Short Term 12. Un roller-coaster emoțional

Publicat pe Actualizat pe

short-term-12-posterE numele unui centru care adăpostește adolescenți aflați în pericol în propria familie, în propria casă. Copii abuzați într-un fel sau altul, trădați grav de cei din partea cărora ar fi cel mai puțin normal să se întâmple așa ceva: părinții.

Grace, Mason, Jessica și Nate sunt supraveghetori la Short Term 12. Supraveghetor înseamnă supraveghetor. „Nu prietenul, nu terapeutul adolescenților de aici.” Ei trebuie doar să-i păstreze în siguranță. Ușile camerelor deschise peste tot, interdicția deținerii de „arme albe”, iar dacă un tânăr se hotărăște să fugă și reușește să iasă pe ușa stabilimentului, supraveghetorii mai au timp să-l întoarcă din drum doar până la poartă. Dacă fugarul a apucat să iasă din curtea centrului, nu mai poate fi atins, conform legii.

Jayden: Da, Grace, stiu: fara curele, fara lame, fara foarfece, fara nenorocita de libertate personala.

Grace: Si fara înjuraturi.

Jayden: Cacat! De asta uitasem, ai dreptate.

Sammy e autist. E introvert, e retras, e simpatic, e îndrăgostit de jucării și, din când în când, are nevoie să fugă și să fie prins înainte de a ajunge la poartă.

Sammy: Putem sa ne jucam „Mic si mare”?

Grace: E un joc real sau e un joc inventat de tine chiar acum?

Sammy: E un joc real inventat de mine chiar acum.

Marcus e un tânăr de culoare, tăcut, inteligent, talentat, care iubește peștii și își urăște mama.

Jayden e cel mai nou colocatar al centrului. Are tată și își dorește să meargă acasă chiar dacă el nu. Chiar dacă, atunci când ea merge acasă, el îi face viața un calvar.

Grace: Îmi place numele tau, Jayden.

Jayden: Mda, e nume de baiat.

Grace: Pe bune? Eu nu cred.

Jayden: Will Smith crede.

Povestea acestor tineri, inclusiv a supraveghetorilor, e ca alăturarea mai multor mări. Mări de probleme, de emoții devastatoare, de confuzie, de vieți zdrobite, de speranțe, de continuări altfel. Mai multe mări una lângă alta înseamnă mai mult decât un ocean. Și totuși nu există problemă fără rezolvare decât în mințile oamenilor. În pofida loviturilor date de mediul exterior, cineva poate decide singur ce face în continuare cu el și cu viața lui. După ce decide, trece la fapte. La acele fapte, oricare ar fi ele, care să-i aducă rezultate diferite și mai bune.

Când zâmbește Grace, se luminează încăperea. Când e tristă, e ca o eclipsă totală de soare. A avut ea însăși o copilărie imposibilă. S-a automutilat, și-a dat tatăl pe mâna justiției, refuză să mai aibă încredere în conceptul de „familie”, cu atât mai puțin în cel de „familie fericită”.

Mason e un bun povestitor. Înflorește frumos întâmplările, doar atât cât povestea să fie maxim de amuzantă, de prietenoasă și de interesantă. Nimeni nu se poate supăra pe asta.

Grace și Mason sunt împreună, dar la serviciu se feresc, nu se afișează niciodată în fața celorlalți ca un cuplu. Grace are o bicicletă, pe nume Floyd. Adică, un biciclet🙂 pe care îl ia des la plimbare, atunci când vrea să n-o întrebe nimeni nimic. Mason nu suportă întotdeauna ușor relația dintre Grace și Floyd.

Mason: Fuck you, Floyd! (am scris în limba lor, că se-nțelege.🙂 )

Filmul e un mix complex de relații, de emoții și de gânduri care, aparent, nu duc nicăieri. Dar duc. Atunci când stai serios de vorbă cu tine însuți și repeți activitatea asta ori de câte ori ești în impas, e imposibil să nu apară răspunsuri, să nu le simți venind, să nu le observi transpunându-se în propriul comportament. La Short Term 12, nu ai voie să te implici în viețile adolescenților. Dar cum să n-o faci dacă le trăiști viețile, măcar câte puțin din fiecare?

Jack: Grace, esti un supraveghetor, atât. Nu e treaba ta sa interpretezi lacrimi.. Pentru asta exista niste terapeuti angajati.

Grace: Înseamna ca terapeutii tai fac o treaba de rahat!

Și mai e povestea cu Liza Green. Dar trebuie să o auzi din gura lui Mason.🙂

Brie Larson, în rolul lui Grace, este de notă mare, mare.

Nu mai pot vedea un film doar din perspectiva unuia care trebuie să-i găsească neapărat defectele, părțile proaste, astfel încât să pară un cinefil avizat, deștept, cu ochi critic. Prefer să văd un film cu ochii celui care are ceva de învățat, orice. Inclusiv din defecte.

 

 

 

2 gânduri despre „Short Term 12. Un roller-coaster emoțional

    Poveştile Mele a spus:
    Iunie 23, 2015 la 7:54 pm

    Mulţumesc pentru recomandare! Am notat.
    Dacă ai zis „emoţie”, pe mine m-a(i) cucerit!
    Ioana

      drstoica a răspuns:
      Iunie 24, 2015 la 12:08 am

      Și eu mulțumesc, Ioana, vizionare foarte plăcută!🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s