Scrisoare (târziu) deschisă

Publicat pe Actualizat pe

raza-de-soareCâte mai știi despre Alexandru Vlahuță, în afară de Sonete și de „România pitorească”? Eu mărturisesc că prea puține. Scriitor la trecerea dintre secolele 19-20 și… cam atât. Însă uite ce omite, de exemplu, sistemul educațional contemporan să ne arate, să ne prezinte, să ne transmită în anii ăia de liceu, când mințile ni se resetează parțial și își creează proprii sisteme de valori și de convingeri, când ne hotărâm viitorul în mod conștient și, de cele mai multe ori, inconștient.

O scrisoare pe care Vlahuță i-a înmânat-o fiicei sale, Margareta, atunci când fata a împlinit 17 ani. Astfel de lucruri nu se predau ca niște lecții matematice. Ele se arată oamenilor și li se cere propria părere. Cum vezi tu textul ăsta, felul în care a fost scris? Ce ai simți tu, tânărul, dacă ai primi o astfel de scrisoare din partea părintelui tău? Ce s-ar schimba măcar puțin în tine după ce ai citi o așa scrisoare?

În caz că ai un puști sau o puștoaică acasă, fă o probă. Scrie-i de mână acest text ca și când ar fi scrisoarea ta către el/ea. Apoi, fără să faci nicio presiune, pune-i astfel de întrebări în modul cel mai firesc, mai relaxat cu putință. Abia aștept să vezi ce se întâmplă! Și să-mi povestești și mie, te rog.🙂 Serios.

„Să trăieşti, draga mea şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire, nu. Nu, pentru că mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi şi-al doilea… al doilea… de! Norocul şi celelalte «pere mălăieţe», care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi cât merită…
A, dacă nu ne-am atașa de imaginea noastră aşa, fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.
Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să cauţi singură drumul cel adevărat! Aşa, draga mea, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, smerește-te de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: «Uitaţi-vă la mine!».
Dar, mai ales, aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani, ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi. Te îmbrăţişează cu drag, Al. Vlahuţă”.

Eu, recunosc, am stat nemișcat câteva minute după ce am terminat de citit. Mă întreb cum ar fi fost ca eu să primesc o așa scrisoare la 17 ani…

12 gânduri despre „Scrisoare (târziu) deschisă

    Lucica a spus:
    Mai 5, 2015 la 7:09 pm

    Cu siguranta i-au fost si ascultate sfaturile . Orice adolescenta sustinuta emotional de un parinte ,mai ales de un tata,ramane cu amprenta acestora tot restul vietii.Un exemplu demn de urmat ! Mie ,personal ,mi-au lipsit sfaturile mamei …
    Am copiat scrisoarea si voi face asa cum ai zis.Multumesc,Catalin !

      drstoica a răspuns:
      Mai 5, 2015 la 7:32 pm

      Bravo, Lucica! Chiar dacă n-o să-ți spună, în mintea ei scrisoarea va provoca destule insight-uri foarte profunde, importante, ale căror aha-uri (unele dintre ele) vor veni poate mai târziu. Dar vor veni și vor ajuta în mod incredibil. Este esențial să ne provocăm potențialul subconștient la stimularea de resurse. Poți să-ți închipui că astăzi am lucrat cu o tânără care a venit la mine foarte tristă, pesimistă, tăcută și, cu întrebările potrivite, și-a transformat starea, iar mai târziu mi-a scris un mesaj de genul: „adică, două ore au fost de ajuns să-mi schimb viața?!?” ?

        Lucica a spus:
        Mai 6, 2015 la 5:15 pm

        Cred ,pt. ca te urmaresc si ai darul de a vedea nevoia profunda a omului de a fi fericit si bun,si poti sa ajuti ,folosindu-te de cuvinte simple ,care ajung exact acolo unde trebuie .De la suflet la suflet.Esti un magician care aduci culoare in viata oricarui om pe care-l intalnesti,simt asta ! E o onoare sa te am prieten,chiar si virtual !

          drstoica a răspuns:
          Mai 6, 2015 la 5:43 pm

          Îți mulțumesc foarte mult, considerația este reciprocă!

    Pusa a spus:
    Mai 5, 2015 la 8:26 pm

    De-asta mi-esti drag, pentru ca daruiesti fara sa ai habar cui, fara sa stii daca va fi apreciat darul tau. In ultimul timp am invatat ca nici nu are importanta daca darul ti-e apreciat, e destul sa stii ca ai facut bine- asta vis-a-vis de raspunsul pentru Lucica.
    Am citit scrisoarea demult, nu mai stiu precis cand, probabil m-a impresionat pentru ca acum, imi aduc aminte de-o voba ce i-am tot spus-o copilei mele.. ”Poti face TOT ce vrei tu dar inainte gandeste-te daca mai tarziu n-o sa-ti para rau. Eu o sa te iubesc intotdeauna, mai presus de orice, indiferent ce-ai face. Important este sa te iubesti si tu la fel de mult, indiferent ce-ai face.” Vorbele mi s-au nascut din disperarea de-a nu sti cum s-o ajut la nevoie, daca nu sunt langa ea tot timpul. Se intampla la 18 ani ai ei. Cred c-a ajutat, de la mine asa se vede!🙂

      drstoica a răspuns:
      Mai 5, 2015 la 8:46 pm

      Cu siguranță a ajutat, Pușa! Și se vede că vorbele tale au fost un dar făcut pentru binele ei, nu pentru mândria ta. De regulă, oferim din mândrie. Când dăruiesc o pâine, un leu, un covrig unui cerșetor, nu mă mai uit să văd ce face cu ce i-am dat. Dăruirea adevărată se încheie în clipa în care darul a trecut din mâna mea în mâna lui. Lecția mea s-a încheiat. A lui abia începe.
      Îți mulțumesc foarte mult!

    Mala a spus:
    Mai 5, 2015 la 9:49 pm

    N-am stiut insa stiu acum. De acum conteaza ce fac cu ce-am primit. Multumesc, Doc!

      drstoica a răspuns:
      Mai 5, 2015 la 10:51 pm

      Și eu mulțumesc, Mala! Să facem bine, zic!🙂

    kariris a spus:
    Mai 6, 2015 la 9:11 am

    Ieri vine fetita (6 ani jumate) de la scoala, imi spune ca se bucura daca o fetitza de la ea din clasa nu lua 100 de puncte la un test. A urmat o discutie lunga cum nu e bine sa doresti rau , bla, bla… Si azi citesc articolul tau !COINCIDENȚĂ, dar am sa ii citesc inceputul (sa vin cu mai multe argumente la discutia de ieri) si am sa o salvez pentru mai tarziu, cand o va citi singura. MULTUMESC !

      drstoica a răspuns:
      Mai 6, 2015 la 10:59 am

      Bravo, mă bucur foarte tare să citesc despre astfel de discuții, despre astfel de „coincidențe”!🙂 Așa funcționează viața, așa ne conduce propriul subconștient spre a ne ajuta pe noi și pe cei din jurul nostru. Important este, iată, să conștientizăm că lucrurile se întâmplă și se întâmplă cu un rost. Altfel, rămân simple întâmplări, iar lecțiile se tot reiau în mod din ce în ce mai dureros.
      Și eu îți mulțumesc!

        Laura a spus:
        Mai 9, 2015 la 1:43 am

        Minunat Alexandru Vlahuta!
        Minunat dr Stoica – pentru ca ne-ati reamintit aceste scrieri marete, si nu in ultimul rand, minunate sunt si comentariile prietenilor electronici.
        Sincere felicitari si incercati sa nu renuntati la sfaturile de bine… sunt persoane care chiar au nevoie de ele si din „coincidenta”!!! chiar le obtin!
        Subconstientul functioneaza … la capacitate maxima, daca stim sa-l exploatam cum se cuvine! Am gasit ce mi-am propus sa gasesc inainte de culcare… cam tarziu cei drept… dar a meritat🙂

          drstoica a răspuns:
          Mai 9, 2015 la 3:38 am

          Mulțumesc foarte mult, Laura! Mă înclin cu respect și mă bucur să pot fi astfel de folos!
          Nu e niciodată prea târziu să interacționăm, să ne descoperim pe noi înșine, să ne facem viețile din ce în ce mai frumoase din toate punctele de vedere.🙂
          Îți doresc sincer numai lucruri care merită!🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s