Felul cum Asculți determină calitatea unei relații

Publicat pe Actualizat pe

ascultareA asculta nu înseamnă a tăcea când celălalt vorbește. Uneori nici să taci nu poți. Însă ascultarea se referă la cât de mult te interesează ce spune celălalt. Ești atent doar cât e vorba despre tine, cât sunt informații care te interesează în mod special? Și în rest ce faci? Abia aștepți o virgulă în vorbirea interlocutorului ca să poți interveni, nu? Ca să poți redirecționa discuția de la ce-i place lui la ce-ți place ție.

Observ oameni care devin absenți imediat ce nu le vorbești despre ei și despre viața lor. Care-ți povestesc despre problemele personale, crezând că le înțeleg pe deplin și totuși nu reușesc să le rezolve.

Ascultarea activă este una dintre cele mai mari calități pe care le poate avea cineva. Chiar și eu mai lucrez cu mine pentru a îmbunătăți aspectul de care vorbesc. 🙂 Când îl asculți pe celălalt doar de nevoie, se observă. Când taci doar ca să te gândești la ale tale, lăsându-l pe celălalt să vorbească singur, se citește ușor pe fața ta. Când asculți cu gura permanent întredeschisă, păzind clipa când poți întrerupe interlocutorul, acesta, în mod conștient, dar mai ales inconștient, va simți dezinteresul tău pentru ce spune el și raportarea ta doar la propria persoană. În relațiile de cuplu, asta duce la înstrăinare, la singurătate în doi. Și te vei întreba unde se greșește, nereușind să crezi că tăcerea poate fi uneori de aur, că ascultarea cu atenție leagă sau dezleagă doi oameni. Când vorbești numai tu, numai despre problemele/sentimentele tale, ceilalți obosesc. Îți pierzi propria energie și o iei și pe a altora. Fără să vrei.

Pe cel căruia nu îi place să asculte îl recunoști destul de ușor. Își schimbă foarte des direcția privirii, aduce amestecat informații din imaginație și din memorie, se întrerupe de multe ori la jumătatea frazei pentru a începe o alta, se grăbește, ca să nu îi iei vorba din gură și, chiar dacă vorbește despre altcineva, are neapărat legătură cu el. 🙂 Îi place să dețină controlul. Când îl pierde, are impresia că toate se întâmplă împotriva lui.

Prin urmare, dacă vrei mai multă atenție, acordă mai multă atenție! Dacă celălalt tace, pentru că ăsta e felul lui – vorbește mai puțin, nu înseamnă că tăcerea e dăunătoare, că e musai s-o umpli tu cu vorbe. 🙂

Oricare ți-ar fi temperamentul, a asculta activ ajută în cuplu, în afaceri, în relațiile cu prietenii, cu părinții… Toți oamenii au nevoie să fie ascultați, nu numai unii. Indiferent cât de tare îți arăți altfel sprijinul pentru ceilalți, a asculta cu atenție poate fi decisiv în calitatea interacțiunilor tale.

Pe de altă parte, nu înseamnă că o astfel de persoană nu iubește oamenii. Ba da, e un om extraordinar, este empatic, isteț, citit, versatil, plin de experiențe, sare mereu să dea o mână de ajutor… Dar nici nu realizează că vorbește numai el; iar când vorbește celălalt, trebuie neapărat să fie vorba tot despre el. 🙂

Vezi în fotografie fața omului care ascultă cu interes, cu atenție? Îl simți, are expresie, te privește în ochi.

17 gânduri despre „Felul cum Asculți determină calitatea unei relații

    dana alexandru a spus:
    Noiembrie 27, 2014 la 2:05 am

    Putin spus ca te priveste in ochi.Domnul asta te soarbe din priviri. 🙂 Dar sunt de acord:multi dintre noi simt nevoia sa vorbeasca despre ei si ceea ce le place/ii intereseaza in loc sa stea sa te asculte.Poate asta vine chiar dintr o lipsa de atentie de care au parte.Recunosc,unora chiar le am reprosat ,din impuls,lucrul asta.Apoi mi a parut rau. 🙂

      drstoica a răspuns:
      Noiembrie 27, 2014 la 11:54 am

      Din fericire, capacitatea de a asculta este ceva ce putem îmbunătăți la noi, exersând asta zi de zi cu oamenii. Cineva pe care-l asculți cu expresia/atenția tipului din poză va avea o zi mult mai frumoasă decât până atunci. Și va vrea să te mai întâlnească, să te ajute necondiționat cu ceva, să fiți apropiați ca oameni.

    incredibleyoung a spus:
    Noiembrie 27, 2014 la 9:19 am

    Interesant.:)

      drstoica a răspuns:
      Noiembrie 27, 2014 la 11:55 am

      De aplicat. 🙂

    arakelian a spus:
    Noiembrie 27, 2014 la 1:11 pm

    cum ascult e una, dar cum vorbesc (de mult, des, si peste ceilalti) e alta :)))

      drstoica a răspuns:
      Noiembrie 27, 2014 la 2:15 pm

      Când vorbești numai tu, nu mai contează cum o faci. Înseamnă că nu-i asculți deloc pe ceilalți. Îi întrerupi, vorbești peste ei, te gândești în altă parte când ei vorbesc… 🙂

    lorelad a spus:
    Noiembrie 27, 2014 la 4:46 pm

    @drstoica
    Catalin, asa e, foarte util articolul tau. Intr-o zi obisnuita se intampla sa vorbim cu membri familiei, colegi de serviciu/parteneri de afaceri, eventual cu prieteni. Si, depinde foarte mult de cat si pe cine vrem sa ascultam. Sunt persoane care vorbesc preponderent doar despre ele sau despre anumite subiecte. De obicei, in timpul unei conversatii, cand tac se gandesc tot la ele. 🙂 Iti dai seama dupa ceea ce spun ulterior.
    Cei care stiu sa asculte trebuie sa aiba un interes pentru a afla povestile altora. Si asa gasesti un psiholog, un consilier…dispus sa asculte.
    Altfel, e un fel de ‘sa iti explic cum sta treaba’: ca sa vezi cat de bun/a sunt sau daca ma poti ajuta. Sau ca sa imi usurez sufletul.
    Mai spune si tu…:)

      drstoica a răspuns:
      Noiembrie 27, 2014 la 6:22 pm

      Ai dreptate, asta spun. 🙂
      Observăm cât de important este atunci când începem să ascultăm conștient, să luăm aminte la ce spune celălalt și, ulterior, să descoperim ce mult bine i-am făcut ascultându-l cu atenție. La o simplă calibrare, ne putem da seama ce e în acel om și cum trece de la o stare la alta.
      De-aia merge omul la psihoterapeut sau la coach: pentru că e ascultat cu atenție și i se validează emoțiile.

        lorelad a spus:
        Noiembrie 27, 2014 la 6:57 pm

        Deci, daca nu sunt psihoterapeut sau coach, e normal sa aduc in discutie ce ma intereseaza. Si sa vin cu exemple personale.
        Altfel, tot ce pot sa fac este: sa tac, sa critic, sa sfatuiesc, sa aprob. Si nu prea e constructiv.

          drstoica a răspuns:
          Noiembrie 27, 2014 la 7:01 pm

          Cred că fiecare om în felul lui e un psihoterapeut pentru alții (familie, prieteni). 🙂 De ce să nu exersăm ascultarea activă cu cei apropiați? Puțin câte puțin ajungem să-i înțelegem și acolo unde nu credeam că o putem face. Ce se întâmplă, de fapt? Ne înțelegem pe NOI înșine.

            lorelad a spus:
            Noiembrie 27, 2014 la 7:22 pm

            Tot la noi ajungem, vezi? 🙂

              drstoica a răspuns:
              Noiembrie 27, 2014 la 7:44 pm

              La noi, da. Dar la noi cei autentici, nu cei care se ascund în spatele măștii sociale.

    geanina a spus:
    Noiembrie 27, 2014 la 6:00 pm

    Ehe…
    Pe acest subiect nimeni nu are nimic a-mi obiecta….
    Ascult cu drag, intervin , sfatuiesc, intorc discutia si pe o parte si pe cealalta, ma emotionez, lacrimez….sunt exact ca domnul din poza….
    La povestit sunt si mai superba! :))))
    Ai ceva sa-mi spui? :p

      drstoica a răspuns:
      Noiembrie 27, 2014 la 6:23 pm

      BRAVO! 🙂
      Ascultă ca să fii ascultat/ă! Ăsta e un slogan de campanie pe care eu am făcut-o cândva pentru un post de radio. 🙂

    cleo a spus:
    Noiembrie 29, 2014 la 11:30 pm

    Doua colege s-au luat la discutii, de cat de preocupate sunt ele. Prima ii zice celeilalte : vrei sa iti zic cate am pe cap??? A doua ii raspunde scurt, grabita si cu frica ca prima sa nu inceapa deja sa i se insire : NU! Imi ajung cele de pe capul meu. :))

    Un lucru pe care il simt eu ca ma deosebeste de multi din jurul meu, nu chestionez. Mereu il las pe celalalt sa inceapa povestea lui. Si il las sa spuna atat cat vrea el din poveste. De regula, oamenii vor sa fie doar ascultati, nu cer neaparat o parere sau un sfat. Imi dau cu parerea doar daca mi se cere.

    Aici, in lumea mea, fiecare e cu usa lui trantita in nasul celorlalti. Mai usor se intind la o barfa decat la o introspectie. Cu atatea natii amestecate, mai degraba observ o permanenta incercare de subordonare a unei natii de catre cealalta. Ori, sa-ti spui pasul, te face vulnerabil.
    Deci, viitorul suna bine, tacuti dar depresivi. :))

      drstoica a răspuns:
      Noiembrie 30, 2014 la 8:07 pm

      Da, bine zis, bine descris, Cleo. Împărtășirea ajută, chiar îi ajută mult, în mode real, pe unii. Dar dacă ea nu e continuată de o introspecție zilnică, nu rezolvă nimic până la capăt.
      Pe de altă parte, a-i asculta pe ceilalți reprezintă un exercițiu de atenție, de imaginație, de accesare a unor abilități ce ajută în cu totul alte situații. Dar, repet, mă refer la ascultarea oamenilor care vrem să ne asculte, nu la orice persoană care nu încearcă decât să ne încarce cu tot felul de plângeri, dureri, gânduri aiurea…

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s