Umilința cerșetorului vs Umilința luptătorului

Publicat pe Actualizat pe

luptatorulPoți vedea viața ca pe o luptă. Pe tine, ca pe un Luptător. Care pierde sau câștigă, după cum tu decizi. Nu alții. Tu. Tu decizi dacă uneori câștigi, alteori înveți… sau uneori câștigi, alteori pierzi.

În cele din urmă, Luptătorul face pace cu el însuși. Abia atunci poate face pace cu restul lumii. Abia când nu mai vede în război, în luptă, în răzbunarea cotidiană calea către mai bine, Luptătorul (Războinicul), ca arhetiph, se combină în mod ideal cu celelalte arhetipuri interioare și rezultă ceea ce inteligența emoțională numește arhetipul Magicianului. Acel grad de maturitate personală care-i permite omului să fie fericit indiferent de circumstanțele exterioare. Fără să mai simtă nevoia să pedepsească ori să supună pe cineva. Omul care încă nici nu tinde către o astfel de viață e departe de fericire, de succesul autentic.

Cel care începe să accepte că atât problema, cât mai ales soluția sunt la el însuși, își schimbă brusc viața fără ca, inițial, să realizeze asta în mod conștient. Cel care nu acceptă aspectul din fraza anterioară nici măcar nu știe cum e altfel, dar spune că nu e bine.

Cercetarea din psiho-neuro-fiziologice constată că oportunitățile cele mai benefice pentru creșterea inteligenței emoționale și comutarea minții de pe „nu pot” pe „bineînțeles că se poate” apar în urma unor întâmplări extrem de neplăcute pentru propria persoană. Altfel, omul e tentat să spună mai mereu: „lasă că merge și așa”, fiind într-o continuă luptă cu toată lumea care nu e de acord cu el.

Primul pas uriaș către maturizare emoțională e făcut prin conștientizarea acestor aspecte. Când spune despre el că este, că se simte cu adevărat fericit, un om nu înseamnă că nu mai are niciun fel de probleme; ci că a învățat să le înțeleagă diferit, să le rezolve mai ușor, să fie fericit chiar și cu probleme pe care alții nu le suportă.

„Ne trebuie timp fiecăruia dintre noi pentru a înțelege ce înseamnă caracterul luptătorului în propria viață și pentru a accepta asta din plin. De exemplu, eu am uram până și simpla mențiune a cuvântului „modestie”. Eu sunt indian, iar noi, indienii din triburi, am fost întotdeauna umili și n-am făcut altceva decât să ne plecăm capul. Astfel, credeam că umilința nu e nicidecum un mod de comportament pentru un luptător. Mă înșelam! Acum știu că umilința luptătorului nu seamănă cu cea a cerșetorului. Luptătorul nu-și pleacă niciodată capul, în fața nimănui; dar, în același timp, nu permite nimănui să-și plece capul în fața sa.

Pe de altă parte, cerșetorul cade în genunchi când își scoate pălăria și șterge podeaua în fața oricui crede el că-i este superior lui; dar tot el, cerșetorul, cere ca oricine e mai mic decât el să șteargă podeaua cu fața lui. De aceea, ți-am spus mai devreme că nu înțeleg ce sunt meștrii. Eu cunosc doar modestia luptătorului, iar asta nu-mi va permite să fiu maestrul nimănui.” Carlos Castaneda, „Povestiri despre putere”.

Anunțuri

2 gânduri despre „Umilința cerșetorului vs Umilința luptătorului

    sabina a spus:
    August 27, 2015 la 9:26 pm

    Multumesc !;) aveam nevoie…

      drstoica a răspuns:
      August 27, 2015 la 9:55 pm

      Și eu mulțumesc, Sabina!

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s