Semiîntoarcere în timp :) (FOTO)

Publicat pe

0Sighișoara e… Sighișoara, o știi, nu? 🙂 Mulți au văzut-o și-au iubit-o la fața locului, alții o iubesc fără să fi trecut niciodată pe la ea pe-acasă. Doar din poze, doar din povestiri și legende. Corect: ea nu e toată precum în galeria mea foto. Numai Cetatea, partea veche a orașului. Însă acolo, pe străduțele pietruite și înguste, printre casele viu colorate, pe lângă zidurile solide ale turnurilor, privind în ochii celorlalți, în care citești aceeași încântare, realizezi că Sighișoara e frumoasă, e de viță nobilă. N-ai cum să i te arunci în brațe și să nu-ți placă.

Prin parcarea de la intrarea în Cetate hoinărea un nene între două vârste care, încruntat și cu un pix după ureche, îți cerea autoritar taxă de staționare a mașinii. În funcție de câte ore declarai că stai. Nu dădea nimănui nici cea mai mică dovadă că a plătit, nici măcar nu erai sigur că e pus de cineva în mod oficial, așa că am scos din buzunar bani pentru o singură oră. Nu i-a plăcut, știa că nu se mai învârte mult pe-acolo ca să ne arate că am parcat o zi întreagă, da’ ce putea să facă? 🙂

La o terasă, ne-a prins ploaia. Una serioasă, plină de apă în stropi mari. 🙂 N-a durat cine știe ce, dar am fost nevoiți să ne retragem sub acoperiș, lângă o pianină veche, nefolosită. Foarte drăguțe localurile, și mai drăguțe fetele, dar cam neatrăgătoare prețurile. 🙂 Ceva mai mari decât în București. Comparabile cu alea de prin Viena, de exemplu. Dar asta e; nu vrei, nu mănânci, te limitezi la covrigi calzi. 🙂 Și cobori în oraș.

Cimitirul de sus, din vecinătatea Școlii de Muzică și a Bisericii Evanghelice, arată mai degrabă a parc. Multă lume se plimbă prin liniștea lui, iar persoanele care dorm… adânc, pe margine, nici că se simt deranjate în vreun fel. 🙂 În colț, străjuiește Turnul Frânghierilor, mic și cochet, în care locuiește acum paznicul cimitirului. E cel pe care l-am postat aici, cu vreo câteva zile în urmă. 🙂

Într-o zi, aveam pe cap o șapcă pe care scria Frankfurt. Pe treptele acoperite ce urcă spre Liceul Joseph Haltrich, o doamnă cu puștoaica sa de mână m-a salutat zâmbind, întrebându-mă de… sănătate, cred. 🙂 N-am înțeles pentru că vorbea în germană. Ulterior, am aflat că era din Frankfurt. M-a apelat presupunând că și eu eram. Ne-am împrietenit și a rămas că vreau să mai vizitez odată frumosul oraș de pe Main. 🙂

După cum vezi în poze, am trecut și pe la Vlad Dracul. Dacă mă grăbeam puțin, vreo 580 de ani, îl prindeam acasă. Așa, a trebuit să beau o bere fără el. S-a aranjat bine omul, nu-ți vine să mai pleci de acolo. 🙂

Călătoria, oriunde ar fi ea, îmi dă o stare greu de reprodus acasă. Una diferită. Fiecare loc are energia lui, fiecare loc, dacă-l respecți și-l admiri așa cum se cuvine, îți dă ceva din el. Îți ancorează în minte lucruri ce te revigorează ori de câte ori te gândești (ulterior) la momentele în care ai trecut pe acolo. Ca acum, de exemplu. E unul din lucrurile pe care mintea omului le folosește zilnic în favoarea sau în defavoarea sa: atenția concentrată pe ceva. Tu alegi pe ce. În funcție de ce vrei să obții: stare plăcută, încredere, putere interioară… sau invers. 🙂

8 gânduri despre „Semiîntoarcere în timp :) (FOTO)

    Ana a spus:
    Noiembrie 11, 2014 la 12:21 pm

    Sti ce ma intreb de absolut fiecare data cand poposesc in cetate? 😀 Oare cum se simt oamenii aceia care chiar locuiesc acolo? Stiu sigur ca eu as fi ingamfata , sa fiu in locul unuia ! 😀

      drstoica a răspuns:
      Noiembrie 11, 2014 la 2:47 pm

      Ei cred că s-au obișnuit, le-a trecut. 🙂

        Ana a spus:
        Noiembrie 11, 2014 la 3:35 pm

        Mie nu mi-a trecut mandrai de a fi tomitana sadea si dobrogeanca prin nastere …

          drstoica a răspuns:
          Noiembrie 11, 2014 la 3:43 pm

          Și ce faci când ești mândră tomitană, dobrogeancă? 🙂

    O fată a spus:
    Noiembrie 11, 2014 la 2:18 pm

    Regretul meu cel mare e ca mereu ma strange timpul cand sunt aproape de Sighisoara. Nu stiu cand apuc sa o vad.

      drstoica a răspuns:
      Noiembrie 11, 2014 la 2:49 pm

      Când va deveni o prioritate, ceva mai sus în listă decât alte priorități. 🙂
      Am fost și eu în situația asta, dar am zis că e cazul să nu mai amân, trece vremea. 🙂

    Poveştile Mele a spus:
    Noiembrie 13, 2014 la 3:17 pm

    Frumoase amintiri…! Din ce an sunt? (asta e partea practică din mine) Nu că nu ar rămâne la fel peste ani…
    Am ajuns de „n”şpe ori prin Sighişoara, doar aşa… de plimbare şi de farmecul aerului medieval.
    Ioana

      drstoica a răspuns:
      Noiembrie 13, 2014 la 8:15 pm

      Mulțumesc, Ioana!
      Sunt de anul acesta. Proaspete. Repetabile. Minunate. 🙂 Pline „de farmecul aerului medieval”, am citat. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s