mod conștient și inconștient) privind inclusiv prin prisma ultimei experiențe. Mereu se mai adaugă ceva. Atâta vreme cât simțim că lucrurile merg înainte și că, orice-ar fi, va fi bine și ține de noi, e perfect! Când începem să învinuim oamenii din jur, când ni se pare că s-a sfârșit lumea, că viața e grea și urâtă, e clar că ne autolimităm, că singuri ne punem niște frâne interioare cu efecte exterioare dintre cele mai neplăcute. Este modul în care eu mă testez pe mine: „ce cred despre asta? care este lecția mea aici? ce vreau să obțin și ce fac pentru a obține?” Când apar răspunsuri de genul: „nu cred că pot, nu ține de mine”, realizez că am ceva de schimbat în propriile convingeri.
              Îți mulțumesc încă o dată și îți doresc un weekend preaperfect, bine???🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s