Birdman. Virtutea neașteptată a ignoranței

Publicat pe Actualizat pe

birdman-posterDacă mă întrebi pe mine, ți-aș spune că am văzut cel mai bun film din 2014. 9 nominalizări la Oscar și 2 Globuri de Aur. Michael Keaton în rolul principal e magistral! Alejandro Inarritu m-a cucerit încă de la filmul său de debut ca regizor – Amores Perros, apoi cu 21 Grams.

-Ai primit ce voiai de la viata? Eu da.

-Si ce voiai?

-Sa ma consider iubit, sa simt ca sunt iubit pe lumea asta.

(Raymond Carver – „Fragmente târzii”)

E un film atipic pentru Oscar. Bugetul i-a fost de doar 22 de milioane de dolari. Sunt alte producții americane pentru care doar unul, doi actori primesc toți banii ăștia. Deși Birdman are o distribuție de excepție: Michael Keaton (Riggan – Birdman), Edward Norton, Emma Stone (după ce am iubit-o în Magic in the Moonlight, aici) toți nominalizați la Oscar, plus Naomi Watts. care se descurcă foarte ok. Plus o coloană sonoră de mare excepție pentru o așa poveste. Plus un scenariu care te pune grav pe gânduri, fără să conțină cine știe ce scene de eroism sau pline de efecte speciale. Din fericire, a trecut vremea Oscarurilor pentru Lord of the Rings. 🙂

birdman-poster1Un regizor și actor blazat, Riggan, măcinat de o schizofrenie ținută sub control, cu o fiică, Sam (Emma Stone), tocmai ieșită de la dezintoxicare, cu un trecut marcat glorios prin rolul din Birdman, câteva decenii mai devreme, cu o dorință bolnavă de a reveni în atenția lumii pentru a nu se mai considera un ratat, Riggan pune în scenă, pe Broadway, o piesă adaptată după un short-story al lui Raymond Carver – „Despre ce vorbim când vorbim despre dragoste”. Un text vechi pentru un public nou, avid de twitter, de facebook, de spectacol cu orice preț, de admirație pentru orice rahat. Cine nu primește confirmarea celorlalți are impresia că nu există.

Reporterul: De ce un actor, care e personajul principal într-un film inspirat de benzi desenate, îl adopta pe scena pe Raymond Carver? Dupa cum probabil stiti, Barth a spus ca efectul cultural din trecut… al zeilor si epopeelor… este transpus în prezent în reclamele tv… si în personajele de benzi desenate. E un pas mare, nu?

Regizorul Riggan: Da, este, nu va contrazic. Așa cum mentionati… Barth a spus la un moment dat ca Omul Pasare este Icar.

Reporterita: Stati, stati asa! Cine e Barth asta?? În care film cu Omul Pasare a fost?

Reporterul: Roland Barth a fost un filosof francez. Daca stiti ceva din istoria secolului…

Reporterita: Lasati. (catre regizor) Eu vreau sa stiu: v-ati injectat cu lichid seminal din porcine?

Regizorul: Cum?!

Reporterita: Pentru întinerirea faciala?

Regizorul: Unde ai citit asta?

Reporterita: A fost postat pe twitter de utilizatorul „soaptele prostatei”.

Regizorul (amuzat): Nu-i adevarat.

Reporterita: Stiu, dar ati facut-o?

Regizorul: Nu.

Reporterita: Ok. Scriu ca negati.

Regizorul: Nu, mai bine nu scrie nimic.

Reporterita: Ba da, ba da.

Vă sună cunoscut modul de abordare, genul media, aspectul societății autohtone?

birdmanRepetițiile, apoi avanpremierele preconizează parcă un nou dezastru profesional pentru Riggan. Cel mai important critic de teatru din New York – Mrs. Dickenson, o îmbătrânită de soartă și de societatea căreia i s-a adaptat perfect, îl avertizează clar pe Riggan că va avea parte de o recenzie ucigătoare. Ca va fi sfârșitul total al carierei de actor și regizor pentru Riggan.

Mrs. Dickenson: Nu poti pretinde ca esti un actor de teatru fara a trece mai întâi de parerea mea.

Riggan: …Ce copilarie grea trebuie sa fi avut ca sa devii un critic atât de bun… Ia sa vedem. Ce scrii aici, o alta recenzie? E buna? Macar ai vazut piesa aia sau tot nu? Lasa-ma sa citesc. „Superficial.” O eticheta. „Insipid.” Alta eticheta. „Marginal.” Glumesti?! „Ai nevoie de penicilina ca sa rezisti.” Alta si alta eticheta. Numai etichete. Etichetezi totul. Ai devenit atât de lenesa, încât ti-e imposibil sa gândesti singură… Esti… Stii ce-i asta? O floare, îti spun eu. Pe bune, tu mai stii ce e? Nu. Dar stii de ce? Pentru ca tu trebuie sa asculti numai de etichetele din mintea ta. Pentru a emite o parere „competenta”, nu?

Mrs. Dickenson: Ai terminat?

Riggan: Nu. Citesc recenzia si… nu scrii nimic despre arta, despre tehnica… Nici despre structura. Nimic despre intensitate. Sunt doar o gramada de opinii sustinute de comparatii ieftine. Hmmm… Nu te costa nimic sa fii impartiala. Dar stii de ce nu poti? Nu din cauza mea. Din cauza ta.

Riggan a divorțat de soție, a fost un tată aproape absent pentru fiica sa și are acum o iubită – Laura, doar că el e mai degrabă spectator al relației dintre ei doi.

Laura: Riggan… nu mi-a venit ciclul. Cred ca, în sfârsit, se întâmpla cu adevarat.

Riggan: Aoleu…

Laura: E bine sau rau?

Riggan: …

Laura (strigat): Riggan!

Riggan: E bine. E bine, e minunat.

Laura: Hai, mai spune ceva.

Riggan: Esti sigur ca e al meu?

Laura: Stii ca e al tau: prezervativele proaspat refolosite… da, e al tau 100%, idiotule. Esti entuziasmat?

Riggan: Mda.

Laura: Si eu. (îl palmuieste brusc) Nu esti amuzant deloc!

Riggan: Cum?!

Laura: Credeam ca ai sa mi-o tragi aici, imediat, când ai sa auzi ca sunt gravida. Pa!

birdman-movieoscarsTumultul interior al omului Riggan îl împiedică să-și trăiască viața cu adevărat. Are impresia că levitează, că mișcă, sparge obiecte cu puterea minții și dă voie ego-ului să-l sufoce emoțional, mereu cu gândul la Omul Pasăre care a fost odată. Dar e suficient de conștient cât să spună că „un lucru e acel lucru, nu ceea ce se spune despre el.”

Mike, în nebunia și beția lui obișnuite, joacă în piesă alături de iubita lui de conjunctură. Nici el nu înțelege mare lucru din relația lor, din sentimentele ei, ale lui Lesley. E total confuz atunci când, la avanpremiera cu public, încercând să i-o tragă iubitei sale pe scenă – „ca să fie momentul cât mai credibil”, Lesley se supără pe el și îl părăsește definitiv.

Lesley: Stii ce? Dintotdeauna am visat sa joc pe Broadway, de când eram mica, iar acum… sunt aici. Eu… eu nu sunt o actrita de Broadway… sunt doar acea fetita speriata. Tot astept sa-mi spuna cineva ca am reusit.

Laura: Hei! Ai reusit!

Lesley: Oare?

Veșnica nevoie de validare exterioară, de aplauze din partea celorlalți pentru ca noi înșine să ne putem declara fericiți. Nici nu vrem să luăm în calcul că fericirea se construiește din interior, vindecând trecutul și bucurându-ne de prezent.

Amalgamul de personaje și întâmplări e unul foarte complex, interesant, amuzant, dramatic. Filmul stârnește curiozitatea încă de la primele secvențe. Iar Riggan e unul dintre noi. Ce-ar fi dacă ne-am da voie să trăim cu adevărat, altfel decât ni se dictează din afară? Să trăim cu pasiune ceea ce ne place. Să ignorăm părerile urâte, să greșim, să ne ridicăm și să mergem mai departe, știind bine că timpul înapoi nu poate fi dat. Iar ceea ce am trăit bun odată se poate repeta oricând, la intensitate încă și mai mare.

Mike: Esti un dezastru. Ca o lumânare aprinsa la ambele capete. Dar e frumos.

Pe mine, Birdman (The Unexpected Virtue of Ignorance) m-a cucerit. 🙂 Multă creativitate. Ceea ce aștept eu de la un film, de la un om, de la viață, în general.

Un gând despre „Birdman. Virtutea neașteptată a ignoranței

    […] zis încă de aici că Birdman e producția anului, da? 🙂 A devenit cel mai tare din parcare și în viziunea […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s