Îndrăznește!

Posted on

Să ce?

Să visezi așa cum adulții îți spun să n-o mai faci, că nu mai ești copil.

Să crezi, chiar dacă se vor găsi destui să te contrazică.

Să greșești, pentru că nu s-a născut încă omul care să fi ajuns sus fără să greșească mult încă de jos.

Să acționezi, fiindcă acțiunea e întotdeauna mai bună decât inacțiunea.

Să te consideri fericit, știind că starea de bine se amplifică atunci când o hrănești cum se cuvine în mintea ta.

fara-limite

16 thoughts on “Îndrăznește!

    calinakimu said:
    Martie 24, 2015 la 7:17 am

    Am „nimerit” intamplator pe blogul tau…optimist. Adevarat, este nevoie de recapatarea increderii ce a fost in mare parta prost orientata sau pur si simplu distrusa de educatie.
    Am insa unele completari…
    Nu avem nevoie de vise, cum nu avem nevoie de concluzii. Visele ne scot din realitate, o realitare la care insa nu am ajuns. Ce traiesc oamenii acum, nu reprezinta REALITATEA, cat visul ca traiesc.
    Omul nu trebuie sa ajunga sus. El trebuie mai intai sa afle unde se afla. „Sus” nu este decat un model, o conditionare straina de nevoile reale ale individului.
    Actiunea nu este mai buna decat inactiunea…este mai buna decat reactiunea. Inactiune nu exista „stricto senso” Este drept ca actiunea este inteligenta, fata de reactiune care nu este decat un raspuns la o intrebare care nu ai pus-o tu.
    In fine…mintea nu trebuie hranita cu mizerile lumii noastre. Ea trebuie linistita, sa devina tacuta pentru a primi revelatia, pentru a descoperii ceea ce STIE deja fara sa stie, adica fara sa constientizeze. Fericirea, adevarul, libertatea, iubirea, trebuie redescoperite, constientizate, nu invatate.
    Cu siguranta ca n-am deranjat prin completarile mele…pentru multi incomode, dar cum nu toti fac parte din „multime”….

      drstoica responded:
      Martie 24, 2015 la 10:29 am

      Îți mulțumesc foarte mult pentru comentariu, pentru completări! Sunt binevenite. Realitatea este ceva subiectiv, este ceea ce simte și vede fiecare dintre noi. Nimic nu e bun, nimic nu e rău; totul este ceea ce este. Fiecare om (vede, înțelege, experimentează) trăiește ceea ce este pregătit să trăiască. Și atunci, la nivelul de conștiință la care ne aflăm (ca specie), avem nevoie să simțim cum urcăm, avem nevoie să visăm, căci viața însăși este un vis. Avem nevoie să acționăm pentru a ne trăi visele și visurile. E adevărat, în mod suprem, avem nevoie doar să fim; dar asta e treapta cea mai de sus a evoluției umane. Până acolo, urcăm treptele intermediare, fără încrâncenare, fără orgoliu, fără rezistență la orice, fiecare în ritmul său. Pentru că orice „nu așa” este o limitare. Din unele situații câștigăm, din altele învățăm. Se numește recadrare. Un instrument interior extraordinar de a ne face viețile așa cum ne dorim, nu doar așa cum se așteaptă ceilalți să ni le facem. Fiecare om trăiește după regulile lui. Important este să fie fericit cu el însuși și cu cei care-l înconjoară.🙂

        calinakimu said:
        Martie 24, 2015 la 10:43 am

        Eu nu inteleg viata ca perdere/castig…nici ca sus/jos…cum nu cred in „reguli. Cred in corect/gresit, dar asta nu este o alegere. Cat timp este alegere, este confuzie. Cand stii…STII, nu mai incapa altceva, iar acest „stiut” nu este o conditionare, o cunostinta capatata.
        Visele sunt iluzii generate de procesarea trecutului. REALITATEA depaseste orice imaginatie…iar visul vietii…de care vorbesti este starea de actor / spectator, de martor/paricipant, acea stare paradoxala, de dezimplicare…pasionala. Subiectul este simplu, dar mintea noastra a comlicat extrem de mult…totul. Traim conceptual, in loc sa vietuim real. Repet, realitatea nu este un pragmatism logic, matematic…Realitatea este PREZENTUL. Din pacate mai toate conceptele sunt corupte…
        Ma bucur sa regasesc preocupari convergente…

          drstoica responded:
          Martie 24, 2015 la 11:33 am

          Rezonez cu tine: nici eu nu văd viața ca pe un câștig sau o pierdere. Asta înseamnă recadrarea: din unele întâmplări câștig, din altele ÎNVĂȚ. Mintea omului are nevoie de recadrare pentru a evolua.
          Teoretic, așa este: când știi, știi. Dar care dintre noi, dintre cei 7 miliarde și jumătate, are părerea corectă despre „adevăr”? Fiindcă, luate în detaliu, nu există două păreri identice. Așa cum ADN-ul certifică faptul că nu există doi oameni la fel. Adevărul absolut există; doar că nu-l cunoaște niciunul dintre noi. Legea relativității. Deocamdată, suntem relativi, dar evoluăm.
          Dacă nu luăm asta în considerare, tindem doar să ne impunem propriul adevăr. Or, soluția fericirii e cea care contează într-o viață de om. Contează cum reușesc eu să fiu fericit ajutând pe cât mai mulți să fie fericiți.
          S-a constatat că mintea omului își dorește mult mai tare să i se dea dreptate cu orice preț, să dețină adevărul de fiecare dată, decât să găsească o cale, o soluție, o stare de bine. Centrarea în prezent este modalitatea de a ieși din închisoarea trecutului, pregătind viitorul așa cum ni-l dorim. Dar conștientizarea, prezența presupun înțelegerea și acceptarea tuturor, cu bune și cu rele. Fiindcă, altfel, cine poate spune ce e corect și ce e greșit? De unde știu că adevărul meu despre corect și greșit este cel bun? Nu știu. Și pot accepta că adevărul meu e în regulă pentru mine, iar ceilalți îl pot înțelege ori nu. Harta nu e totuna cu teritoriul. E nevoie ca eu să-mi ajustez harta după teritoriu, ca să fiu fericit; fiindcă nicicum teritoriul nu se va schimba el după harta mea.🙂 Schimbarea începe întotdeauna cu mine.

            calinakimu said:
            Martie 24, 2015 la 12:40 pm

            Am scris peste 200 de articole despre acestea…Eu vad altfel realitatea. Mintea trebuie curatata de cunoastere, de vechi. Numai o asemenea minte libera STIE, primeste revelatia. Nu este o chestiune ce „crestere” de evolutie. este doar de a te pune in „stare, de a fii ACOLO. Pentru asta este nevoie de relaxare, echilibru si tacere, acea tacere speciala a mintii, nu linistea fara de zgomote. Nu este vorba de practicarea unor exercitii oculte, de initiere…cat tine de constientizare. Cand vei realiza ca ASA NU SE MAI POATE, cand vei realiza falimentul tuturor religilor, filosofiilor, sistemelor…atunci nu-ti mai ramane decat sa gasesti in tine raspunsurile. Acestea sunt revelatii, nu obtinute in urma invatarii, in urma evolutiei pas cu pas. Pas cu pas…mergi in mormant. Realitatea este la indeSUFLETUL fiecaruia, este o dumirire. Un vechi proverb chinezesc spune ca oamenii se nasc infiniti, dar putini mor astfel…
            Ne nastem perfecti d.p.d.v. spiritual, chiar daca venim cu un inconstient plin de reziduri, sau cu un ADN de care suntem intr-un fel sau altul…raspunzatori.
            Din nefericire educatia nu valorifica perfectiunea, cat cultiva gregaritatea, imperfectiunile inconstientului rezidual, sau asa zisului destin. Cum subiectul este generos si cum este simplu sa complici si complicat sa simplifici…ramane si pe alta data.

              drstoica responded:
              Martie 24, 2015 la 12:56 pm

              Eu respect viziunea ta și, în mare parte, sunt foarte de acord cu ea. Dar îmi permit să am propriul meu sistem de credințe și convingeri, care, îți spun sincer, funcționează.🙂 Nu mă poți invalida, fiindcă sunt un om liniștit, entuziast, de acțiune, fericit.🙂
              Pentru a înțelege și accepta cu adevărat realitățile, în drum către Adevărul acela mare, e nevoie de o împăcare de tip body-mind-spirit. Psiho-neurologia, biologia fractală (celulară și moleculară), fizica cuantică, neuro-imonu-fiziologia și altele sunt la fel de importante pentru spirit, pentru înțelegerea superioară a vieții, a Universului. Dacă le dăm deoparte, dăm deoparte Adevărul. Și rămânem doar cu acea nevoie obsesivă de a ni se da dreptate, nu contează cum.🙂 Eu am avut plăcerea și onoarea să cunosc persoane foarte evoluate d.p.d.v. al conștiinței umane, oameni cu adevărat fericiți. Dar cu opinii relativ diferite. Cum aș putea eu să le contrazic fericirea, împlinirea personală evidentă, chiar dacă nu avem aceleași păreri?

                calinakimu said:
                Martie 24, 2015 la 2:37 pm

                Eu nu contrazic pe nimeni…sustin ca adevarul este unul singur, ca si realitatea. Faptul ca fiecare o dam dupa „deget” cum ne convine…este problema. Adevarul, iubirea, libertatea nu por fi confiscate in nume propriu.Diversitatea in Unitate, nu inseamna ca fiecare trebuie sa avem un punct de vedere personal asupra „generalului”. Numai compulsionad, compasionand in mod oeganic cu intregul, fericirea, iubirea, adevarul au sens. Evolutia este individuala, dar nu ne putem bucura decat impreuna…Fiecare are calea lui, dar oceanul este comun.
                Ca sa fiu mai explicit…eu nu vreau sa conving pe nimeni, deoarece nu am convingeri, am doar TRAIRi. Cred insa ca numai impreuna putem compasiona, putem fi liberi…fericiti. Aceasta regasaire a unitatii o clamez eu. Pentru aceasta va trebui sa ne punem in stare sa primim noul, realitatea, care se manifesta ca vesnicul PREZENT atemporal. Nu cred decat in autoritatea fiecaruia de a-si gasi calea. Maestrii spirituali, savantii, autoritati spirituale…sunt in regula , cum in regula sunt eu sau tu ca LIDERUL propriei cai UNICE a fiecaruia. Nu cred in psiho-neurologie, biologii fractale, fizica cuantica…neuro…s.a.m.d. Toate acestea te indeparteaza de centru, de realitatea simpla, clara, serena, care nu are nimic stiintific sau mistic.
                Acum…fiecare poate simplifica sau complica lucrurile dupa bunul sau plac…Dar este pacat sa mergi pe ocolite cand TOTUL se afla la indeSUFLETUL tau, nu la o aruncatura de bat…este AICI si ACUM, dar padurea uneori se vede greu de copaci. Asta este necazul meu…drobul de sare. Nu este infatuare, cat compasionare. Nu vorbesc decat din experienta proprie…Nu stiu persoane mai evoluate sau mai purin evoluate. Nu ma intereseaza. Stiu ca nu ne aflam intr-o competitie. Fericirea nu este optionala…este sau nu este. Nu poti avea opinii contradictorii si sa-ti manifesti Universalitatea. Cand iubesti esti UNUL, te dizolvi, nu ai opinii contradictorii. A compasiona, rezona, empatiza cu totalitatea …Iisus o explica atat pentru profani, cat si pentru docti : „Eu si Tatal…una suntem”. Dispare individualitatea egotica.

                  drstoica responded:
                  Martie 24, 2015 la 3:03 pm

                  Respect opinia ta; eu am spus ce am avut de spus.🙂

                    calinakimu said:
                    Martie 24, 2015 la 3:11 pm

                    Nu am spus tot ce am de spus, dar nu asta este ideea. Ce am de spus voi spune in continuare pe blogul meu…in rest voi comenta…pe unde apuc, mai ale daca sunt invitat.

                      drstoica responded:
                      Martie 24, 2015 la 3:26 pm

                      Be my guest! You welcome! cum s-ar zice pe la mine pe la țară.🙂

                      calinakimu said:
                      Martie 24, 2015 la 3:42 pm

                      Mai la tara ca la mine? Nu cred…Traiesc de peste 20 de ani intr-un sat mic si pitoresc.
                      Cu placere si alta data…

    adrian0602 said:
    Martie 24, 2015 la 9:52 am

    Reblogged this on adriandc.

    Philip said:
    Martie 25, 2015 la 8:46 am

    Buna dimineata! Sunt bucuros pentru fatul ca in perioada asta am un respiro, dimineata, la job si reusesc sa vad ultimele postari inainte de-a o lua din loc…
    Fara a avea pretentia si constient fiind de faptul ca nu sunt atat de citi si cultivat in domeniul psihologiei, psiho-neurologiei,biologiei de nu stiu ce fel, fizicii cuantice s.a.m.d., citind postarea zilei si dialogul generat mai apoi, am ramas cu o singura senzatie. Anume ca poti fi mama si tatal stiintelor laolalta daca ego-ul te impiedica… Daca ego-ul te impiedica.(„fara a prinde chiar de veste…”)
    Si inca, fatul ca poti spune ce vrei, in cele mai frumoase si (teoretic)pline de calm si iubire cuvinte, daca CEVA razbate din spatele lor.
    So, doc, liniste si pace la tara, chiar daca nu e chiar asa la tara ca la altii…🙂
    PS: Indrazniti si iertati de am gresit cu ceva ori cu oarece! Cuiva. Oricui.

      drstoica responded:
      Martie 25, 2015 la 12:12 pm

      Bună dimineața, Philip, și mulțumesc! Științele, neuroștiințele nu există pentru ca noi să depindem de ele, ci pentru ca noi să ne folosim de ele spre a ne fi mai bine. Important este ce simți, cum simți, cum vrei să simți și cât de bine te îndrepți într-acolo. Iar tu, din cât pot eu observa, simți frumos și bine!🙂
      La mine, „la țară” înseamnă în cartier, că alta nu mai am.🙂
      O zi perfectă să ai!

    Monica said:
    Martie 25, 2015 la 10:27 pm

    Indrazneste sa traiesti cum vrei tu si cum consideri tu ca e cel mai bine pentru tine. Si indrazneste sa fii fericit cu ceea ce ai!

      drstoica responded:
      Martie 25, 2015 la 11:59 pm

      Perfect adevărat, Monica!

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s