Agresiv sau Asertiv?

Publicat pe Actualizat pe

vorbeExistă două moduri în care îți poți spune o părere personală (simplă opinie, credință sau convingere): agresiv sau asertiv. Ori astfel încât nimeni să nu aibă curajul să te contrazică, ori în așa fel încât ceilalți să te cunoască, să-ți respecte opinia și să observe respectul tău față de a lor.

Și eu am convingeri, valori la care țin foarte mult, în privința cărora mă pot contrazice zile întregi cu cineva.🙂 Dar mă străduiesc să o fac înțelegând că părerea mea și părerea celuilalt pot exista simultan fără să fie un capăt de țară, că ambele păreri au un sâmbure de adevăr (pe care eu poate nu reușesc să-l văd în părerea celuilalt), că trăim realități diferite, subiective și valide. Amândoi putem avea argumente din plin, putem avea o logică în susținerea părerilor personale. Însă oricâtă dreptate aș avea, agresivitatea asupra celuilalt nu se justifică.

Văd pe facebook în fiecare zi cum oameni (inteligenți, de altfel) jignesc alți oameni doar pentru că au „tupeul” să-și exprime simplu opinii diferite. Iar cei care jignesc nu sunt neapărat niște necitiți. Ba dimpotrivă, unii au școli destule, cultură serioasă… ceea ce dovedește, o dată în plus, că nu IQ aduce liniștea, împlinirea, fericirea. Ci EQ, inteligența emoțională, înțelepciunea, gestionarea corectă a conflictelor interioare, echilibrarea emoțiilor, împăcarea cu propria persoană.

Exemplu. Nici mie nu-mi place Tony Poptămaș. Pentru că el postează citate doar din dorința de a primi milioane de like-uri. Postează îndemnuri pozitive, dar la fel de multe și negative. Postări lipsite de principii sănătoase ori incoerente. Însă asta nu mă determină să-l urăsc, să-l jignesc, să-mi bat joc de el sau de cei care îi dau like… Fiindcă omul, la urma urmelor, nu mi-a făcut nimic și nu jignește pe nimeni. Dacă nu vreau, nu-l urmăresc, e simplu.

Andre Rieu. Chiar n-am înțeles agresivitatea cu care unii îl împroașcă pe facebook și cu care îi tratează inclusiv pe cei ce au mers la concerte. Eu n-am mers, dar îl mai ascult pe youtube. Oameni buni! Când vorbiți astfel despre cineva care nu v-a deranjat cu absolut NIMIC în mod real, vorbiți, de fapt, despre voi înșivă; au zis-o toți ăia care au studiat o întreagă viață creierul, mintea și conștiința omului.

Nici mie nu îmi plac cei mai mulți dintre reprezentanții clasei politice. Dar nu-mi pierd vremea în fiecare zi înjurându-i pe facebook, ca și când asta ar aduce marea schimbare națională. Oare chiar fac un lucru util sau vreau să mă umple lumea de like-uri, ca să-mi mai cresc și eu puțin încrederea aia pe care nu o am în mine și, implicit, nici în ceilalți?

Un vegetarian, în loc să-i încurajeze pe toți să devină vegani, stimulându-le niște valori importante, îi acuză permanent de câte ceva pe consumatorii de carne și nu în mod decent. Ce reacție ar putea avea ceilalți în cazul ăsta? (Nu, nu-s vegetarian, dar aș vrea.)

Când cineva laudă un personaj despre care eu am o părere negativă, pot să-i spun de ce mie nu-mi place; dar nu să-l atac pe cel care a postat, iar apoi să scriu pe contul meu că „fac curățenie în lista de prieteni, că așa nu se mai poate”, bla bla bla. Astea-s frustrări pe care ai vrea neapărat să ți le aplaude toată lumea. Dar ghici ce! Toată lumea n-o s-o facă. Și frustrarea crește încă și mai mult.

E ca în fotbal: cine poate spune în mod absolut obiectiv că o singură echipă e cea cu care merită/trebuie să țină întreaga suflare microbistă? Că una singură e bună, curată, frumoasă?… Că toate celelalte sunt de înjurat? Și astfel s-au inventat ultrașii, fanii înrăiți, cei care mai degrabă atacă echipa adversă decât să-și susțină favoriții… Societatea, înfricoșată de propria umbră, a ridicat ultrasul la rang de erou, l-a lăudat pentru înverșunarea lui, căreia i-a spus „ambiție, consecvență”, l-a încurajat să țină cu dinții de credințele sale, în dauna celor care cred altceva. În realitate, orice medic poate spune că ultrasul e caz de psihiatrie.

În loc să vorbim tot timpul despre cei cărora nu le place ce ne place nouă sau despre cei cărora le place ce nouă nu ne place, hai să vorbim mai des despre ce ne place nouă!

Alergăm continuu după scandal, după senzațional ieftin, artificial, ne place să ne șocăm, să putem da de pământ cu unii și cu alții, să postăm lucruri urâte, așteptând aprecieri cât mai multe, așteptând avalanșe de like-uri pentru frici, furii, răutăți. Făcând ceea ce facem nu cu umor. Cu nervi. Și unii chiar ne dau like nu pentru că ar citi sau ar înțelege neapărat ce scriem. Ci pentru că le place agresivitatea noastră verbală, deranjul nostru interior, care seamănă cu al lor. Și decât să spunem că ar fi cazul să ne schimbăm pe noi, mai bine încercăm să-i schimbăm pe alții. Important e că suntem mulți.

Interesant că atunci când vedem un citat în care e vorba de unii buni și alții răi, ne plasăm imediat între cei buni, fără să luăm în calcul că fiecare dintre noi trece, inevitabil, prin ambele tabere.

 

5 gânduri despre „Agresiv sau Asertiv?

    adrian0602 a spus:
    Iunie 10, 2015 la 6:03 pm

    Reblogged this on adriandc.

    DORA a spus:
    Iunie 16, 2015 la 7:17 pm

    Am fost la un moment dat la un workshop ce avea ca tema asertivitatea si mi s-a parut extrem de interesant. Frumoasa teoria dar mai greu de pus in practica. Mai ales daca esti o persoana colerica sau impulsiva. Incepi zambind cu ” as aprecia daca ai face asa” si daca vezi ca nu-i pasa de aprecierea ta, se duce pe apa sambetei comunicarea asertiva.

      drstoica a răspuns:
      Iunie 16, 2015 la 11:13 pm

      Se duce pe apa sâmbetei atunci când te aștepți ca din prima totul să fie perfect.🙂 E ca și cum un copil de 6 ani se așteaptă să învețe să scrie într-o zi, de la prima sau de la a doua sau de la a zecea încercare. Iar dacă nu reușește, renunță, se duce totul pe apa sâmbetei, se lasă de școală pentru totdeauna.🙂
      Sunt niște exerciții, niște provocări pe care eu le dau celor cu care lucrez (individual sau în grup). Nu le cer să le facă; doar îi invit. La următoarea întâlnire, voi ști cine vrea cu adevărat să facă o schimbare în viața lui și cine vrea să se facă o schimbare fără propria implicare.🙂 Sunt niște exerciții extrem de simple și de puternice, în același timp. Dacă omul nu le face, înseamnă că încă nu e pregătit să fie așa cum zice că și-ar dori să fie.
      Se spune că trăim în fiecare clipă cel mai potrivit lucru pe care l-am putea trăi în acea clipă. Indiferent de emoțiile pe care le trăim, ele sunt cele care ni se potrivesc cu adevărat atunci când le trăim. Altfel, nu vin.🙂
      La acel workshop nu existau aplicații, nu făceați diverse exerciții de transformare interioară, nu experimentați convingeri și emoții?

        DORA a spus:
        Iunie 17, 2015 la 6:40 am

        Am experimentat o multime de convingeri si emotii. Cea mai dura aplicatie a fost sa ne inchipuim ca suntem in fata persoanei care ne deranjeaza cel mai mult si sa ii spunem ce am aprecia sa schimbe. Toata lumea a fost super incantata de idee. Dar, surpriza. A trebuit sa facem asta prinvind intr-o oglinda, iar experimentul s-a schimbat total. Am simtit pe pielea noastra cum se aplica principiu oglindirii in psihologie si am realizat ca inainte sa ii schimbam pe ceilalti, trebuie sa ne reparam pe noi. A fost destul de intens momentul, unele dintre persoanele prezenta, nu au reusit sa duca la capat experimentul.

          drstoica a răspuns:
          Iunie 17, 2015 la 9:38 am

          Foarte bine, mă bucur că îți dai voie să experimentezi în acest fel, că ajungi la astfel de evenimente. Și eu le dau clienților mei exercițiul cu oglinda. Și când îl descriu, sugerându-le ce au de făcut, le instalez și transa de deschidere către descoperire sinceră și învățare. Unii nu-l pot face din prima până la capăt, exact așa cum spui și tu. Alții încep să plângă. Repetându-l, începi să-i descoperi utilitatea, începi să vezi schimbarea din ce în ce mai evidentă la tine însăți.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s