Organele, în varianta strămoșească și academică :)

Publicat pe

2Deși ne-am obișnuit că bunul simț și educația aleasă ne șterg din vocabular și din minte (?) cuvinte considerate obscene pentru că denumesc organe absolut reale, utile, la care nimeni n-ar renunța cu niciun chip🙂 , Academia Română, sub înaltul patronaj al Regelui, a editat (în 1942) un supliment oficial, cu mare valoare documentară, al Atlasului Lunguistic Român. Un fel de completare la dicționarul limbii noastre de atunci. Coordonatorul său a fost profesorul universitar clujean Sextil Pușcariu. Adică, figură reprezentativă a culturii autohtone.

Și înșiră oamenii acolo tot ce se folosea în momente de ocară sau de plăcere carnală, prin diferitele regiuni ale țării.

Ghici la ce ziceau maramureșenii „veseleancă”! Dar dobrogenii – „pipoașcă”? Și moldovenii – „dănănaia”? Iar muntenii – „daravelă”? Și oltenii – „haia”? :))

Ce-o fi fost „flecarul” pe vremuri?

Dar următoarele cre’ că știți la ce se refereau, nu? „Am avut sîmbră cu muierea, am avut pat, o umblă la ia, o trage, am țicnit-o bine, a ciufuluit-o, bagu-mă-n tini, am șăduit cu-o femeie, sâ drăgostiesc, a lucrat cu-o foată, s-a avut bini cu ia.” Carevas’zică… verbul „a trage” are înțelesuri populare din cele mai vechi timpuri. :))

Monica Busuioc, directorul Secţiei de Lexicologie a Institutului de Lingvistică al Academiei Române, nu se așteaptă curând la o lucrare asemănătoare cu cea realizată de instituția academică în anii ’40, când s-a muncit mult pentru a aduna laolaltă expresii de gen din toate regiunile istorice ale țării.

„Eu nu consider aceste cuvinte ca a fi obscene. Cuvintelele sunt cuvinte, ce e în spatele lor poate fi obscen. Tonul și maniera fac diferența. Așa-zisele cuvinte obscene sunt cuvinte vechi, moștenite din fondul lexical și provin din latină și slavă. Ele sunt de pe vremea când românii nu aveau nimic scris”, zice respectabila doamnă.

„A venit un onorabil doctor la mine și m-a întrebat amuzat, știind că lucrez la Dicționarul Academiei Române: Pentru pulă avem cuvântul penis, dar pentru pizdă nu avem termen științific. De ce?

Nu știu, i-am răspuns sincer.”🙂

Textul integral și savuros despre această lucrare academică îl poți citi oricând aici. Gabriel Botezatu a fost la Academie să vadă cum mai înjurau bunicii.🙂

Pozele sunt de pe vice.com. Mulțumesc.

1

4 gânduri despre „Organele, în varianta strămoșească și academică :)

    Philip a spus:
    Martie 20, 2015 la 8:11 am

    Foarte tare Doc! E bine sa nu uitam. Si la fel de bine ar fi sa nu „ne dam loviti” si atacati de limbajul asta arhaic. Nu e nimic urat in a cunoaste radacinile limbii tale. Urat/necuviincios nu e limbajul in sine ci modul/locul/imprejurarea in care omul il foloseste. Poti sa stii, ca si cultura generala toate lucrurile astea dar nu te obliga nimeni sa le si folosesti.
    Uite, eu de o vreme sunt fascinat de arhaisme, de limba veche, fara tone de neologisme, si citesc. E frumoasa foc limba asta! Citesc, asimilez si folosesc in vorbirea curenta. Iar prietenii si colegii de serviciu ma privesc ciudat, brusc am devenit „taran”. Hihihi!!! Dar prefer taranul asta omului modern, utilizator de OMG, LOL, WTF etc.
    Parerea mea.

      drstoica a răspuns:
      Martie 20, 2015 la 10:51 am

      Mulțumesc!
      Da, Philip, sunt foarte de acord cu tine. Merită să știm, să analizăm, să reținem lucrurile astea ca pe niște forme alternative de exprimare, ca pe niște rezultate ale creativității populare. Pot fi amuzante, pot fi interesante din mai multe puncte de vedere. Și, exact așa cum spui tu, paraverbalul e cel care, de regulă, decide reacția, nu cuvinte în sine. Felul cum le spui înseamnă foarte mult.
      E interesant experimentul tău cu arhaisme.🙂 Îmi amintesc de actorul Ernest Maftei. Îmi plăcea enorm să merg pe la el, să-l ascult povestindu-mi fel și fel de întâmplări super amuzante, ca un Creangă autentic, necunoscător de limbi străine și expresii cool.🙂 Recunosc, pe de altă parte, că au și neologismele farmecul lor, din punctul meu de vedere. Totul ține de context, de atitudine, de ce vrei să transmiți… Dau fiecărui Cezar în parte ce el al fiecărui Cezar în parte.🙂

    zaraza26 a spus:
    Martie 20, 2015 la 10:07 am

    Eu folosesc cand vorbirea ingrijita, pretioasa, cand ma cobor in tenebre si scot de acolo… te miri ce. Dar ambele se intampla foarte rar. De obicei imi place sa vorbesc o limba frumoasa, colorata cu expresii lexicale savuroase, asa cum m-am obisnuit de cand vorbeam acasa cu mama. Glumeam mereu facand apropouri despre cuvinte: castraveti-beti etc. Dar cuvintele zise obscene le-am auzit de la colegii de scoala si am inceput sa injur din clasa a noua. Cand am realizat ca nu mai pot scapa de injuraturi la nervi, am inceput sa… bat apropouri. Injuratura mea originala este „pisici si alte pasari!”.😀

      drstoica a răspuns:
      Martie 20, 2015 la 10:54 am

      Gravă înjurătura cu pisici, să nu mai vorbești așa urât! :))
      Eu am crescut în cartier și am fost, de mic, în contact cu un limbaj pe care nicăieri în altă parte nu-l auzeam. Oamenii de acolo sunt foarte creativi, foarte inteligenți în lipsa aia a lor de multă școală. Eu mă pot mula ușor pe context în ceea ce privește exprimarea. Și apreciez fiecare aspect al limbii române, fără să blamez nimic. E mult mai important cum spui decât ce spui.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s