Creativitatea. Vindecarea sistemului educational (VIDEO)

Posted on

gresealaEra o fetiță de clasa a doua, despre care învățătoarea spunea că niciodată nu putea fi atentă la ore. Dar la ora de desen era. Ba mai mult, nici măcar nu-și ridica privirea din coala ei, atât era de concentrată. Nu se uita la învățătoare când explica tot felul de lucruri, dar desena. Doar de-aia era oră de desen, nu?🙂 Văzând-o, învățătoarea, fascinată, a mers la ea și a întrebat-o: „Ce desenezi?”. Iar copila a răspuns: „Îl desenez pe Dumnezeu”. „Bine, dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu”, a replicat învățătoarea. „Nu-i nimic, va afla imediat”, a continuat fetița fără să știe că „regulile” societății adulte stabilesc ele întotdeauna pentru toți ceea ce știm și ceea ce nu știm, ce putem și ce nu putem, ce trebuie să și ce trebuie să nu!

Cam asta e creativitatea. Ea nu ține cont de reguli. Ea poate orice. Ea deschide minți. Ea îmbogățește oamenii și viețile lor. Ea bate logica. Ea face parte integrantă din educație. Sau ar trebui să facă, pentru că sistemul educațional reprimă creativitatea, o îngrădește cu reguli, cu „ce ai voie și ce nu ai voie să gândești, să spui, să faci”. Nu vorbești neîntrebat, nu ceri dacă nu ți se spune să ceri și ce să ceri, nu depășești limite, fiindcă e periculos. CINE stabilește toate astea? Cei care trăiesc deja între limite, închiși în propria lor viață. Dar cine e lumea să hotărască limitele vieții mele? Sau pe ale vieții tale? De ce să aștepți să ți se spună ce poți și ce nu poți? De ce nu Faci tu, ca să vezi dacă merită ori funcționează?

Creativitatea înseamnă să nu-ți fie teamă să greșești. Copiilor nu le e teamă să greșească. Și vin mereu cu chestii noi, altfel, „ciudate”, ar zice oamenii mari câteodată. Dacă nu ești pregătit să greșești, nu vei aduce niciodată ceva original. Și până ce ajung adulți, cei mai mulți copii își pierd această capacitate chiar cu „ajutorul” adulților. Se tem de greșeală și așteaptă mereu „momentul perfect” pentru a acționa sau vizează întotdeauna perfecțiunea în tot ceea ce fac, iar perfecțiunea… nu există! Urmarea? Depresii, blocaje, vieți pe care oamenii ajung să și le considere „ratate”… „Și ne conducem companiile în felul acesta. Stigmatizăm greșelile. Și creăm sisteme naționale de educație unde greșeala este cel mai grav lucru pe care îl poți face. Rezultatul este că educăm oamenii să-și piardă capacitatea creativă. Picasso a spus odată că toți copiii se nasc artiști. Problema este că nu reușesc să rămână artiști pe măsură ce cresc. Cred asta cu pasiune: creativitatea nu este dobândită pe măsură ce creștem, ci pierdută. Sau, mai degrabă, suntem educați să o pierdem.”

Am văzut filmulețul ăsta de 3 ori. Zdruncină toată gândirea care nu iese din cutie, care nu iese din tipare. Sir Ken Ribinson mă fascinează cu gândirea lui „out of box”. Este un profesor universitar englez care vorbește de ce însemna viața omului înainte, de ce înseamnă ea acum și de ce ar fi bine să însemne de acum înainte. Am auzit la el atâtea fraze pe care mi le tot spuneam eu însumi, încât deja trăiesc cu impresia că am intrat unul în mintea celuilalt.🙂

Dacă-ți permiți să fii atent câteva minute, ai numai de câștigat!

„Fiecare sistem educațional are aceeași ierarhie a disciplinelor, oriunde ai merge pe glob. Peste tot! nu contează țara. Ai crede că la alții e altfel, dar nu e. Primele în clasamentul importanței sunt trecute matematica și limbile, apoi științele umaniste, iar ultimele sunt artele. Ultimele. Peste tot pe Pământ. Și în aproape fiecare sistem, de asemenea, există o ierarhie în cadrul artelor. Muzicii și picturii, de exemplu, li se acordă un statut superior în școală față de teatru și dans. Nu există sistem educațional pe planetă care îi învață pe copii în fiecare zi să danseze așa cum îi învață matematica. De ce? De ce nu?! Cred că matematica e foarte importantă; dar și dansul este. Copiii dansează tot timpul dacă li se permite; cu toții am face-o. Cu toții avem un corp, nu?

Ceea ce se întâmplă este faptul că, pe măsură ce cresc, începem să educăm copiii în mod progresiv de la șold în sus. Iar apoi, ne concentrăm doar asupra capului. Dacă ar fi să intri pentru prima dată în sistemul de învățământ, ca și extraterestru, și te-ai întreba la ce folosește sistemul educațional public, uitându-te la rezultate, ai vedea ușor cine reușește și cine nu în acest sistem social, cine face totul așa cum trebuie, cine primește toate laudele, cine sunt câștigătorii… Ai vedea că întregul scop al educației publice în lume este de a produce profesori universitari. Oameni care să situeze acolo, sus. Oameni „suprem realizați”. Și își privesc corpul doar ca pe un mijloc de transport al capului. Sistemul nostru de învățământ este construit pe ideea de abilitate academică. Și există un motiv. Întregul sistem a fost creat pentru satisfacerea nevoilor industriale. Astfel că ierarhia se bazează pe două idei. Prima – că cele mai folositoare materii pentru muncă sunt cele mai importante. Probabil că ați fost îndepărtați de lucruri ce vă plăceau în școală, când erați copii, pe motiv că nu veți obține o slujbă bună făcând acele lucruri. Corect? Nu cânta, că nu vei fi un muzician; nu urma artele, că nu vei trăi din artă. Sfat bun. Acum, total greșit! Iar a doua – abilitatea academică ce a ajuns să domine viziunea noastră asupra inteligenței: viața este un sistem continuu de intrare/admitere la universitate. Iar consecința este că mulți oameni inteligenți, creativi, talentați au ajuns să creadă că NU sunt așa. Pentru că lucrul la care erau buni în școală nu era apreciat; era chiar stigmatizat, poate. Nu cred că ne permitem să continuă pe acest drum. Brusc, diplomele nu mai valorează nimic. Corect? Când eram student, dacă aveai o diplomă, aveai asigurat și un loc de muncă. Dacă nu aveai un loc de muncă, era pentru că nu voiai unul. Acum, ai nevoie de un master, unde înainte era suficientă o licență. Și, în continuare, ai nevoie de un doctorat. Este un proces de inflație academică. E un indice clar că întreaga structură educațională fuge de sub picioarele noastre. Trebuie să regândim radical viziunea asupra inteligenței.

Știm 3 lucruri despre inteligență. 1.Este foarte diversificată. Privim lumea în toate modurile în care o experimentăm. Vizual, auditiv, kinestezic. În continuă mișcare. 2.Inteligența este dinamică. Este admirabil de interactivă. Creativitatea, cel mai adesea, vine din interacțiunea modurilor disciplinare diferite de a vedea lucrurile. 3.Inteligența este distinctă.”

Dacă vrei, găsești aici cartea lui Sir Ken Robinson  – „Descoperă-ți elementul. Cum să-ți afli talentele și pasiunile și cum să-ți transformi viața”. Sau doar vezi-l în conferința TED. Iar după aceea, spune-mi dacă te-a lăsat indiferent/ă.🙂

7 thoughts on “Creativitatea. Vindecarea sistemului educational (VIDEO)

    Lucica said:
    Aprilie 7, 2015 la 8:55 pm

    Multumesc pt. articol,Catalin! Mie,una, imi placea matematica in scoala ,dar nu am stiut niciodata cum sa-mi ascund emotiile si, prin urmare,nu am ajuns sa studiez la o facultate.Intre timp am invatat cate ceva despre latura aceasta umana a noastra si sunt multumita ca fii-mea cea mare a ales sa mearga la Arte,cred ca si cea mica o va urma . A venit vremea libertatii de a simti ,de a crea , de a ne integra nu doar mintea , ci intreaga fiinta in procesul vietii cat mai multi oameni!Lumea evolueaza cu fiecare dintre noi si se vede,este minunat intr-adevar!

      drstoica responded:
      Aprilie 7, 2015 la 9:23 pm

      Și eu mulțumesc, Lucica! Sunt foarte de acord cu tine, lumea se schimbă, oamenii se trezesc din visele altora și aleg să viseze tot mai mult pentru ei înșiși, înțelegând că fiecare are dreptul să-și viseze cu drag propria viață. Mă bucur enorm să citesc despre felul în care gândești și în care alegi să-ți susții fetele în ceea ce ele simt că vor să facă în viață. E mare lucru, pentru că ele și generațiile lor vor face, în timp, schimbări mai mari decât am reușit noi până acum.

        Lucica said:
        Aprilie 8, 2015 la 11:05 am

        Asa este,Catalin! Dintotdeauna m-au interesat oamenii si universul nostru interior ,iar visul meu este sa pot sustine familia mea si mai departe ,pe toata lumea ,pt.ca simt ca oamenii au ceva in inima lor , care sta sa iasa la lumina,doar sa le fie cineva alaturi si stiu cum e sa nu fie…Internetul e o minune ca putem comunica ,dar prezenta fizica e de neinlocuit! Stiu ca pot face mai mult si voi face!
        Tu ma inspiri si nu am cuvinte sa -ti multumesc !

          drstoica responded:
          Aprilie 8, 2015 la 11:08 am

          O, nici nu știi cât de mult mă inspiri și tu pe mine, Lucica! Gândurile tale parcă sunt gândurile mele.🙂 Mulțumesc!
          De fapt, ăsta cred eu că este sensul vieții: să ne inspirăm reciproc spre mai bine. Ești un om fericit atunci când îi ajuți pe ceilalți să fie fericiți.

            Lucica said:
            Aprilie 8, 2015 la 6:45 pm

            Ma bucur mult sa stiu asta.Iti doresc sa te simti implinit pe toate planurile !

              drstoica responded:
              Aprilie 8, 2015 la 9:31 pm

              Mulțumesc asemenea!

    adrian0602 said:
    Aprilie 7, 2015 la 9:52 pm

    Reblogged this on adriandc.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s