Tăiem porcul? Tradiție vs. Gândire laterală

Publicat pe Actualizat pe

porcTăierea porcului. Obicei românesc (balcanic) care implică un soi de ritual, de cuțit lung înfipt în gâtul animalului, de călărit atunci când porcul e deja trecut pe cealaltă lume a lui.

Unii spun că astfel de tradiții ne ancorează ca neam, ne dau identitate, ne dau continuitate între atâtea alte tradiții importate – alea care ne distrug. Și oamenii sunt siguri că ăia care se declară împotriva tăierii rudimentare a unui animal n-au dragoste de țară.

Să ieșim puțin din cutie („out of box”) și să gândim și invers. De ce tăiem porcii? Pentru carne și alte utilizabile în bucătărie. Ok, și eu mănânc. În timp ce tradiția, în realitate, e creată de evenimentul Crăciunului. Pe care, contrar culturii spirituale, îl sărbătorim cu băute crunte și îmbuibări maxime.🙂 Dar nu despre asta vreau să vorbesc.

Întrebare: un porc, dacă tot are niște viață, suferă când este înjunghiat? Chiar ne place când îl vedem și auzim suferind? E așa minunată tradiția conform căreia e de arătat copiilor cum se scurg sângele și viața din ceva care nu are nicio vină că s-a născut porc în România?

Ce s-ar întâmpla dacă un porc n-ar mai fi înjunghiat, ci ar fi… să zicem împușcat, după cum recomandă UE? Ce am avea de pierdut dacă nu ne-am mai pune copiii să încalece porcul mort, învățându-i astfel, indirect, că animalele nu merită mai mult de atât? Cât de neromâni devenim dacă civilizăm puțin niște obiceiuri (să recunoaștem) barbare, necreștine? Chiar nu ne putem bucura altfel de sărbătorile de iarnă? Ce vrem mai degrabă să fim: oameni sau români adevărați?

Ce-l face pe porc să merite un așa sfârșit? „Păi, dacă asta e tradiția…” Ok, sunt niște insule în Pacific încă populate de canibali. Adică, de ce e urât să mănânci oameni dacă așa e tradiția?!? Merită să ne întrebăm sincer: ce avem cu adevărat de pierdut dacă schimbăm tradiția?

porc-udreaSuntem atât de înrădăcinați în cultura populară, care diferă de la o țară la alta, încât refuzăm orice logică, orice raționamente, orice rezistență emoțională care s-ar opune obiceiurilor propagate în masă. Spiritul de turmă despre care vorbeam într-un alt articol. Dar pentru că „spirit de turmă” sună urât atunci când suntem în turmă, preferăm să-i zicem „tradiție culturală strămoșească” și să-i dăm înainte cu tăierea porcului de Ignat. Ce, suferă porcii, nu noi!!! Și niște poze pe facebook de la tăierea porcului tot tradiție culturală se numește. Iar unul ca Țiriac, care, copil fiind, a tot încălecat chiuind porcul sângerând, se face mai târziu vânător și măcelărește mistreți cu tovarășii lui de joacă, numind această activitate… „sport nobil”. Orice emoție, orice convingere, orice obicei se descarcă mai târziu, în viața de adult. E o lege psihică.

5 gânduri despre „Tăiem porcul? Tradiție vs. Gândire laterală

    Ştefania a spus:
    Decembrie 24, 2014 la 4:59 pm

    Crăciun Fericit!🙂

      drstoica a răspuns:
      Decembrie 24, 2014 la 4:59 pm

      Crăciun Foarte Fericit și Ție!🙂

    dagatha a spus:
    Decembrie 28, 2014 la 7:40 pm

    Pfui… da…cam ai dreptate..😦
    O singură dată am asistat la o tăiere și nu am suportat guițatul condamnatului😦

      drstoica a răspuns:
      Decembrie 28, 2014 la 7:56 pm

      Și eu tot o singură dată, în copilărie. Și mă întrebam: care-o fi rostul acelui chin animal și de ce se bucură oamenii când privesc?!

        dagatha a spus:
        Decembrie 28, 2014 la 7:58 pm

        Da…
        Vorba ta…cred că până la urmă tradiția a câștigat. Ce dacă nu înțelegem? Dacă așa se poartă?😦

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s