Dacă… Kipling. Coaching. Transformare.

Posted on Updated on

putereDupă ce, într-una din săptămânile trecute, am postat aici câteva versuri de-ale lui Minulescu, spunând că pare a fi fost unul dintre primii coach-i din România🙂 , o prietenă foarte dragă mi-a atras atenția asupra unui text similar, introspectiv, făcut să sape în interiorul cititorului care nu se teme ori nu se plictisește de așa săpături. Joseph Rudyard Kipling – „Dacă…”. Îmi place maxim acest scriitor britanic, laureat cu Nobel în 1907, născut în India, în a doua jumătate a secolului 19, care a refuzat un titlu nobiliar și postul de poet laureat. Spre diferență de alte genii care ne-au oferit lacrimi peste lacrimi, dureri interminabile, văicăreli mioritice fără număr, numa’ despărțiri și nicio emoție de împlinire autentică, Kipling a căutat să apese butonul de „restart” din mințile oamenilor, să le dea prilejul de a-și schimba viețile cu propria putere interioară.

Moartea sa a fost anunțată anticipat, în mod eronat, într-o publicație britanică a acelor vremuri. Reacția lui Kipling: „Tocmai am citit că am murit. Nu uitați să mă ștergeți din lista abonaților.” Dacă exista facebook, le dădea imediat unfriend.🙂

Poezia „Dacă…” are multe traduceri în limba română. Inclusiv Corneliu Coposu semnează una dintre ele. Mie, asta mi se pare cel mai aproape de o exprimare nu doar poetică, ci și firească. E drept, mi-am permis să mai intervin și eu pe ici, pe colo.🙂

Desprinde tot ce începe cu „dacă” în versurile de mai jos și transformă în întrebări de genul: „mie mi se aplică asta? îmi plac de fiecare dată rezultatele atitudinii mele? procedez de obicei în acest fel? cum aș putea să exersez mai des o atitudine câștigătoare? cum mi-aș putea îmbunătăți în mod real comunicarea, relațiile, starea de bine?”

Poezia asta, înțeleasă și aplicată în viață, duce la un echilibru extraordinar.

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi, fiindc’o ai, te-apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Și nici minciuna goală nu-ţi schimbă gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, nu faci din el un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, prea spulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
De răi sau de prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM, copilul meu!

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s