pro, pentru / contra, împotriva

Posted on Updated on

pace-adbDe-a lungul câtorva mii de ani, oamenii și-au format și și-au întărit convingerea că războiul poate fi oprit doar cu război. Că un lucru rău poate fi stopat, împiedicat, anulat doar cu și mai mare agresivitate. Forță contra forță. Cine are mai multă câștigă.

Credința asta a devenit aproape genetică. Însă oamenii scapă din vedere faptul că au evoluat, că specia în sine este acum mult peste ce era chiar și cu numai o sută de ani în urmă. Drept dovadă, suntem peste șapte miliarde de suflete. Iar nivelul de conștiință personală a crescut în mod evident. Cu 20 de ani în urmă, România habar n-avea ce e aia dezvoltare personală. Și nici nu o interesa. În ziua de azi, întâlnesc tot mai mulți oameni care încep să se privească în oglindă și să realizeze că Totul în viață începe și se termină cu ei înșiși.

Suntem direct răspunzători pentru ceea ce suntem. Nu putem face și nu putem avea înainte de a fi, de a deveni, de a ne crea în mod optim pe noi înșine. Iar cei din jur se schimbă cel mai ușor prin puterea exemplului. Să creăm exemple demne de urmat. Să fim noi așa cum ni se pare că nu sunt ceilalți, dar am vrea să fie.

Maica Tereza avea și ea o vorbă: „Nu mă mai chemați la manifestații contra, împotriva războiului, a foametei… căci nu vin. Chemați-mă, în schimb, căci am să vin de fiecare dată, la manifestații pro, pentru pace, pentru sănătate…” Iată, simpla formulare lingvistică schimbă tot. Aparent, cele două expresii transmit același mesaj: contra războiului / pentru pace. În realitate, creează în minte imagini diferite. „Contra războiului” orientează mintea spre problemă și spre vinovați. „Pentru pace” orientează mintea spre soluții. Războiul e problema și are niște vinovați. Pacea e soluția și trebuie luată ca atare. Vei ști către ce te orientezi în viața ta doar observând simplu ce gen de formulări folosești mai des și către ce fel de activități te îndrepți.

Atitudinea ne decide tuturor Altitudinea! Hai Sus!🙂

Am postat poza de două ori. Ceea ce zice Osho doare. Doare tare, pentru că ne regăsim marea majoritate în acest mesaj. Dar ne putem schimba. În fiecare zi câte puțin. În fiecare zi pentru noi înșine, nu pentru ceilalți.

pace-adb

8 thoughts on “pro, pentru / contra, împotriva

    Gabriela said:
    August 6, 2015 la 2:02 pm

    „Oamenii nu se simt bine în interiorul lor, de aceea caută război”- eu cred că războiul e din ce în ce mai mult cu noi înșine, că suntem atât de nefericiți și nemulțumiți de viața noastră, încât singurul lucru pe care știm să-l facem e să provocăm haos, răutate, distrugere, nedreptate, suferință altora etc. Nu mai știm să iubim, dar știm să urâm. Nu războiul e problema, NOI suntem! Când o să conștientizăm acest lucru, de abia atunci o să fie pace!
    Cătălin, dacă îmi permiți, îți recomand filmul acesta „My dinner with Andre”. E un film nu foarte usor de digerat pentru mulți, pentru că presupune o oarecare deschidere la a gândi, a analiza, și la multă răbdare pentru a-l vizualiza până la capăt. M-a șocat puțin pentru că in 1981 existau astfel de concluzii despre condiția umană și e greu să nu-ți pui întrebări; dacă încă de pe atunci se conștientizau unele lucruri, de ce am ajuns în situația în care suntem astăzi? Dacă ai timp și dorință, mi-ar plăcea să știu ce impresie ți-a lăsat acest film (în cazul în care nu l-ai văzut deja) . Mulțumesc frumos! O zi reușită să ai!🙂

      drstoica responded:
      August 6, 2015 la 10:26 pm

      Mulțumesc, Gabi, îl voi vedea negreșit!
      Oamenii sunt așa de când lumea. Nu sunt mai răi decât înainte. Doar că, acum, tehnologia permite o mediatizare a lor mult peste ce se întâmpla cu 20, 30, 50, 100 de ani în urmă. Dacă ne gândim puțin, au trecut 70 de ani de la ultimul război de anvergură, din Europa și America. Lumea se schimbă, conștiința umană evoluează. Dacă vrem să grăbim procesul, putem face un singur lucru: să devenim noi încă și mai buni decât suntem, astfel încât, ceilalți să vadă, să nu mai poată contrazice bunătatea noastră (deocamdată ocazională) și să se molipsească încet-încet.

    Gabriela said:
    August 7, 2015 la 9:44 am

    Buna dimineața! Ai și tu dreptate Cătălin. Doar că în opinia mea, oamenii erau răi înainte din spirit de supraviețuire, pentru că nu știau prea multe depre lume, nu știau că a fi diferit e ceva normal, nu aveau acces la informație, deci nu știau altceva. Și mulți erau conduși de frică, de necunoscut, de curiozitate. Dar îmi place să cred că exista totuși o decență și un oarecare cod de respect.
    Astăzi e o altfel de răutate și o altfel de frică. Deși mai mult ca niciodată suntem conectați unul cu altul, deși avem tehnologia de care ne putem folosi negreșit, deși avem access la informație și avem puterea să (ne) schimbăm, să facem mai mult bine, numai bine, alegem mereu să o luăm pe drumul cel rău, spre negativ, spre negare, spre distrugere. Astăzi știm mai multe decât am știut acum 10 ani, și mâine o să știm mai multe decât știm azi, și se pare că nu e de ajuns.
    Stau și mă gândesc sincer de ce se mai predă istorie în școli, pentru că la sfârșit nu se învață nimic din greșelile/răutățile trecutului. Mai rău, se provoacă în continuare altele, pe nevăzute, când te aștepți mai puțin. Măcar înainte știai o treabă, acum nu știi de unde o să vină, când și unde. Oricât de pozitivă aș vrea să fiu, tot nu pot să ignor faptul că se promovează agresivitatea, răutatea, boala mai mult decât bunătatea, toleranța, sănătatea, pentru că bineînțeles binele și frumosul nu vinde. E de ajuns să fac o comparație între filmele din ani 70-80 de exemplu, și cele acum. Dacă, după ce văd un film din ’80, rămân cu un sentiment de bine și cu un zâmbet inocent pe față, când văd un film din 201+, mi se ridică pulsul de la subiect – ură, răzbunare aprigă, crimă, lăcomie, totul dramatic, totul exagerat, până și comediile, care ar trebui să ne destindă.
    Și da, știu că e posibil să gândesc prea departe și prea profund, și că am ceva de împărțit cu umanitatea, deci cu mine🙂
    Tot pe subiectul filme, îți recomand și acest film (remake din 1951). E ușurel, dar aduce la lumină niște adevăruri despre umanitate. Și e cu Keanu🙂

      drstoica responded:
      August 7, 2015 la 10:40 am

      Mulțumesc din nou, Gabi! Mie, de exemplu, nu-mi plac filmele vechi. Mă plictisesc, în general; e o realitate Personală. Iubesc măiestria cu care se fac filmele astăzi din foarte multe puncte de vedere. Înseamnă că vedem filme diferite? Sau că vedem diferit? Și asta înseamnă că eu sunt defect?🙂
      Iată! Frumusețea stă în ochii privitorului. Vedem ceea ce ne programăm să vedem.
      Nu sunt orb, dar după ce observ ceea ce nu-mi place, îmi mut atenția pe ceea ce mă bucură. Fiindcă exact asta mă împinge și pe mine să fac pentru alții: să-i bucur. Dacă îmi pun atenția pe tristețe, asta le voi transmite celor din jur. Dacă mă uit obsesiv la catastrofe, voi tinde să răspund catastrofelor cu catastrofe, fără să-mi dau seama, negând chiar că eu fac așa ceva. Auzeam deunăzi la o prietenă, pe care o admir și o respect, un om frumos și înțelept: „Trebuie dată o bombă atomică pentru a curăța planeta și să o luăm apoi de la zero.” Despre asta vorbesc. Despre asta vorbește și textul lui Osho. Tocmai asta e frumusețea lecției și a vieții: să transformăm ceea ce există, așa cum există, prin noi înșine. Trăim ori putere, ori frustrare. Amândouă ne aparțin, nu le mai putem proiecta în ceilalți…

        Gabriela said:
        August 7, 2015 la 10:59 am

        Ok, cred că e cazul să-mi recunosc mie că am o problemă, pe care din păcate o conștientizez de multă vreme, dar cumva refuz să o accept întru-totul și doare rău. Recitind citatul Osho de câteva ori, fraza asta mă doare cel mai tare ” Problema e agresivitatea personală”. E adevărat. Sunt prea dură cu mine, prin urmare văd și proiectez asupra lumii, ceea ce nu-mi place la mine. Și așa și e, nu mă plac pe mine, nu așa cum ar trebui. Prietena ta are mare dreptate, în cazul meu ar trebui să arunc bomba asupra mea, ca să o iau de la capăt, cu tot ce știam despre mine. Poate așa o să ajung să mă iubesc cu adevărat. Îți mulțumesc din suflet Cătălin, acum pot să spun: Numele meu e Gabriela, și am o problemă….!

          drstoica responded:
          August 7, 2015 la 11:42 am

          Cu o singură adăugire🙂 : nu, prietena mea NU are dreptate. Bomba atomică nu va fi niciodată soluția. Dacă am lua-o brusc de la zero, am fi cam la fel. Doar iluzia ne face acum să credem că ne-am schimba radical. Dacă vom continua să ne transformăm pe noi în lumea în care deja trăim, lucrurile vor arăta mereu din ce în ce mai frumos. Ceea ce mie mi se pare că se și întâmplă deja.
          Pentru a te iubi pe tine, cred eu că e nevoie să încetezi lupta cu ceva și să începi să studiezi, să experimentezi acceptarea. Pornește de la lucruri mărunte, foarte ușor de acceptat, și vezi cum te simți când conștientizezi asta. Apoi, continuă cu acceptări din ce în ce mai serioase.
          Numele tău e Gabriela și ești o persoană extraordinară! Îți spun eu, chiar dacă nu te cunosc decât de pe net.🙂 Și nu te mint.

            Gabriela said:
            August 7, 2015 la 1:33 pm

            Mulțumesc 🙂

              drstoica responded:
              August 7, 2015 la 2:16 pm

              Și eu mulțumesc!🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s