Frequencies. Suntem masini sau avem liber arbitru?

Publicat pe

frequenciesUn regizor cvasianonim, Darren Paul Fisher, a scris un scenariu pe care l-a și ecranizat în 2013. Despre? Despre o teorie cuantică, despre un amalgam de experimente, credințe și semnale ezoterice care explică evoluția rasei umane și momentele ei de haos de-a lungul istoriei.

Povestea începe cu niște mici genii adunate într-o școală. Toți acei copii sunt urmașii contemporani ai geniilor de altădată. Îi cheamă Einstein, Strauss, Marie Curie, Nicola Tesla… Coeficientul de inteligență, abilitățile interioare sunt foarte sus. Dar în cazul unora dintre ei, potențialul nu poate fi exprimat, nu poate fi exteriorizat, pentru că frecvența interioară de funcționare le este prea joasă. E cazul lui Zack, un băiețel care se îndrăgostește de Marie. Marie are, însă, o frecvență interioară foarte înaltă, e perfectă: inteligentă, telepatică, sclipitoare în tot ceea ce face și total lipsită de emoții. Ea nu știe ce înseamnă să râdă, să plângă, să se înfurie, să fie tandră, sensibilă… doar se preface. Chiar și în compania părinților. „Eu nu-mi iubesc părinții, asta e”, spune Marie fără nicio emoție în glas.

Oamenii cu frecvență înaltă nu pot interacționa în mod optim cu persoanele aflate la cealaltă extremă.

Zack, unul dintre aceia condamnați să trăiască pe o frecvență atât de joasă, încât niciodată nu va obține nimic din ceea ce-și dorește, chiar daxă inteligența îi este mult peste medie, face orice pentru a se împotrivi „destinului”. Cu ajutorul colegului său Theo Strauss, Zack descoperă că rezonanța anumitor cuvinte, reale sau inventate, modifică stări, gânduri, convingeri, decizii. Modifică natura însăși. Că astfel, oamenii pot fi schimbați. Mai mult: pot fi manipulați. Descoperă de-a lungul anilor că nu el este cel care a descoperit primul acest lucru; că se tot repetă în istorie fără un ritm constant.

Tatăl lui Theo, Mr. Strauss, e compozitor și pianist. Și are o revelație care anulează foamea de putere, de control asupra celorlalți, care îi întoarce pe oameni către ei înșiși, care dizolvă dorința de manipulare ce îi stăpânește pe toți.

Mr. Strauss: Când se cânta Mozart, suntem cu totii pe aceeasi frecventa. O scurta lectie de istorie, un mic secret atemporal. Nu a existat niciodata o magie în afara de acea Carte pierduta si regasita, fiind scrisa si rescrisa, fiind arsa, fiind folosita pentru a controla masele. Si apoi… venea muzica. Stim din timpuri stravechi ca în muzica exista putere; ceva putere care ne elibereaza. Primii compozitori nu au scris pur si simplu pentru divertisment. Ei au scris pentru a ne reda controlul asupra propriilor noastre minti. 1760. Mozart a compus ceva care ne-a imunizat temporar, cu adevarat, împotriva manipularii. Apoi, au urmat si altii care au scris piese pe care parca le recunosti, desi nu le-ai mai auzit niciodata înainte. Sunt piese care ating direct inconstientul nostru colectiv. Muzica este butonul de resetare a mintii.

Agentul: Si ce se întâmpla când muzica se opreste definitiv?

Mr. Strauss: Muzica adevarata… nu poate fi oprita definitiv.

Theo: De ce nu le spunem asta si celorlalti?

Mr. Strauss: Pentru ca masele prefera sa nu fie constiente de ele însele. În felul asta, ele îsi neaga liberul arbitru si astfel îsi pot da scuza cum ca viata omului nu depinde de el însusi. Pare mai usor decât sa admiti spontaneitatea, improvizatia, creativitatea, pe care sa le pui la treaba zi de zi.

Suntem noi niște mașini în mâna destinului?… sau suntem niște creaturi cu liber arbitru? Orice am fi, important este ce sens ne dăm și ce sens dăm fiecărui lucru care ni se întâmplă, fiecărei emoții pe care o avem, numind-o pozitivă sau negativă, fiecărei nevoi, fiecărei dorințe, fiecărei întâmplări în parte.

Ți-ar plăcea să fii complet lipsit de emoții? Și de durere, de frică, de tristețe… dar și de bucurie, de pasiune, de capacitatea de a iubi, indiferent câte eșecuri apar în iubire pe parcursul vieții? Sau ai prefera să înveți să-ți gestionezi emoțiile, astfel încât să te susțină în tot ceea ce faci, încetând să-ți mai fie acei dușmani cum în afara ta nu există?

E un film interesant. Încă SF pentru cât putem înțelege și proba din ceea ce vedem, dar interesant, de văzut. Din punctul meu de vedere.

3 gânduri despre „Frequencies. Suntem masini sau avem liber arbitru?

    Gabriela a spus:
    Iulie 17, 2015 la 4:55 pm

    Interesant!
    „Oamenii cu frecvență înaltă nu pot interacționa în mod optim cu persoanele aflate la cealaltă extremă.” – e adevărat, să știi. Și am trăit-o cu unele persoane, când oricât încercam eu să-mi exprim/explic punctul de vedere, nu mă puteam face înțeleasă. Înainte credeam că eu sunt cauza, că nu știu să mă fac înțeleasă, că am o problemă. Dar când am văzut că unele persoane mă înțelegeau, s-a aprins un beculeț. Poate nu eu sunt problema after all. Poate frecvențele noastre nu sunt pe aceeași lungime de undă și nu se vor întâlni niciodată.
    „Pentru ca masele prefera sa nu fie conștiente de ele însele. În felul asta, ele îsi neaga liberul arbitru si astfel îsi pot da scuza cum ca viata omului nu depinde de el însusi.”
    Uite de aia, eu nu cred în destin, cum nu cred nici în rai sau iad sau superstiții sau alte invenții de genul. Omul s-a obișnuit atât de mult să-și lase viața condusă de forțele superioare, încât uită că el e responsabil pentru propria viață, pentru alegerile făcute și emoțiile trăite. Iar aici o să adaug citatul meu preferat de RW Emerson „Oamenii slabi cred în noroc, oamenii puternici cred în cauză și efect.” Nimic de comentat. La fel e și cu destinul și cu superstițiile etc. De aceea nu-mi plac mie persoanele care nu fac nimic, doar așteaptă. De la alții. Cum nu-mi plac nici persoanele care se roagă pentru o minune/soluție. Nu mă cred superioară sau mai știu eu ce, doar că eu am ales conștient să văd altfel „problemele” și să caut singură soluții -fără lamentări sau speranțe- și să acționez în urma lor.
    Iooooi ce-mi mai place să fiu afurisită. Poate pentru că e vineri, ora 17.50 și trebuie să stau peste program (uffa) de m-a luat valul acesta de „afurisenie” și-am transformat totul despre mine…
    Hai să începem weekendul în pași mai veseli totuși!🙂

      drstoica a răspuns:
      Iulie 17, 2015 la 9:41 pm

      Și eu mă rog pentru minuni.🙂 Și minunile chiar apar pe bune. Sunt energii superioare, de dincolo de noi, pe care subconștientul le atrage atunci când omul se roagă, vizualizând împlinirea și nu neîmplinirea rugăciunii. Intervine inclusiv efectul fluturelui. O singură rugăciune, uneori, poate duce la ceva ce omul nici măcar nu visa. Dar totul, într-adevăr, pleacă de la noi. Degeaba ne rugăm dacă nu simțim rugăciunea.
      În rest, e frumos că-i weekend, iar tu, sunt sigur, ai ajuns deja acasă și te simți ca-n weekend.🙂

    Recomandări (6) | Illusion a spus:
    Iulie 19, 2015 la 12:03 pm

    […] Dr. Stoica se întreabă dacă suntem mașini sau avem liber-arbitru. […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s