Definiția rahatului :)

Publicat pe Actualizat pe

dezvoltarea schimbareaO vrăbiuță a decis să nu zboare spre sud odată cu venirea iernii. Se prea poate ca vrabia să fi auzit și ea sfatul înțelept al consoartelor sale, doar că nu i-a păsat. Pur și simplu. Poate îi plăcea unde se afla și o deranja să facă vreo schimbare. Schimbarea implică efort și… parcă n-are rost. Poate era dintre cei care tot amână lucrurile fără un motiv prea bine întemeiat. Poate îi era frică sau nu suporta să fie în mulțime… sau poate doar fusese furioasă și… rebelă, nonconformistă, independentă. Ar mai fi variante?

Oricum, să nu uităm că acestea sunt numai presupuneri ale mele, cel care privește. Important este că vrabia a refuzat să zboare spre sud. Nu după multă vreme, a început să-i pară rău pentru decizia pe care o luase, fiindcă se făcea iarna simțită și nu arăta bine deloc. Frig, hrană puțină… A se ține de principiile sale îi putea fi fatal, așa că, fără mare tragere de inimă, vrabia se ridică în aer și o apucă în zbor spre sud, spre zări mai calde.

Din păcate, s-a hotărât cam târziu. Iarna apucase să dea zăpadă, înghețase câmpurile, aducea zilnic un crivăț de amorțea totul în jur… Când începu să simtă gheață pe aripi, vrăbiuța nici nu mai știa ce atârnă așa greu: apa înghețată sau povara din inima ei?… Devenea totul imposibil… La un moment dat, epuizată, renunță să mai zboare și se prăvăli inertă spre pământ. A căzut în curtea unei ferme. O vacă tocmai ce smulgea cu poftă dintr-un balot de paie, la intrarea în grajd. Nici măcar n-a auzit vrabia înghețată lovind pământul din spatele său. Vaca făcea ceea ce orice vacă ar face în asemenea condiții: mânca. Și… mânca. De altceva nu-i păsa. După ce s-a săturat, a dat și afară. O baligă mare, caldă și „parfumată”. Fix peste vrăbiuță.

„Acesta, gândi ea, este cu adevărat sfârșitul!” Dar sfârșitul întârzia să apară, contrar convingerii pe care păsărica o avea. Bălegarul cald îi topea gheața de pe aripi, îi ridica temperatura, îi părea ca un culcuș într-o colibă. Devenea chiar bine… atât de bine, încât a început să cânte.

Însă pisica fermierului era și ea pe aproape. Auzind ciripitul, s-a apropiat de grajd cu mare băgare de seamă, a depistat prada și, în timp ce vrabia se bălăcea în bălegarul cald, prea absorbită de propriile senzații de plăcere, pisica „haț!”… a înșfăcat păsărica. A mâncat-o și… gata povestea.

Care e poanta? Păi, povestea are vreo cinci, nu una singură.

Prima: principiile de la care spui că nu te abați niciodată înseamnă, uneori, inflexibilitate.

A doua: nu toată lumea care face pe tine îți vrea răul.

A treia: nu oricine te scoate din rahat îți este prieten.

A patra: orice rahat își are rezolvarea lui, doar să nu îți placă să stai acolo.

Și a cincea: dacă tot îți place în mizerie, atunci ține-ți gura, nu te mai văita! 🙂

Tu ce mesaj simți că primești din această poveste? Cum te regăsești parte dintr-o întâmplare asemănătoare?

Închide ochii preț de 3 minute și lasă răspunsurile să vină, în orice formă vor ele, necontrolate conștient: imagini mentale, sunete, senzații, cuvinte…

Dacă ești fericit cu ceea ce trăiești, e perfect, te felicit sincer! Dacă ai vrea să se schimbe ceva în viața ta, observă ce poți TU să schimbi în ea, nu ceilalți.

Anunțuri

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s