Manglehorn. Doare
Filmul ăsta, din 2014, e o dramă statică, sâcâitoare, care te doare fără să-ți facă nimic. Greoi. 97 de minute, dar par de două ori mai multe. NU e un film rău. E doar foarte realist. Prea fidel extras dintr-o viață de om care și-a pierdut speranța, care trăiește în virtutea inerției, care crede că el e bun, iar ceilalți au toți câte o problemă sau mai multe.
Al Pacino e Manglehorn, un proprietar de magazin mecanic. Singur, bătrân, curtat, urâcios, departe de copilul lui, la figurat, nu la propriu. Își iubește maxim nepoțica, are o pisică la care ține ca la un om și niște oameni în jur la care se preface că nu ține deloc.
E o poveste despre inerția convingerilor care limitează ce-i frumos în viață. Despre nefericire ca decizie inconștientă a propriei minți. Și despre schimbare. Despre ce înseamnă schimbarea și cum stă ea la îndemâna fiecăruia dintre noi. Schimbarea adevărată e grea. Dar ucigător de necesară dacă vrei să fii fericit/ă.
Manglehorn, vorbind în gând cu fiul său: Am coborât din autobuz, tinându-te în brate în primele tale zile de viata, si ne-am întâlnit cu o veche amica de-ale mele. S-a uitat la mine… s-a uitat la noi… si a zis: „omule, tu chiar stii ce e dragostea. Nu realizezi ca toti sunt invidiosi pe cât de bine îsi este tie acum… pe câta dragoste ai în tine. Într-o zi, vei afla si tu cât de bine îsi este deja.”
Sunt atâția oameni care se supără când le sugerezi că ei trebuie să se schimbe și nu ceilalți…
August 1, 2015 la 9:13 pm
Trebuie să îți spun că am văzut atunci Iubirea la 5 la 7, sau cum era? Nu mi-a influențat strategia de branding, dar am rămas cu o întrebare ciudată în minte; oare ,,iubirea” nu e doar un apanaj al minții în multe dintre momentele vieții noastre? 😀
August 1, 2015 la 9:38 pm
Într-o relație de cuplu, ea este mult mai degrabă un apanaj al minții, așa cum e înțeleasă și aplicată de oameni. Iubirea ar trebui să elibereze și să stimuleze, nu să închidă pe cineva în ceva.
August 1, 2015 la 9:51 pm
Nu m-am dumirit. Nici nu cred că o voi face vreodată. E o problemă prea înaltă pentru mine. Le-o las oamenilor :))
August 6, 2015 la 10:16 pm
Nici filmul ,,Fericire cu orice pret, 2014,cu Jennifer Aniston, nu e mai prejos, ma refer la ,,suferinta ,durere ,,din filmul amintit mai sus .Finalul filmului se termina dureros de brusc…(filmul mentionat de mine).poate regizorul ne-a lasat sa interpretam cum vrem noi,imaginatia sa-si faca datoria:)Pe Jennifer am vazut-o in multe comedii romantice,dar aici chiar sufera, si isi arata varsta reala,e o scumpa oricum.
August 6, 2015 la 10:29 pm
Nu știu, nu l-am văzut, dar mulțumesc pentru recomandare! 🙂