A Second Chance. Tu cât de departe ai merge?

Posted on

a_second_chanceFilm mai apăsător ca respectivul, eu nu-mi amintesc să fi văzut în ultimul an. Nu știu ce mănâncă scandinavii ăștia, dar când vor ei să facă o dramă, tre’ să te pregătești serios ca s-o vezi fără să te duci cu capul!🙂

Produs de suedezi și danezi, în 2014.

E o poveste scurtă. De familie. Într-un context confuz. Plină de întrebări și de posibile răspunsuri. Și nici nu știi care dintre răspunsuri ar fi cel corect. Nici ei nu știu. Imposibil să nu devii partizanul uneia dintre părți. Și sunt multe părți. Dar fă un efort și empatizează cu fiecare personaj important din filmul ăsta: cu Andreas, cu Anna, cu Simon, cu Tristan, cu Sanne… 

Andreas și Anna sunt o familie fericită. Îl au pe Alexander de câteva săptămâni și se bucură de el, fiindcă un copil e tot ce și-au dorit mai mult.

Simon și Andreas sunt polițiști. Cu ocazia unei descinderi la locuința unui „client” fidel, narcoman și psihopat, descoperă copilul acestuia scăldându-se în propriile fecale. Un băiețel, Sofus, de câteva săptămâni. Mama, Sanne, drogată și ea, nu poate face nimic, e în puterea lui Tristan, tatăl copilului. Dureroasă imaginea acestei „familii”. Vezi câteva scene și te întrebi dacă totuși, în România, infractori atât de periculoși, pericol public evident, sunt protejați prin lege. Ca în Danemarca, o țară foarte civilizată, nu?

E cu adevărat un exercițiu greu să te pui în pielea fiecăruia dintre personaje. Dar merită. Pentru tine, nu pentru ele. Când simți că „ții” prea tare cu unul dintre cei numiți, treci în cel care-ți place mai puțin. Oameni cu bune și cu rele. Toți suntem supuși greșelii. Dar unii dintre noi mai și îndreaptă lucrurile.

2 thoughts on “A Second Chance. Tu cât de departe ai merge?

    Mala said:
    August 15, 2015 la 6:20 pm

    Un neam de barbari care a facut sa tremure o Europa. O saga a povestea lor asa ca, nu ma mira „croiala” filmelor lor.

      drstoica responded:
      August 15, 2015 la 6:41 pm

      Poate m-am exprimat puțin prea plastic🙂 , dar eu am o admirație deosebită pentru cinematografia scandinavă. E altceva și e bine făcută, e impresionantă prin simplitatea care lipsește altora. Iar jocul actorilor lor e foarte bun, de fiecare dată. Opinie personală, bineînțeles.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s