Azi te provoc la o faptă bună! Oricare. Te bagi? :)
Plătește-le cu bine celor care cred că numai „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” funcționează în ziua de azi! Mă străduiesc în fiecare zi să șochez pe câte cineva răspunzându-i frumos atunci când se așteaptă mai puțin.
Hai să vedem, ce poți scrie aici că urmează să faci sau că ai făcut până la finalul acestei zile, în spiritul acelei vorbe care spune că atitudinea îți decide altitudinea? Fă un bine surprinzător cuiva, oricui! 🙂
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 
aprilie 28, 2015 la 9:52 am
Am primit o palma , intorc obrazul! Si tot timpul mi-a mers bine, chiar daca nu atunci pe moment
aprilie 28, 2015 la 11:51 am
Foarte adevărat! În clipa respectivă, orgoliul, mândria, furia ne împing să răspundem chiar disproporționat: primim o palmă, dăm două înapoi, ca să se învețe minte. În realitate, soluționarea cu calm, cu o mai bună comunicare sau, pur și simplu, cu ignoranță duce la rezultatele dorite pe termen lung. Înseamnă o inteligență emoțională crescută. Și doar ea ne poate crea fericirea în viață.
aprilie 28, 2015 la 10:31 am
Am gasit pe facebook acum doua minute o intrebare. Am deschis blogul tau si cred ca locul potrivit sa postez acea intrebare e chiar ultimul tau articol. 😉
„exista un film a carui subiect este un dentist care gaseste un mesaj pe dintii unui pacient , dupa care urmeaza tot chinul pentru a descifra mesajul…Stii cumva despre ce film este vorba? „
aprilie 28, 2015 la 11:52 am
Am văzut și eu întrebarea respectivă pe fb. 🙂 Dar în cazul ăsta, chiar nu pot face o faptă bună, fiindcă nu știu despre ce film vorbește persoana. 🙂
aprilie 28, 2015 la 12:03 pm
Ba poti! 🙂 Pune aripi intrebarii, ca sa-si gaseasca cuibul! 😉 Eu am intrebat doua persoane pana acum.
aprilie 28, 2015 la 12:14 pm
Zaraza, sincer, prefer să pun aripi altor întrebări și chiar o fac. Nu doar astăzi. 🙂
Persoana nici măcar românește nu se străduiește să scrie corect… 🙂
aprilie 28, 2015 la 1:04 pm
Am avut parte de multe lovituri, intrebari si comentarii rautacioase de-a lungul timpului, dar mai ales de cand mi-am schimbat stilul de viata si alegerile facute. La inceput ma stresam, ma enervam si ma consumam ca sa le explic niste chestii despre ce si cum etc, si sa imi inteleaga punctul de vedere. Cu cat incecram mai tare, cu atat eram mai stresata, pentru ca nu avea nici un rezultat. Acum pur si simplu tac din gura si ii las sa vorbeasca si sa exemplifice si sa critice cat vor. Si ghici ce, dupa un timp, daca vad ca nu raspund si nu le intru in joc, tac. Da, tac. Pentru ca se simt incomod. Asa cum ma simt si eu cand ei ma critica. Si asa am ajuns eu sa ma simt mult mai increzatoare in alegerile mele, pe viata mea. Pentru ca functioneaza. Nu o fi cel mai diplomat lucru, dar functioneaza, si sanatatea mea mintala apreciaza acest lucru.
Referitor la „raul pe care-l nu ataci, se autodistruge”, stii proverbul acela romanesc „cel mai destept cedeaza” nu-i asa? Works every time 🙂
aprilie 28, 2015 la 2:33 pm
Exact, Gabi! Cel mai deștept cedează. Întotdeauna! 🙂
Și e foarte diplomat ceea ce faci. Pentru că, de fapt, oamenii ăia nu se ceartă cu tine, nu te judecă pe tine, nu la tine se uită, ci la ei înșiși. Cu ei nu se simt confortabil. Așa cum tu, trebuie să recunoști, cu tine nu te simțeai confortabil înainte, nu cu ceilalți. 🙂 Când te descoperi cu adevărat pe tine și profunzimile tale autentice, viața capătă alt sens, altă culoare. Iar ceilalți vor căuta alte ținte, până când vor înțelege că nu țintele sunt problema.
aprilie 28, 2015 la 4:46 pm
Reblogged this on adriandc.
aprilie 28, 2015 la 6:14 pm
eu am fost la concurs de prim-ajutor. Cred că asta m-a ajutat pe mine şi pe echipa mea, ne-a dat încredere…deci o pun ca ,,faptă bună”.
aprilie 28, 2015 la 7:51 pm
Foarte bine, bravo! Da, e o faptă bună. Orice creează o stare de bine și ție și celorlalți e o faptă bună.
Chiar și un zâmbet adresat cuiva pe care poate-l surprinzi în felul ăsta reprezintă un mare dar.
Eu am oferit unor oameni un coaching de grup pe parte de leadership, timp de 7 săptămâni.
aprilie 29, 2015 la 8:24 am
Daa, si-ti multumesc! De-abia astept, Catalin, sa-l incep, sa invat, sa aplic. Unealta lui Dumnezeu. Asta esti. Si una dintre cele mai bune. Nu pot sa ma abtin sa nu spun tot ce este mai bun despre tine. Dumnezeu ne iubeste atat de mult ca ne-a dat pe cineva ca tine. Thank you! Thank you! Thank you! 🙂
aprilie 29, 2015 la 10:39 am
Și eu îți mulțumesc foarte mult, Irina! Suntem unelte divine unii pentru ceilalți. Eu cred că, de fapt, așa vine Dumnezeu la noi, de obicei: prin cei care ne înconjoară. 🙂
Dar să știi că cel dăruit ieri este un alt Mastermind. Erau atât de mulți doritori, încât n-am putut să rămân insensibil. 🙂 E o mare, mare bucurie să vezi că oamenii vor să crească și se implică atât de mult.