Drumul tău către tine

Publicat pe Actualizat pe

camino2Pe Cătălina, studentă în Cluj, am cunoscut-o toamna trecută, cu ocazia unui workshop, în București. N-am interacționat nici mult, nici des. Dar poți observa ușor și repede că e o persoană deosebită. Astăzi, pe facebook, i-am descoperit o „aventură”. 🙂 Aventura pelerinajului pe Camino de Santiago. „Drumul lui Iacob”, cum i se mai spune. Sunt mai multe variante din care un călător poate alege. Una dintre ele măsoară aproape 900 de kilometri. E cea aleasă și de Cătălina în martie 2013.

Am destui prieteni care au făcut acest drum cu/către ei înșiși. Un drum de la care aștepți revelații senzaționale, dar care îți oferă, în cele din urmă, revelația propriei persoane. Că ești mai bun decât te-au învățat alții că ești, că poți mai mult decât ți-au spus ceilalți că poți, că doar de tine depinzi în viață și nu de cei care îți spun cum ești și cât poți.

Probabil că, într-o bună zi, voi fi și eu pregătit pentru drumul ăsta pe Camino. Deocamdată, încă mai caut și câteva motive raționale pentru care aș face așa ceva. Dar sufletul nu știe de rațional. Când îți place un lucru în mod real, când crezi în ceva cu adevărat, logica își încetează activitatea. Faci! pur și simplu. Fiecare om trăiește doar ceea ce e pregătit să trăiască. Și mă pregătesc. 🙂

Cătălina își descrie, pe blog, propria experiență interioară într-un fel care te atinge bine, bine. 🙂 Îi mulțumesc pentru harul cu care a povestit totul, îmi permit să repostez un fragment, iar dacă vrei să-i citești articolul integral, îl găsești aici.

catalina„Cel mai mare cadou pe care îl poti face copiilor tai este încrederea în ei însisi.” De mici! Poate pentru ca nu stim asta, alegem mai curând sa criticam, decât sa încurajam pe cei dragi. Desigur, o facem sub scuza ca „ne pasă”. Nu e chiar asa. Daca ne pasa de ei, atunci îi vom sprijini. Daca ne pasa de propria noastra reflexie în ei, de ceea ce vedem la noi însine în cei din jurul nostru, atunci ne pasa de fapt de noi. Ei bine, spre surprinderea mea, după 24 de ani, am primit cel mai mare cadou de la parintii mei. Le sunt extrem de recunoscatoare pentru ca au acceptat să ma iubeasca neconditionat si sa îmi ofere aceasta încredere. Când am decis sa plec, cea mai mare teama nu era ca voi fi singura prin munti si paduri, ca poate voi fi în pericol si nu voi sti să ma apar, ci confruntarea cu parintii. Cum aveam sa le explic asa ceva? Am decis sa le dau putine informatii, de teama sa nu puna prea multe întrebari. Și le-am aratat un interviu cu Ramona Venturini care facuse toate cele 6 rute ale drumului de pelerinaj catre Santiago de Compostela (cartea ei îmi fusese unic ghid de drum). Atât. Reactia lor a fost incredibila pentru mine. Au avut încredere, m-au binecuvântat si mi-au spus ca ma sprijina. Din acel moment, absolut toate fricile mele au disparut. Absolut toate. E incredibila influenta subconstienta pe care o au parintii asupra noastra…

Cu acest gând despre mine, ca ma voi duce pe un drum sfânt pentru a ma întoarce mai puternica si mai încrezatoare în mine, am pornit din Pirinei, pe 15 martie 2013, pe jos, cu o caciula pe cap, o geaca de primavara si primii bocanci din viata mea. Nu vedeam nimic înainte, eram doar fericita.

„Care e treaba cu Camino?” o întrebare care mi-a fost adresata de multe persoane si care ma lasa fara raspuns. O vedeam ca fiind stupida, Camino este magic, este drumul pe Pamânt al Caii Lactee, este un drum sfânt de pelerinaj pentru crestini. Cum adica „care e treaba cu Camino?”… Pentru ca în final, toata lumea vrea sa stie, dincolo de magia drumului, care poate ramâne ascunsa multora, de ce tocmai Camino? Unii o vad în definitiv ca pe o tortura, si nu ca pe o aventura… catre tine însuți.

Credeam ca voi descoperi pe drum, ca mi se va revela ca în Alice în Tara Minunilor, ca am venit aici ca sa… ca misiunea mea este… Si astazi am realizat ca misiunea mea în viata este misiunea pe care eu singura o decid. Este ceea ce ma face fericita. Si ceea ce ma face pe mine fericita sunt oamenii fericiti, liberi de cutiuta lor de acasa. Oamenii liberi! Oamenii asa cum sunt! Bucuria de a fi EU, exact asa cum sunt. EU, libera.

camino1

Anunțuri

2 gânduri despre „Drumul tău către tine

    Mala a spus:
    Ianuarie 7, 2015 la 2:23 pm

    Idea, pina la urma, e sa inveti sa daruiesti si sa daruiesti. Fericirea e o rezultanta fireasca a acestor actiuni. Catalina a invatat si ea lucrul asta, chiar daca Sinele e cel care e favorizat.

      drstoica a răspuns:
      Ianuarie 7, 2015 la 2:39 pm

      Să dăruiești și să te accepți pe tine, să-i accepți pe cei din jur, cu bune și cu rele, și să-ți vezi de drumul tău cel mai bun.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s