FlashForward. Amintiri din viitor

Publicat pe Actualizat pe

flash-forward-posterUn serial făcut după romanul cu același nume, scris de canadianul Robert J. Sawyer. 22 de episoade, un singur sezon. Extrem de creativ autorul ideii! Deși pare treabă SF, subiectul se bazează pe multă informație din fizica cuantică și ar putea deveni real în orice clipă, mai devreme sau mai târziu. Mai degrabă mai devreme, decât mai târziu. 🙂

Naratorul: Am trait negândindu-ne niciodata ca viitorul, daca l-am sti dinainte, ne va îngreuna viata. Adevarul este ca… devine infinit mai dificil când stii ce te asteapta.

M-a prins din start. Mi-a luat doar ceva timp până ce m-am obișnuit cu Ralph Fiennes în rolul principal (Mark Benford, agent FBI). E genul de actor care știe un singur rol, indiferent în ce film joacă: încruntat chiar și atunci când zâmbește, privindu-te mereu în ochi pe sub sprâncene, de parcă ceva nu-l lasă cu niciun chip să-și ridice bărbia din piept. Și aleargă mult. La propriu. El e samariteanul în filmul ăsta. 🙂

Într-o frumoasă zi de toamnă californiană, are loc un eveniment straniu, cu urmări foarte grave. Timp de 2 minute și 17 secunde, Mark și toți concitadinii săi își pierd cunoștința și conștiența, căzând într-un somn adânc oriunde se aflau. Apoi, aflăm că nu doar californienilor li s-a întâmplat, ci tuturor locuitorilor de pe glob. Cu două excepții. D. Gibbons și „suspectul zero”.

În cele 137 de secunde, însă, oamenii au „visat” foarte coerent și atât de real… Își vedeau, de fapt, viitorul de peste fix 6 luni, în 137 de secunde comune tuturor. Unii nu și l-au văzut. Pentru că nu-l aveau. Împreuna cu echipa sa, agentul Benford generează o bază de date a salturilor în viitor ale oamenilor, numită Mosaic Collective.

Ecuații, gloanțe, formule, săruturi, tahioni, trădări, experimente cu acceleratorul de particule și vieți date peste cap. Nu e ușor să mai trăiești liniștit atunci când îți cunoști cu precizie câteva minute din viitor. Fie că acel viitor îți place, fie că nu.

Aaron Stark: Tu te temi ca viitorul vazut de tine se va adeveri… Eu ma tem ca viitorul vazut de mine nu se va adeveri.

flashforwardȘi oamenii fac eforturi pentru a schimba ceva din ce li se întâmplă deja sau din ceea ce urmează să se întâmple. Mark, agentul FBI, suferă de complexul lui Dumnezeu. Se crede salvatorul, cel de care depinde viitorul omenirii. Dar ghici ce! Chiar este. 🙂

Naratorul: Testul personalitatii noastre e ceea ce alegem sa facem cu ceea ce am vazut si auzit. E un lucru nemaipomenit.

Cine a provocat dezastrul „adormirii” în care mașini, trenuri, avioane, metrouri, elicoptere și alte chestii care necesită control uman au sucombat, provocând pagube umane și materiale? E doar destinul? Sunt extratereștri? Nu; sunt oameni. Unii care se joacă de-a stăpânii lumii. Și alții care încearcă să-i prindă. Unde poate duce o asemenea descoperire în fond științifică? Cine are dreptate, totuși? Se pot face salturi de conștiință și, implicit, salturi în timp? Fizica cuantică spune deja că da.

Teoria conspiratiei e linistitoare. Îti pune la dispozitie un dusman, îti da pe cineva pe care sa-l acuzi.

Goana după orice există. Cei mai mulți oameni aleargă în fiecare zi pentru a obține ceva, pentru a deține controlul, pentru a-și susține opiniile, nu? Ne-am obișnuit că timpul trece prea repede, că el costă bani, că nu avem niciodată destul și uităm să mai trăim.

Fiecare dintre noi este unic. Dar suntem strâns legati unul de celalalt pentru a forma ceva unitar, un întreg, ceva maret, care nu poate fi înteles decât atunci când ne vom da un pas înapoi pentru a vedea totul în întregimea sa.

La un moment dat, cu totii ne trezim… si atunci vom avea de ales. Vom alege sa speram, crezând ca ceea ce Dumnezeu face este un lucru bun, sau ne împiedicam, lasându-ne prada haosului?

Provocarea o reprezinta sa gasim partea buna din ceea ce vedem. Poate, initial, nu vom fi în stare sa o recunoastem; însa daca vom fi atenti… o vom gasi.

Oamenii sunt și vor rămâne oameni. Cu opiniile lor diferite, cu gradul lor diferit de înțelegere, cu felul propriu în care aleg să simtă și să se comporte, în funcție de tot ce-au experimentat în trecut, de-a lungul vieții. Realitatea e subiectivă. Și binele la fel.

Savantul Frost: 15 martie… Cea mai importanta data viitoare dintre toate.

Agentul Noh: Moartea mea?!

Frost: Nuuu… Moartea NOASTRA! Vezi tu… în toate variantele de viitor posibile, eu nu trec de ziua asta. 15 martie. Azi. În 78% din cazuri, mor de mâna ta.

Noh: De ce?

Frost: Autoaparare, stupiditate, ghinion… as putea construi sute de scenarii. Ideea este ca, odata ce reusesc sa cunosc viitorul, el chiar vrea sa se întâmple. Câstiga putere, greutate. Este ca atunci când scade presiunea atmosferica. Daca noi vrem sa scapam de acea presiune, trebuie sa facem ceva drastic.

Noh: Dar de ce o capcana a mortii? De ce nu ma omori acum?

Frost: Încerc sa ma conformez cu viitorul preconizat cât de mult pot; dar, în acelasi timp, sa permit existenta posibilitatii de a supravietui amandoi. Vreau sa scap, iar tu esti asigurarea mea.

Noh: Esti nebun…

Frost: Majoritatea oracolelor sunt asa, nu? Ele prevad viitorul, iar ceea ce vad ajunge sa le distruga. Nu stiu ce se va întâmpla, dar sansele cele mai mari sunt ca unul dintre noi sa moara astazi.

5 gânduri despre „FlashForward. Amintiri din viitor

    Gabriela a spus:
    Aprilie 6, 2015 la 1:21 pm

    Am vazut si eu seria asta anul trecut si m-a captivat din prima. Dar m-a si pus pe ganduri, chiar daca pe alocuri era cam exagerat. In ziua de azi tehnologia avanseaza cu viteza luminii, si eu chiar cred ca sunt multe lucruri deja inventate, de care noi habar nu avem si care deja ne controleaza viata fara sa stim.
    Daca ai ocazia si nu l-ai vazut deja, iti recomand sa vezi Jericho. E interesant subiectul, iar mie mi-a placut sa analizez oamenii si reactiile lor de supravieturie in situatia prezentata.

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 6, 2015 la 1:39 pm

      Gata, s-a notat, mersi frumos! 🙂
      Apropo de ce ai scris tu. Sunt și eu sigur că există tehnologii de care se uzează deja, fără ca noi să știm ce și cum. Am, printre altele, convingerea că oamenii au intrat în contact real cu civilații extraterestre. Probabil că asta îi și împiedică pe unii să facă praf planeta asta.
      În Flashforward, mi-a plăcut foarte tare ideea celor 2 minute și 17 secunde. Călătoria în timp, teleportarea au fost experimentate fizic, doar că nu au reușit să înțeleagă foarte bine procesele astfel încât să le poată repeta oricând, de oricâte ori vor. Teleportarea a reușit-o prima oară un profesor cercetător român în Anglia, cu un obiect, la o distanță de vreo 10 km.

        Gabriela a spus:
        Aprilie 6, 2015 la 2:09 pm

        Ai si tu dreptate. Dar ma gandesc ca daca s-ar anunta oficial ca teleportarea si intoarcerea in timp sunt posibile 100% si sigure (de ex), ar crea haos; un haos care ar duce la panica, si panica care ar duce la dezastre. Prea multi ar incerca sa profite de pe urma asta, si nu in bine, evident. Concluzia prin urmare ar fi ca e mai bine ca anumite lucruri sa fie tinute sub cheie. De aceea nici nu auzim de astfel de incercari stiintifice, si suntem bombardati cu ce a mai facut Kim Kardashian sau alte asemenea de pe meleaguri autohtone. 🙂 Dar la mine cel putin, tot exista acea curiozitate si sete de a cunoaste mai mult despre ceea ce conteaza…
        Ah, si daca imi mai permiti o recomandare, referitoare la contactul cu viata extrateresta, alt serial care mi-a atras atentia e Falling Skies. E un SF plin de suspans. Doar primul sezon merita, pe urma se cam strica… Si uite asa ti-am facut program pentru zilele ploioase 🙂

          drstoica a răspuns:
          Aprilie 6, 2015 la 4:11 pm

          Da, probabil că e mai bine ca anumite informații să le primim cu lingurița. 🙂 Cine vrea cu adevărat să afle, găsește sursele necesare, citește, experimentează, simte cum a evoluat conștiința umană, pe ce nivel se află mai nou și încotro duce totul.
          Falling Skies era deja în prospecție, a avansat puțin în susul listei de seriale. 🙂 Că am o listă întreagă. 🙂 Îți mulțumesc mult, Gabi! Comentăm după ce le vom fi văzut amândoi. 🙂

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 8, 2015 la 1:56 am

      Da, e un alt fel de film. Am văzut 3 episoade. Interesant! E, cum s-ar zice, „de modă veche”. Se bazează pe reacții, frici, acte de eroism în absența unui subiect concret. Eu mărturisesc că prefer scenariul anilor 2010. 🙂 Dacă ai observat, în serialele de gen făcute în ultimii ani, primul lucru care intră în scenă, chiar dinainte de genericul de start, este subiectul „boom”. În FlashForward, direct cele 2 minute și 17 secunde. În Resurrection, prima secvență e cu acel copil american care se trezește singur în balta din China. E o mai mare provocare pentru un scenarist să-și vândă din start subiectul, pentru ca apoi să creeze permanent noi și noi agățători pentru atenția spectatorului. Privind seriale gen Jericho, mi se pare că totul trenează, că se trage de timp pentru că nu au ce oferi. De aceea s-a și schimbat stilul de a scrie. Ca scenarist, dar și ca telespectator, agreez mai mult stilul nou. 🙂 Însă e chestie de gusturi, bineînțeles.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s