Life of Pi. Pirfect! :)

A trebuit să treacă vreo 3 ani până să dau odată play acestui film. 🙂 Deși s-a ales, în 2013, cu 4 Oscaruri (inclusiv pentru regia lui Ang Lee) și cu încă 7 nominalizări, l-am ținut deoparte, ascultând doar ce spuneau alții despre el. Și când probabil am fost pregătit să-l văd, Pi mi-a zis: „hai acum!” 🙂

Pi. Piscine Patel. Nume de om. Și Richard Parker, nume de tigru bengalez. Buget de 120 de milioane de dolari. Bani recuperați într-o singură zi, pe 5 iulie 2013 – aproape 125 de milioane încasări numai în Statele Unite.

O poveste care începe ciudat, inteligent, promițător. Apoi, trebuie să ai puțină răbdare, fiindcă te aruncă în absurd, într-un basm modern, așa cum eu nu mă așteptam și nici nu-mi doream. 🙂

Scriitorul: Adica, tu ai crescut într-o gradina zoologica?

Pi: M-am nascut si am crescut într-o gradina zoologica.

În India franceză, Pi trăiește o copilărie neconvențională. Întâi pentru că, de la numele Piscine (botezat după o elegantă piscină franțuzească), copiii îl strigau Pișăciosu’. Mai târziu, tatăl rupe ceva în el atunci când intervine în relația dintre Pi și Richard Parker. O relație care nu știi cu ce s-ar fi soldat, chiar dacă îți vine să intervii furios în film pentru a schimba povestea unei secvențe.

Când familia lui Pi hotărăște să se mute în Canada, luând animalele acolo pentru a le vinde, furtuna iscată în Pacific duce la o catastrofă ca-n Titanic. Pi supraviețuiește. Odată cu el, și Richard Parker. Plus o zebră și-un urangutan. Mai apar niște mii de pești, o gașcă de delfini, o balenă nărăvașă și se reface un soi de parc zoologic, dar marin. Fiindcă tigrul e un foarte bun înotător.

Te întrebi deseori, pe parcursul filmului, dacă puștiul joacă alături de acel mascul alpha blănos, fioros și imprevizibil. Nu, după propriile spuse, actorul n-a filmat nicio scenă avându-l lângă el, în barcă, pe Richard Parker în carne și oase. E multă treabă făcută pe calculator. Treabă bună, bună! Iar în rolul lui Richard Parker au jucat, pe rând, patru tigri bengalezi. Atât de frumoși, că măcar unul aș fi luat și eu acasă. 🙂

Pi: Cred ca toata viata e un fel de „lasa trecutul în urma”… dar ceea ce doare cel mai tare este când pierzi atât de des momentul de a spune „adio” cui ai vrea sa-i spui daca ai sti ca, brusc, va ramâne definitiv în urma ta.

Povestea are o încărcătură spirituală și psihologică deosebită. E o căutare permanentă a lui Dumnezeu în cea mai credibilă formă a sa. E vorba despre îndoială și despre felul în care ea te face să cercetezi, să descoperi și să-ți întărești credința. În tine, în cel care ești și nu te vezi. În ceva mai presus de tine și de viața ta.

Pi (copil): Îti multumesc, Vishnu, ca m-ai prezentat lui Hristos!

S-a născut hindus, Creatorul fiind Vishnu, a descoperit creștinismul lui Iisus și islamul unor oameni care pun frumtea pe pământ pentru a-l simți cu adevărat atunci când se roagă, a învățat din toate și a ales să devină un om fericit, de la care alții să primească tot ceea ce el are de dăruit.

Pi (adult): Credinta este o casa cu multe camere.

Scriitorul: Dar nicio camera pentru îndoiala?

Pi: O, ba da, la fiecare etaj. Îndoiala e foarte utila, îti tine credinta treaza.

Nu mai insist cu detalii, fiindcă povestea ia întorsături dintre cele mai interesante și sunt sigur că vrei s-o vezi. 🙂 E un basm pentru oamenii mari; pentru oamenii care decid că vor să se schimbe, astfel încât viețile lor să se schimbe. În bine. În și mai bine.

Mamaji: O gura de apa înghitita fara sa vrei nu te va distruge. Dar panica din mintea ta da.

E, cu alte cuvinte, definitia stresului în medicină: stresul nu e dat de întâmplare în sine, ci de reacția ta la întâmplarea respectivă.

Dacă ești pregătit să te confrunți cu tine, filmul ăsta e de văzut.

Iar efectele speciale sunt demențial de bine făcute! Dacă n-ai ști că așa ceva nu e posibil, ai băga mâna în foc pentru realismul unor scene. 🙂