Când paranoia devine ceva normal

Posted on

ascultareAi gândit vreodată și din punctul ăsta de vedere? Ți-ai închipuit că lucrurile nu stau 100% doar așa cum citești în presă sau cum zic cei din preajma ta? Ai încercat să te pui în locul oricărui om care greșește grav, așa cum te pui în locul eroului pozitiv? Doar astfel vei reuși să găsești soluția care împacă situația, care o rezolvă cu adevărat, pe termen lung, nu pe cea care „pune capac” cuiva și-atât.

O minte deschisă, out of box, își pune sieși întrebări din toate perspectivele posibile. Astfel încât, să ia hotărâri înțelepte, nu numai inteligente. Cu sinceritate, cu putere de empatie și cu calm.

Un avocat, fost judecător, face niște mărturisiri care dau de gândit. Nu înseamnă că deține adevărul absolut, că e fix așa cum spune el, că are punctul de vedere cel mai corect. Dar e un punct de vedere de luat în seamă. Pentru noi înșine, merită să gândim puțin și la cum vede el lucrurile. Mai jos postez un fragment dintr-un interviu interesant pe care-l poți citi în întregime aici, pe un site de avocatură.

Ca judecator, intri într-o chestie din asta, de restrictii de toate felurile. În primul rând sociale… Nu ai cerc de prieteni. Cercul tau de prieteni e tot în instanta. Nu ai. Nu ai voie. Asta este. Te protejezi.

E o lege a vietii de judecator – si scrisa, si nescrisa. Facusem un tic la un moment dat, cu berea asta fara alcool. Mi-a atras cineva atentia ca învârteam berea asa tot timpul. Zice: „Bai, ce dracu ai de tot freci sticla aia acolo?” 

Si atunci m-am gândit, am constientizat si mi-am dat seama ca facusem ticul asta, sa se vada în toate pozitiile ca e fara alcool. Eu mai ieseam cu fiul meu – eu îmi luam o bere fara alcool, si lui suc sau ce voia. Si facusem ticul asta nervos ca, indiferent din ce parte faci fotografia, sa se vada ca este fara alcool, adica sa se vada eticheta, cum ar veni…

Controlul psihologic este obligatoriu, însa doar la admiterea în magistratură. Pentru ca ei au vrut sa ne impuna controale psihologice periodice. Problema e asa. Boala psihica la judecatori e foarte întâlnita. Avem la cazuri în instante… Multe, crede-ma! Practic, nu exista instanta, spunem noi, în care sa nu întâlnim o persoana cu probleme. Boli psihice evidente. Din pacate sistemul nu are solutii pentru ei, adica nu putem sa-i pensionam medical, nu ai ce sa le faci. De obicei sunt tinuti acolo, din mila si din confraternitate… Îi tinem, îi protejam.

Nu merge sa faci controale. Pentru ca psihologul este o forma de limitare, o obligare. Sa ma supui pe mine, ca judecator, la un control psihologic obligatoriu este o limitare pe care mi-o aduci mie. Si nu ai voie sa ma limitezi. Eu ca judecator sunt numit pe viata, nu ma poate da nimeni jos de-acolo, nici politicul, nimeni, nimeni. Asta e ideea inamovibilitatii judecatorului. Un psiholog ma poate da jos. Un control psihologic. Aici e problema.

Este hiatusul acesta enorm între ceea ce esti în sala, puterea pe care realizezi ca o ai, si ceea ce esti tu de fapt în plan social – si nu numai social, familial… Personal, da? E o prapastie enorma. De-aia, ti-am spus, gresesc astia.

Și constați că sistemul în sine are probleme, el e cel care creează și problemele oamenilor. Iar dacă vrem ceva mai bun de la viață, hai să schimbăm lucrurile începând cu noi înșine; fiindcă și noi suntem sistemul. Când paranoia devine ceva normal, e cazul să vindecăm lucrurile din temelii, începând cu educația pe care ne-o dăm acasă, la școală, în societate, la orice vârstă.

5 thoughts on “Când paranoia devine ceva normal

    Mala said:
    Martie 16, 2015 la 10:29 pm

    Prima data trebuie stabilite limitele normalului si-ale paranoiei, daca se poate. Si, la o adica, cine stabileste aceste limite ?

      drstoica responded:
      Martie 16, 2015 la 10:40 pm

      Cine stabilește? Fiecare pentru el.🙂 Important este cât îl închid sau cât îl deschid acele limite către înțelegere, către dezvoltarea personală, către transformarea în mereu mai bine.

    Gabriela said:
    Martie 17, 2015 la 12:38 pm

    Paranoia e peste tot in ziua de azi. Oamenii traiesc ca niciodata in FRICA. Intr-o frica de tot si de toti. De aceea de cele mai multe ori uita sa gandeasca iniante sa actioneze sau sa vorbeasca. Pacat.
    Nu pot sa nu las aici 2 din citatele mele preferate, mai ales primul🙂
    “Assume nothing, question everything, open your eyes, challenge the opposition, and start thinking.” – Unknown
    “All the problems of the world could be settled easily if men were only willing to think. The trouble is that men very often resort to all sorts of devices in order not to think, because thinking is such hard work.”
    Thomas J. Watson
    Stiu, sunt o rautacioasa.🙂

      drstoica responded:
      Martie 17, 2015 la 2:22 pm

      🙂 Așa e, Gabi. Când oamenii descoperă cum e să aibă și să trăiască conform propriilor valori și convingeri, renunță la fricile transmise de ceilalți.

    adrian0602 said:
    Martie 17, 2015 la 2:47 pm

    Reblogged this on adriandc.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s