Carti de dezvoltare personala (1)

Posted on Updated on

cartea_intrebarilorPentru că multă lume mă întreabă ce cărți citesc eu, ce-mi place, ce mă ajută, ce aș recomanda și altora pentru o viață mai bună, mereu încă și mai bună, zic să postez, din când în când, câte un titlu și o vorbă vizavi de conținut.

Se spune despre calitatea vieții tale că depinde de calitatea întrebărilor pe care ți le pui. Fiindcă există deja toate răspunsurile, undeva bine arhivate, nu ai nevoie decât de întrebările potrivite care să facă lumină, să acceseze soluțiile. Oricât de abstract și de greu ți s-ar părea asta, nu trebuie decât să-ți amintești câte „aha”-uri ai făcut când cineva te-a întrebat un lucru ce tu nu te întrebaseși niciodată până atunci.

Omul nu se întreabă din nerăbdare, din neîncredere, dar mai ales de teamă. De teama ca nu cumva răspunsurile să fie altele decât cele pe care și le dorește. Un om puternic nu spune niciodată: „nu, așa nu e posibil, te înșeli”. Ci stă și se gândește: „și dacă ar fi posibil, cum ar fi?”. Fiindcă asta l-ar ajuta să găsească mereu o rezolvare și nu să ascundă problema sub preș. Orice problemă doar ascunsă generează alte și alte probleme o viață întreagă.

Prin urmare, astăzi, îți recomand „Cartea întrebărilor”, de Gregory Stock. Foarte simplă, foarte utilă. E un number 1 bestseller New York Times, cu peste 200 de întrebări special pentru tine. Ia cartea și n-o citi pagină cu pagină. Închide ochii, liniștește-te 30 de secunde și propune-ți să găsești în mod inconștient întrebările care te-ar putea ajuta cel mai bine într-o anume situație de viață pe care o ai deja în minte. Apoi, deschide cartea la orice pagină, la „întâmplare” și răspunde-ți sincer, fără grabă și fără prejudecăți, la întrebarea pe care-ți cade privirea prima dată. E foarte simplu. Totul pornește de la un pic de liniște și de la încrederea că vei afla de la tine niște răspunsuri interesante.

p.s.: Nu aștept comentarii de genul: „nu funcționează, n-are cum”, decât de la cei care întâi citesc sau fac ceea ce le recomand. Altfel, e doar dorința de justificare a ignoranței, îmi pare rău.🙂

13 thoughts on “Carti de dezvoltare personala (1)

    mcooper801 said:
    Februarie 1, 2015 la 3:38 pm

    îmi place numele blogului+originalitatea …succes

      drstoica responded:
      Februarie 1, 2015 la 3:52 pm

      Mulțumesc pentru vizită și pentru aprecieri!
      O duminică perfectă să ai!

        mcooper801 said:
        Februarie 1, 2015 la 3:55 pm

        la fel si multa inspiratie prietendevremerea.wordpress.com

    Pusa said:
    Februarie 1, 2015 la 10:39 pm

    Ma prind in joc!🙂

      drstoica responded:
      Februarie 2, 2015 la 12:37 am

      Perfect!🙂 Dă voie subconștientului să deschidă cartea acolo unde știe el că sunt cele mai potrivite întrebări de ale căror răspunsuri mintea conștientă are nevoie. E un joc pus în sluba vieții tale mai frumoase.🙂

        Pusa said:
        Februarie 4, 2015 la 9:27 pm

        Am primit cartea si ne-am ”jucat” cu ea trei persoane. Ai avut dreptate!
        Ia sa vad, am priceput bine? Intrebarea pe care am gasit-o ca raspuns la cererea mea, m-a obligat si m-a ajutat sa gandesc mai departe de varful nasului. Miraculos!🙂

          drstoica responded:
          Februarie 4, 2015 la 10:02 pm

          Perfect, Pușa! Asta îi place minții omului cel mai mult: să se joace. Are deja răspunsurile; așteaptă doar întrebările potrivite. Este, într-adevăr, miraculos! Te întrebi: dar cum poate fi întrebarea x pentru mine? Și stai puțin cu tine, lași subconștientul să treacă de acel „nu are rost” al minții conștiente și vine cu răspunsuri incredibile, care deblochează, care aduc idei noi, care împing înainte, niciodată înapoi. Felicitări! Asta accelerează evoluția, dezvoltarea, succesul personal: acțiunea. Dacă ai văzut/auzit ceva și ți s-a părut interesant, treci la acțiune. E diferența care face diferența între oameni.

    sserbanro said:
    Februarie 3, 2015 la 7:06 am

    Iar stilul american de marketing?
    Există o carte scrisă de Richard Bach şi care se numeşte „Îndrumar pentru Mesia”. Bach, explică la început cum se foloseşte.
    Mă cam dezgustă „rehash”-urile, mai ales când vorbim despre „ciorapi noi, cu găuri vechi”…
    Orice om care s-a educat, cât de cât, îşi pune întrebări şi găseşte răspunsuri.
    Chiar avem nevoie de întrebările pe care şi le pun alţii? Posibil. Dar asta îmi spune mie multe despre cel care are nevoie de o astfel de carte! „The american dream!”:
    The flower in your garden requires my boot on it, to be VALIDATED (ACTIVATED=?!!?😮 )
    Am propriile mele întrebări şi deşi mi-am pierdut vremea prin învăţământul formal vreo 19 ani, lista continuă să rămână cu muuuuulte întrebări pe ea!
    Da. Dar filoamericanismul ăsta al nostru, trebuie să se respecte pe el însuşi, altfel, cum am mai fi filoamericani?!😮
    Îţi mai sugerez o carte cu întrebări şi răspunsuri:
    Antoine de Saint-Exupery – Citadela. M-am întâlnit cu ea la 18 ani (adică acum mai multe decenii…) şi am recitit-o periodic. Merită!

      drstoica responded:
      Februarie 3, 2015 la 10:09 am

      De data asta, nu mai sunt chiar în asentimentul tău.🙂 Îi judeci aspru pe oameni, contrazici cumva propriul tău concept despre oameni, despre viață, despre evoluție. Vrei ca toți să gândească la fel. Nu se poate, din fericire.
      Atunci când omul nu are răbdarea, dispoziția, plăcerea de a-și căuta singur întrebările, un ajutor e binevenit. Cartea nu are nicio tentă de marketing american, așa cum îi spui tu. Lucrez cu oamenii, în grup și unu la unu, și observ zilnic cum, după ce deblocăm (prin întrebări) niște stări, niște sisteme de valori și convingeri, oamenii încep să-și pună singuri toate acele întrebări de care au nevoie. Și funcționează.
      De ce trebuie neapărat să împărțim totul în bun și rău, iar bun să fie doar ceea ce ne place nouă, iar cui nu-i place să fie definit drept rău?
      Îți mulțumesc foarte mult pentru sugestie. E binevenită.

        sserbanro said:
        Februarie 3, 2015 la 10:25 am

        Mulţumesc şi eu pentru răspuns!
        Totuşi, neglijezi un fapt pe care ca psiholog, ÎL CUNOŞTI FOARTE BINE:
        La seminarele tale, vin doar OAMENII CARE ŞI-AU PUS ÎNTREBĂRI! (E evident, o ştiu asta şi ei înşişi! Vezi Alain Cardon!)
        Şi, (sic!), iar ajungem la Principiile Hermetice: „Orice contradicţie, poate fi conciliată” şi „Orice Adevăr, este un Neadevăr şi orice Neadevăr, este un Adevăr”!😉🙂
        Mă bucur că putem discuta!🙂
        Zi faină să ai/aveţi! (alături de cititori, fani, etc., desigur!)

          drstoica responded:
          Februarie 3, 2015 la 10:31 am

          Dar uneori, la mine vin oamenii care simt că nu mai au nimic, nici măcar întrebări să-și pună, în afară de cea specifică blocajului (aproximativ retorică) și care nu duce la găsirea de soluții: „de ce eu, de ce tocmai eu, de ce numai mie?”.
          Da, respect Principiilor Hermetice.🙂
          Și eu mă bucur că putem discuta! Așa ceva nu se refuză.🙂
          Zi excelentă și ție, mulțumesc mult!

            sserbanro said:
            Februarie 3, 2015 la 10:40 am

            Aaaahhhh!
            Am crezut că o să rosteşti „formula magică!”
            Vin la tine pentru că întrebările lor, plutesc în inconştient sau subconştient şi au nevoie de un bobârnac să le scoată la suprafaţă! Şi doar ţi-am zis „vezi Alain Cardon”!!
            De ce am contestat cartea? Americanii sunt prea plini de ei şi cred că sunt „cei mai grozavi”, „cei mai…” şi „cei mai…”. Le lipseşte smerenia sau, dacă preferi, umilinţa – şi mă refer desigur la acea umilinţă spirituală, menţionată în Isihasm şi de către marii oameni de spirit…
            Iar eu, cunosc originea acestei lipse de umilinţă… E nevoia de confirmare a unei istorii microscopice, e obsesia raportării continue a „naţiei americane” la alte naţiuni. Din fericire, există şi americani pentru care a fi american, e un simplu fapt conjunctural şi-atât!😉

              drstoica responded:
              Februarie 3, 2015 la 6:28 pm

              Șerban, de ce să aruncăm copilul odată cu apa din albie?🙂 Eu iau întotdeauna ce mă ajută, ce mă susține din orice situație, oricât de contestabilă ar fi. Altfel, m-aș considera exact așa cum se consideră cei care nu-mi plac.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s