Two Days, One Night. Aproape românesc

Posted on

tdon1O alegere mai inspirată decât Marion Cotillard (nominalizată la Oscar) pentru rolul Sandrei nu cred că se putea face pe tot globul. Juri că e personajul care spune că e. Povestea putea fi ecranizată oricând și în România. Foarte simplă, filmări deloc pretențioase, buget estimat: 7 milioane de dolari. La noi, ar fi costat de zece ori mai puțin. Dar fără Cotillard.🙂

Sandra se întoarce la serviciu după un concediu medical. Fabrica are de gând să dea o primă de 1000 de euro fiecărui angajat dintr-o secție de 16, dar e greu. Maistrul le vorbește oamenilor și-i pune să aleagă: prima de 1000 și concedierea Sandrei… sau rămâne Sandra și nema primă? Vineri, oamenii votează majoritar pentru primă. Juliette, prietena Sandrei, a văzut cum maistrul i-a speriat pe unii angajați astfel încât să voteze împotriva femeii. Dumont, șefu’ ăl mare, e de acord cu un nou vot luni dimineață. Iar Sandra, un weekend întreg, se plimbă din casă-n casă, pe la toți colegii de serviciu, spre a-i convinge să voteze cu ea, dar împotriva primei lor de 1000 de euro.

tdon2Sandra are un soț care o susține necondiționat și doi copilași. Filmul pune în lumină o situație de viață pe care spectatorii o pot privi din două unghiuri diferite. Unii vor spune: „amarâta, mi-e milă de ea, exact ca la noi în România, arde-i-ar focu’ pe ăștia cu firmele lor și cu locurile de muncă!”, regăsindu-se în personajul Sandrei ca și gânduri, ca și emoții, ca și comportament/atitudine… iar alții vor observa la ce duce o inteligență emoțională foarte scăzută. La ce duce lipsa încrederii în sine, pe care noi o așteptăm să vină din afară. Sandra nu e nici proastă, nu este nici mai bună, nici mai rea decât ceilalți colegi. Renunță, însă, prea ușor. „Ți-am zis eu că nu se poate, eram sigură că așa se va întâmpla, nimeni nu mă înțelege, sunt obosită, nu vreau să mai încerc, nu are rost, nu merit, nu sunt în stare de nimic, vreau să mor.” O abundență de gesturi prin care se autosabotează, deși orice privitor poate vedea cât de ușor ar schimba Sandra situația dacă s-ar comporta altfel, dacă ar transmite mesajul corect atât verbal, dar mai ales nonverbal. Degeaba zice: „eu vreau să rămân, am nevoie de locul ăsta de muncă”, dacă parcă se roagă de ceilalți, prin atitudine, să nu o susțină. Întotdeauna, oamenii vor să se înconjoare de oameni care le inspiră valori. Când ești trist la infinit, ceilalți te lasă în pace, fiindcă nu vor să ajungă la fel.

Pe de altă parte, fără aceste lecții aproape insuportabile, ea nu ar învăța nimic de la viață. Avem nevoie de încercări care simțim că ne doboară, pentru a înțelege că, doar schimbându-ne propriul tipar de gândire și comportament, ne putem schimba viața. Dacă vrem să trăim mai bine, e nevoie să gândim mai bine. Mai bine nu înseamnă mai inteligent, ci mai înțelept. Inteligența emoțională e totul. Suntem fericiți atât cât credem noi că putem fi. Cu cât credem mai mult, cu atât mai frumoasă devine viața. Legea cauzei și-a efectului. Cine n-o acceptă trăiește în voia sorții, dând în fiecare zi vina pe sistem, pe ceilalți, pe România.

4 thoughts on “Two Days, One Night. Aproape românesc

    Mala said:
    Ianuarie 25, 2015 la 8:42 pm

    La un moment dat, in viata(cel putin o data!), suntem asemeni Sandrei. Daca continui sa fii mereu si mereu ca si ea, se ajunge la umilinta, indiferent de etiologie si manifestare. Daca se rupe cercul si se ia atitudine se ajunge acolo unde nu s-a visat a fi. Eu am obosit cind am ajuns acolo unde n-am visat. Dar, ma bucur ca e tranzitorie toata oboseala asta.
    O sa caut filmul sa-l vad.

      drstoica responded:
      Ianuarie 25, 2015 la 10:40 pm

      Da, Mala, ai dreptate. Pe toți viața ne încearcă într-un fel sau altul, ne dă niște lecții „imposibile”. Dar ele, lecțiile, tocmai asta fac: posibil orice, chiar și fericirea în condiții aparent neprielnice.🙂
      Filmul nu e deloc spectaculos, e simplu. Dar cu un mesaj foarte bine exprimat.

    Şerban Stănescu said:
    Februarie 3, 2015 la 3:19 pm

    Ştii care ar fi reacţia mea? (…A fost deja de vreo 4 ori, când m-am dat afară singur de la serviciile pe care le-am avut…😮 )
    –Vreţi o primă ca să mă daţi afară? OK! Luaţi-o, DAR!
    Gândiţi-vă de pe acum pe cine daţi afară pentru următoarea primă de 1000 euro!😉
    Şi dacă TU, o să fii următorul sau următoarea pe listă?😉
    Şi, sincer să fiu, aş pleca râzând, înainte să aud/ascult ce răspunde X, Y, Z…🙂
    Ce păcat însă că eu vorbesc aici despre ce am făcut eu, nicidecum despre „ce aş fi făcut dacă”!
    Foarte probabil, mulţi dintre cei care vor vedea (sau au văzut) filmul, vor filosofa pe tema lui, fără să facă ceva PENTRU EI ÎNŞIŞI!😉

      drstoica responded:
      Februarie 3, 2015 la 6:08 pm

      Orice film, orice carte, orice întâmplare, toate servesc celor pregătiți să înțeleagă și să acționeze. Dacă nu, înseamnă că mai e nevoie de o lecție, două.🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s