Libertatea de exprimare, cu sens unic

Posted on

reguliE foarte interesant cum își asumă și cum tratează oamenii principiile. Spunem că avem principii doar atunci când ele servesc în vreun fel interesului nostru personal, când ne conferim drepturi în baza respectivelor principii. Când, însă, ele acționează ca obligații pentru noi înșine, le uităm, le trecem cu vederea sau le negăm sensul.

Cu alte cuvinte, ne plac principiile doar dacă ne ajută în disputa cu ceilalți.

Cineva, pe facebook, posta un text scurt, incriminator la adresa atentatorilor din Paris. Clamând libertatea maximă de exprimare, și-a pus inclusiv „Je suis Charlie” drept poză de profil. Foarte bine, e dreptul său.

O doamnă, nu o cunosc, a comentat la postarea respectivului. Era un comentariu ferm, de o altă părere, dar foarte decent. Ce a făcut omul? I-a întors un comentariu cu aer superior, ușor agresiv. Doamna a răspuns în aceeași notă personală decentă. Individul i-a mai zis vreo două ca lumea, după care, s-a gândit mai bine și a șters comentariile doamnei. Îl făceau, bineînțeles, să se simtă slab, jignind-o când ea nu îl jignea. Înțeleg că a și blocat-o să mai poată comenta vreodată la el pe facebook.

Cam așa stau lucrurile, în general, cu „libertatea de exprimare”. Ne place doar dacă ne susține nouă dreptul de a spune și de a face tot ce ne trece prin cap. Și se abrogă automat dacă e vorba de libertatea celor care nu ne împărtășesc opiniile. Se întâmplă astfel în familie, la serviciu, în societate (reală sau virtuală).

Închipuie-ți că mâine ar apărea, într-un ziar național, poza ta în care, cu ajutorul photoshopului, ești sodomizat și ți se pun nu știu ce vorbe urâte în gură. Cum te-ai simți? Nu, nu trebuie să-mi răspunzi mie, ci ție.

Apoi, închipuie-ți că un justițiar, oricare, de oriunde ar fi el, ți-ar amenința în mod practic familia cu moartea pentru că tu, ca șef al lui, l-ai concediat, lăsându-l pe drumuri. Drept pentru care banca i-a luat casa achiziționată în rate. Se justifică acțiunea lui agresivă împotriva ta? Iarăși, e un răspuns pe care trebuie să ți-l dai ție.

Când vrei să „faci dreptate”, așa cum percepi tu dreptatea, gândește-te ce anume ar putea rezolva situația și nu neapărat cum ar fi bine să sufere vinovații și neamul lor. Caută acele principii care să acționeze asupra ta și asupra tuturor în ambele sensuri: drepturi și obligații respectate.

bunrau

6 thoughts on “Libertatea de exprimare, cu sens unic

    Mala said:
    Ianuarie 10, 2015 la 3:55 pm

    Niciodata dreptatea nu va fi aceeasi cu adevarul cum, niciodata dreptul nu va fi egal obligatiei. Si intotdeauna toti termenii astia vor fi pur subiectivi, diferind de la individ la individ…

      drstoica responded:
      Ianuarie 10, 2015 la 6:56 pm

      Categoric, Mala. Dar echilibrul… echilibrul fiecăruia decide cât e drept și cât e obligație, cum arată dreptatea (relativă) pentru a descoperi adevărul. Iar adevărul nu duce niciodată la moarte de om, indiferent de care parte a baricadei s-ar afla cineva.

        Mala said:
        Ianuarie 11, 2015 la 12:04 pm

        Ai dreptate, prin echilibru putem sa ne inaltam, sa crestem. Si asta e cam tot ce conteaza la urma urmei.

          drstoica responded:
          Ianuarie 11, 2015 la 12:19 pm

          Iubesc echilibrul!🙂

    Gabriela said:
    Ianuarie 10, 2015 la 10:06 pm

    stau sa ma gandesc daca exista un adevar adevarat. mereu am fost de parere ca fiecare isi construieste propriul adevar in functie de informatiile pe care le are, de educatia primita, de credinta avuta,de influenta anturajului etc.
    iar atunci cand cineva crede cu tarie in ceva -intr-un adevar- acesta devine adevarul sau unic si valid, si viata i se ruleaza in jurul acestui adevar.
    si-l apara cu dintii si aproape refuza orice alta perspectiva. de ce? fiecare isi poate raspunde la intrebarea asta. eu as zice ca nu se accepta ca ceilalti sa detina un adevar mai bun si sa dea totul peste cap. cam de asta se recurge uneori la „razbunari”- violentze de tot felul…

      drstoica responded:
      Ianuarie 10, 2015 la 10:18 pm

      Da, Gabriela, așa e, fiecare are propriul său adevăr valid după care își trăiește viața. Construit în baza experiențelor (reale) subiective trăite, a informațiilor și emoțiilor acumulate. Dar când îți faci un obicei din a-ți pune întrebări cu riscul ca răspunsurile ce vin să nu fie întotdeauna cele care-ți convin (referitoare la persoana ta și la ceilalți, la valori, credințe și convingeri), adevărul tău devine tot mai extins. E vorba, de fapt, de modificarea permanentă a zonei de confort, de extinderea ei în fiecare zi, grație deschiderii tale interioare. Și atunci când se întâmplă să nu fii de acord cu adevărul cuiva, descoperi că nu-ți mai este greu să-l accepți, să înveți și să treci în liniște mai departe. Se numește echilibru. Cam la asta se reduce, în mare, evoluția omului sau dezvoltarea personală. Dezvoltarea asta personală nu înseamnă numai școală și bani câștigați la un job foarte avantajos, ci înseamnă mult mai mult. Când trupul, mintea și spiritul se aliniază, se pun de acord pentru tine, viața curge altfel, cu siguranță.🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s