Inteligență emoțională vs. Imaturitate emoțională

Când spui „dezvoltare personală”, unii deja strâmbă din nas și replică simplu: vrăjeală, apă de ploaie. De ce? Pentru că ei chiar nu înțeleg ce face treaba aia și, oricum, nu au chef să depună eforturi reale pentru a se dezvolta personal, pentru a ieși din propria zonă de confort.

A te dezvolta personal înseamnă dobândirea de succes pe toate planurile (relațional, familial, profesional, material etc), simțindu-te bine cu ceea ce ești, ce faci, ce ai, fără să conteze în primul rând câte aplauze primești, cum te consideră ceilalți sau dacă lumea face ce-i spui tu ori nu. Nefericirea apare atunci când oamenii trăiesc după regulile lor și nu după regulile noastre. Fiindcă, nu-i așa?, suntem siguri că regulile noastre arată cel mai bine. Iar dacă ceilalți nu fac ce vrem noi, îi biciuim imediat; îi facem de râs cu lucruri din auzite, inventate și neverificate; îi judecăm și-i etichetăm cum putem, considerând că ne amuzăm sănătos și criticăm constructiv. Dar ne amăgim, căci în sufletele noastre e deranj mare, e neîmplinire, e gol, e mereu lipsă câte ceva, e trist. Prea trist.

Lorand Soares Szasz, business coach, trainer și public speaker, este unul dintre acei români care chiar se dezvoltă personal. Care se simte bine în pielea sa. Care a învățat să-și trăiască viața guvernat de propriul sistem de valori și nu după criteriile altora. Care știe să răspundă civilizat, cu zâmbetul pe buze, chiar și atunci când este înjurat. A te dezvolta personal mai înseamnă, printre altele, să adaugi valoare celor din jurul tău. Să fii așa cum și ei ai vrea să fie. Să dăruiești ceea ce ei s-ar putea să nu reușească să-ți dăruiască.

Nu trebuie să fii de acord cu tot ceea ce scriu eu aici, dar merită să-ți pui întrebări.

Lorand a postat pe facebook-ul lui un foarte scurt dialog cu un prieten. Imediat, Zoso (Vali Petcu), un bloger celebru și foarte critic, cu foarte mare trafic în online, a scris ceva, făcându-l praf pe Lorand.

Citește în poze și între ghilimelele de mai jos și hotărăște tu cine e omul mai câștigat, cine cui ce fel de valoare adaugă, cum pare că se simte unul și cum se simte celălalt în viața lui. Nici măcar nu detaliez ce părere am eu despre întâmplare în sine. Doar atât: că îl stimez și îl apreciez încă și mai mult pe Lorand.

Cine manifestă cu adevărat putere: cel care nu se lasă angrenat într-un război inutil și care consideră că are tot ce-i trebuie în viață? sau cel care dă cu barda în stânga și-n dreapta, plângându-se permanent că țara asta e de rahat?

Fiecare om trăiește ceea ce alege să trăiască. Fiecare dintre noi devine media acelor persoane de care se înconjoară (inclusiv pe net, de la tv, din presa scrisă, din filme…). Fiecare e liber să fie fericit sau să-i facă și pe alții nefericiți dacă el nu este. Veșnica poveste cu capra vecinului. 🙂

Mi-am permis să postez răspunsul aproape integral (lung) al lui Lorand Szasz, de pe site-ul său, iar dacă vreți să aflați mai multe despre persoana în cauză, aici este. Nu, nu-i fac reclamă. 🙂 Doar mai învăț ceva de la acest om.

„Te salut, Vali.

Permite-mi sa iau articolul tau si sa raspund la fiecare aspect prezentat de tine, cu educatie si bun simt.

Nu o sa intru intr-un joc in care sa ne improscam cu noroi, pentru ca nu am experienta ta in acest domeniu si sigur m-ai invinge. Vreau doar sa iti raspund in stilul caracteristic unui ardelean: lent, calm si cu pauze.

Titulatura de “cel mai bun speaker” mi-a fost oferita in cadrul evenimentelor “Business Days” (probabil cele mai mari si mai importante evenimente de business din Romania) pentru prestatia pe scena si pentru calitatea informatiilor livrate. Premiul a fost acordat pe baza unor criterii foarte clare.

Este un premiu simbolic, evident, dar care este dat pe baza unor lucruri concrete, nu pentru ca s-a trezit cineva dimineata si s-a gandit sa se autointituleze cel mai bun. 🙂

Tu, la randul tau, participi la multe conferinte in calitate de speaker si cunosti foarte bine ce inseamna acest lucru. Si stii la fel de bine ca, daca scrii bine, nu inseamna ca si vorbesti bine (in public).

Evident, aceasta conversatie este prost transcrisa ori de tine, ori de prietenul tau. Are multe lacune.

In primul rand, nu am fost in Spania, ci in Portugalia.

In al doilea rand, nu atunci mi-am descoperit chemarea de public speaking, ci mult mai tarziu. Dar acestea sunt detalii.

Vreau sa raspund la intrebarea: “dar ce il califica sa vorbeasca despre asta?”

Vali, am avut placerea si binecuvantarea sa lucrez in cea mai mare firma de business coaching din lume (antrenori de afaceri). Firma se numeste ActionCOACH. Eu am lucrat in biroul din Porto.

Acolo, am avut ocazia sa invat de la cei mai buni din lume cum sa construiesti o afacere de succes pe baze solide si nu pe tunuri, cum se obisnuieste in Romania.

Dupa experienta de acolo, am venit in Romania si mi-am deschis firma mea (o provocare mult mai grea decat o credeam eu la inceput).

Dupa putin timp, am pierdut toti banii, dar am reusit sa ma redresez si sa aplic informatiile invatate. Am facut multe greseli. Dar am facut si multe lucruri bune.

Am ajuns de la o firma cu un angajat, la patru firme cu 35 de angajati in doar 3 ani. Aceste greseli si realizari ma califica sa vorbesc despre antreprenoriat.

Intrebarea pentru tine ar fi: pe tine ce te califica sa vorbesti de rau persoane pe care nu le cunosti sau cursuri la care nu ai participat?

Nu ma astept la un raspuns, este doar o intrebare retorica pe care si eu trebuie sa mi-o adresez din cand in cand.

Daca esti un bun blogger, inainte sa publici un articol faci un pic de research (cautare pe limba noastra).

Iar daca faci un pic de cautare, vei gasi nu doar firmele pe care le am, cifra de afaceri si numarul de angajati, ci si sutele de mesaje primite de la cei pe care i-am inspirat, ajutat si dezvoltat.

Cateva vei gasi aici si alte sute pot sa iti trimit daca esti curios de rezultatele obtinute de clientii mei. Dar, presupun ca, de fapt, pe tine nu te intereseaza acest lucru. Asta pentru ca articolul tau nu ar mai avea farmec.

Pretul biletului nu este 150 lei. Sustin seminarii gratuite, care au dublu scop: sa educ piata (inclusiv scepticii) si sa ma promovez.

Cursurile platite pe care le tin sunt foarte scumpe. Din cunostintele mele (si nu spun ca stiu tot), sunt cele mai scumpe cursuri din Romania. Asta, pentru ca sunt cursuri practice, care aduc si rezultate, nu povesti frumoase din carti.

Realizarea mea nu consta in masina pe care o conduc, nici in banii pe care ii castig, nici in firmele pe care le am.

Realizarea mea este sa am o sotie fericita, care ma iubeste, sa am o familie implinita, sa pot da de lucru si sa ofer conditii decente (chiar bune) angajatilor mei si sa imi ajut clientii sa isi conduca firma la urmatorul nivel. Daca pe langa aceste lucruri mai pot sa si calatoresc si sa imi permit si o masina confortabila, e deja un bonus.

Vad ca, totusi, ai facut un pic de munca de cercetare.
In prima poza este prima mea masina din Portugalia. A doua masina este o macheta primita de la scumpa mea sotie. A treia, este o masina inchiriata intr-un concediu din Miami.

Masina pe care o conduc nu are nici o relevanta. Ma duce din punctul A in punctul B in siguranta, ieftin si ma ajuta sa castig mai multi bani. Iar, din punctul acesta de vedere, este o masina fantastica.

Vali, iti doresc mult succes in tot ceea ce faci. Iti doresc sa inspiri cat mai multi oameni (in sens pozitiv) si sa ai parte de lucrurile pe care tu ti le doresti in viata.

Iti multumesc ca mi-ai facut publicitate pe blog-ul tau. Desi nu te admir ca stil de scris si ca subiecte abordate, te admir pentru ce ai facut cu blog-ul tau si, din acest punct de vedere, iti sunt recunoscator ca ai scris si despre mine.

Toate cele bune,

Lorand (care invata continuu sa primeasca feed-back) Soares Szasz

p.s.: Nu trebuie sa fim de acord, dar ar fi bine sa fim domni si sa comunicam deschis si etic. „